299 matches
-
scriitoricească pentru aceste povestiri se interpretează în afirmația esteticianului Lucian Strochi definind categoria literară a fantasticului: „Fiu al imaginarului, fantasticul satisface nevoia noastră de mister, nevoia noastră de a reașeza lucrurile în univers în funcție de sensibilitatea și subiectivitatea noastră, revolta noastră anistorică.” Salut apariția volumului Globul de cristal al scriitoarei Elisabeta Iosif, cu satisfacția unei lecturi de rafinament artistic și acuratețe literară. Cristina Ștefan- 25 apr 2010 Publicat în volum Însemnări (ne)critice- jurnal de lectură, Cristina Ștefan. Ed. ArtBook, 2013 foto-
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
tactil, odoric gustativ) sau indirect ( simț estetic, simț practic, etc.). Sincretismul, suscită în general, simțurile superioare. Mecanismul funcțional al sincretismului este unul ușor detectabil. Procedural, acest tip de construcție intelectuală funcționează pentru receptor după regula întâmplării fără istorie. O întâmplare anistorică este, de exemplu, modul cum două străzi dau ca proastele unele în altele și constituie o intersecșie. Intersecția este sincretismul străzilor. Sincretismul este, ca rezultat, o intersecție de simțuri, modalități de computare, moduri de conectare la fenomen. Dacă este o
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
apologia religiei și apologia rațiunii. Este o navigare între rațiune și sentiment. Alungarea somnului rațiunii duce la sporirea luminii cunoașterii! Personalitatea complexă a filosofului german Martin Heidegger mai este ilustrată și în eseul intitulat „Nostalgia lui Martin Heidegger după esența anistorică a omului”- din care se desprinde concluzia că filosoful aspira spre întoarcere în frumusețea idilică/bucolică. În eseul dedicat lui Nietzsche, intitulat „Nietzsche între răsăritul zeilor și amurgul lor”, se trece în revistă evoluția gândirii acestuia de la apoteozarea, la abolirea
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENȚA ANISTOROICĂ A OMULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 289 din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.FLORIN ȚENE Nostalgia lui Heidegger după esența anistorică a omului Cu toate întorsăturile și meandrele ei, gândirea lui Hedegger a căutat sensul existenței omului.Încă de la apariția cărții sale principale, în anul 1927,Sein und Zeit și până la ultimile sale scrieri, el și-a dezvoltat excursul sondând sensul
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
scrieri, el și-a dezvoltat excursul sondând sensul existenței .Aceasta printr-o perpetuă căutare și perseverență pentru receptarea “apelului Ființei”. Filozoful de la Freiburg a dorit să reediteze o încercare mai veche în filozofia omenirii de a înțelege o esență abstractă,anistorică a omului.În acest sens îl ia ca martor pe poetul romantic Holderlin, iubitori amândoi ai filozofiei grecești,astfel își exprimă Heidegger nostalgia după ancestralitatea armoniei ființei umane cu pulsațiile cosmice, a unei osmoze între existență și”logos”. El exprimă
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
acestui imperativ.Polemizând cu Sartre, el afirmă, că umanismul filosofic nu pornește de la oameni, ci de la Ființă,(Martin Heidegger-Brief uber den Humanismus în Wegmarken,Frankfurt am Main,1967,p.160),în pofida elanului umanist care îl inspiră aprioric.Nostalgia după esența anistorică a omului provinde și din sentimentul de teamă pe care filosoful îl ridică,învăluindu-l în coaja angoasei,la rangul de stare metafizică esențială.Frica nu este un sentiment elementar, empiric, limitat, care intervine la apariția unui pericol concret,ci
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
străpungă ca un fulger prăpastia Ființei, cum spunea Nietzsche. Opera lui Heidegger în care găsim convingerea acestuia potrivit căreia cunoașterea umană va izbuti cândva să găsească un luminiș în semi-zeitatea Ființei întreține acele irizări care îi înstelează nostalgia după esența anistorică a omului. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Nostalgia lui Heidegger după esența anistoroică a omului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
nu popii. Nu-nteleg de ce-ar fi ridicol ca-ntr-o clasa să coabiteze mai multe simboluri relig( poate ai sărit tocmai rîndul cu argumentul)?! De fapt, am uitat că tu, ca și DB, confunzi realitatea cu “formolul” virtual, anistoric, din care îți pescuiești “genialele teze”! Du-te prin școli, fă sondaje, inainte sa lansezi SF-uri grotești cu pereți năruiți sub icoane și cu “visnu” sufocați prin colțuri. Faptul că NU SE ÎNTÎMPLĂ NIMIC, că nimeni( în afara cîtorva bolnavi
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
în fața globalizării, despre Omul Răsăritean și Omul Apusean, având ca ținte: clarificarea din punct de vedere ortografic-lingvistic a expresiei Cine suntem?, amănunt de importanță vitală; precizarea, ca statut gnoseologic, a identității; identificarea felului de a fi autentic românesc, ca dimensiune anistorică [ ... ]; mutilarea acestui fel de a fi prin catastrofa comunistă; actul de măsurare al identității prin noi înșine, vizavi de noi și prin prisma altora; identitatea ca națiune și ca neam; identitatea ca Memorie; Memoria credinței ca reînviere identitară. - p. 145
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
Marița lui Gogonete, dracul, denumirile toponimice ca Pădurea Vrăjită, Pădurea Blestemată, Castelul, și mai ales cuplul picaresc Pătru și Elena Vladescu ce rătăcesc într-o stare de buimăceală continuă, subtilizând după modelul sofiștilor și visând la cețoasa comoară, întregesc atmosfera anistorică a romanului. Parabola e aici destul de clar sugerată, deși autorul se ferește să formuleze străveziu adâncimea textului. Aerul vetust, uneori cronicăresc al romanului sunt convenții asumate, fiindcă întreaga atmosferă a cărții, se întoarce împotriva artificiului, datorită legendei pe temelia căreia
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
deținuților politici din Vorkuta sau Solovki. Este aberant, cred, să faci o paralelă între datoriile la bănci angajate pentru un televizor cu plasmă și atrocitatea sau bestialitatea tratamentului aplicat disidenților anticomuniști din Sighet, Râmnicu-Sărat ori Pitești. Victimologia facilă și generalizările anistorice aduc devalorizarea semantică a unor termeni precum Holocaust, Gulag sau genocid. Poți compara exterminarea sistematică a evreilor cu suferința pensionarilor din Europa statului social? O ipotecă pentru un automobil 4x4 te înlănțuie oare față de sistemul capitalit cu aceeași forță sau
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
ființei,poeta desfide existența amorfă și derizorie,sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al omului,răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul spiritual.” Onirice” e o astfel de redactare în registru patetic al visului ce levitează deasupra unui tărâm fabulos, anistoric,în atingere cu haloul mitului:Ochii mei priveau cu teamă/și uimire de nescris/ La unirea pământeană/Cu o geamănă de vis.(Onirice).Concretețea poemelor nu vine din inapetența pentru concretul-senzorial,ci din cultul ritmului ,rimei și imaginii.Materialitatea reprezentărilor
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
hora pe pieptu-ti de fecioara Toate parfumate, zăpăcite, poleite cu pulberi multicolore. Spicele s-au grăbit să-ți facă cunună în părul zburdalnic, Păsările ți-au împletit cosite de foc. Tu, ie, floare rara-ntre flori, Zână venită din timpuri anistorice, De când rătăcești pe plaiurile acestea? Cum de rămâi mereu tânără? Cum nu te-au obosit verile, iernile, toamnele încărcate? De unde ai atâta energie în corpu-ti de fecioara de la sat? Cu ce iți hrănești atâția copii ce cutreiera țara asta în
TU, IE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341602_a_342931]
-
a unui spirit crepuscular?! Mai degrabă contemplativismul, această adevărată filosofie a resemnării și răbdării, care, întărită prin ziceri de felul Capul plecat sabia nu-l taie, a turnat suficient plumb în picioarele românului pentru a face din el un personaj anistoric. Nefiind copt pentru scepticism, românul zilelor noastre și-a creat căi adecvate de rulare înspre luminița de la capătul tunelului: ridicolul specific regimului comunist, nerușinarea din perioada postdecembristă. Cum între cele două perioade situate de o parte și de alta a
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
Dada Fica), cu referiri laimaginea inginerului Coliță ajuns la București, care în ochii copilului de la țară devine ușor hiperbolică, alimentată de o candoare al acestuia, dă o măsură destul de savuroasă despre tipologia protagoniștilor și, în genere, despre imaginea satului oltenesc anistoric. Obiceiurile și tradițiile, devin în ochii copilului, martor,( în povestirea “Paparudă “), un univers privit din ograda părintească sau de pe margine uliței satului. Dacă la Marin Sorescu satul este privit cu nostalgie din căruța ce-l duce spre oraș, la Florian
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
generație de esența ființei, situând-o într-o sferă întunecată a valorilor culturale, care nu mai e azi de nici o culoare politică, economică și culturală, ba chiar se poate spune că a dat tonul generației de n-crize, devenită azi anistorică, contra-culturală, antipolitică și eurosceptică. “Postmodernismul românesc”, așa cum l-a “postulat” Cărtărescu, construit pe sisteme moarte și reci și pe “relații de grup” și nu pe o structură organică (cu repere, pe “Stâlpii societății”), nu a creat valori autentice, a continuat
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
comunicarea este și scop, și mijloc în îndeplinirea scopurilor interne) și scopurile para-comunicaționale (de a vedea comunicarea ca spectacol, pe care îl scriu și îl regizează). Singurii comunicatori cu istorie sunt agenții comunicaționali. Arhireceptorii, participanții și actorii sunt ființe comunicaționale anistorice. Pe la ei istoria trece degeaba: nu-i ajută și nu-i afectează. Agenții comunicaționali fac parte și din istoria reală, și din istoria comunicării. În istoria reala ei fac istoria comunicării. În istoria comunicării ei, sunt cei care, înainte de toate
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
cealaltă epocă, în noua eră, și care așteaptă sfârșitul lumii în orice moment. Albert Schweitzer a înțeles chiar mult mai radical eshatologia lui Iisus Hristos ce consta în sfârșitul tuturor civilizațiilor și a valorilor lor, oferind o concepție de catastrofă, anistorică pentru prezent. Mesajul eshatologic al Domnului și Mântuitorului nostru Hristos este unul fundamental și existențial, prezentând o perspectivă de referință pentru etica Lui. Din punct de vedere formal prezentul est „o trecere”, „un moment” de pregătire a Împărăției lui Dumnezeu
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
aparențele pentru a descifra filonul spiritual: ”Vin străbunii,/ Te iau de mână./ Sosit-a clipa,/Nu te speria!// Spânzurată de Cer/ E nădejdea “.( Afecțiune). Scrisă într-un registru patetic a biografiei sale somtuase, poezia “Sub Țibleș “, ne revelează tărâmul fabulous, anistoric, al trăirilor în atingere cu haloul mitului: “Din poza galbenă zâmbește mama,/E gătită de mers la joc,/ Iar Tâna Ana/ Îi pune busuioc la mijloc.// Tot neamul e aici./ E al înserării ceas târziu./ Credința e încă la grinda
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
a satului este lipsită de evenimente dramatice, spectaculoase. Dar tocmai această petrecere ternă, liniștită și prosperă a vieții pe Valea Bună de-a lungul anilor a cristalizat impresia pregnantă a locuitorilor și a trecătorilor că Dobridorul este un spațiu edenic anistoric, etern chiar. Dobridorenii își cultivau pașnic pamântul, extrem de roditor, singuri sau ajutați de dijmași. S-a constituit o comunitate semiînchisă autarhică și mândră de țărani care nutreau credința că sunt de stirpe înaltă și că nu trebuie să se „amestece
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Erdmann. Perfect de-acord cu analiza demersurilor artistice în contextul problemelor sociale înrădăcinate într-un specific istoric. Însă, așa cum am arătat până aici, Gorzo și Lazăr sunt, de fapt, cei care analizează lucrurile din perspective reducționiste și de multe ori anistorice: nu țin cont de istoria reprezentării și normării „Estului” de către „Vest” și de manifestarea acestor reflexe ale asimetriei istorice în Toni Erdmann; ignoră sau tratează drept nesemnificative gesturi coloniale tipice și puternice; analizează raporturile de clasă fără să țină cont
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
cinste până când s-a aflat că practicau creștinismul în secret. Ei au fost apoi pedepsiți sever, Vah a murit în timpul torturii, iar Serghie a fost în cele din urmă decapitat. Cu toate acestea, din cauza anacronismelor istorice, hagiografia lor este considerat anistorică. au fost foarte populari în Antichitatea târzie, iar biserici în cinstea lor au fost construite în mai multe orașe, inclusiv la Constantinopol și la Roma. Prietenia strânsă dintre cei doi este evidențiată în hagiografii și tradiții, ceea ce-i face să
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
descrierea sacrului. Intenția scriitorului era să reveleze existența a două lumi paralele în Universul cotidian: o lume reală-profană (lumea de aici) și o lume sacră (lumea de dincolo) care se manifestă permanent, dar discret. Confruntarea se petrece într-un spațiu anistoric, cu un fundal greco-traco-scitic. Domnișoara Christina, moartă de aproape 30 de ani, suferă o materializare treptată prin transferul magic de viață de la nepoata ei, Sanda. Aceasta din urmă se „îmbolnăvește” misterios chiar în noaptea primei apariții a Christinei, starea ei
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
boicotată" în estul continentului, după expresia lui Emil Cioran), originea lor poate fi dibuită în secolele medievale, în care Imperiul Otoman a cuprins Grecia și statele slave din Balcani, orientalizîndu-le profund și, se pare, pentru totdeauna. A rezultat o lume anistorică, multietnică, un spațiu al oralității și al fantasmelor, de o sărăcie pitorească și în același timp de o opulență de basm oriental, mai cu seamă însă o lume a toleranței fără sfârșit. Aceștia sânt Balcanii mei primordiali, care formează și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în parte, a individului existând doar pentru sine, substanța statului fiind căutată în bunăstarea individului lipsită de orice raportare transcendentală (Bacon). Iluminismul s-a remarcat prin încercările raționaliste de a pune bazele statului bunăstării individualiste, principala lui slăbiciune fiind determinarea anistorică a individului. Acesta este luat în considerare în general, numai din punct de vedere al condiției sale de a fi om. Ficțiunile imaginate ale stării naturale și ale teoriei contractului, de care s-au servit iluminiștii, nu pot să escamoteze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]