9 matches
-
bazate pe susținerea că nu au existat martori direcți, lipsa de dovezi arheologice, faptul că lucrările antice nu-l menționează pe Isus și asemănări între creștinism și religiile și mitologiile din vremea respectivă. Mai recent au fost discutate argumente pentru anistoricitatea lui Isus de către George Albert Wells, Earl Doherty ("The Jesus Puzzle", 1999), Timothy Freke și Peter Gandy ("The Jesus Mysteries") și de Robert M. Price, ideea fiind popularizată la începuturile secolului XXI de către scriitori reprezentând mișcarea Noul ateism. Cercetarea acceptată
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
reprezentat de constatarea că majoritatea încercărilor de a defini limbajul poetic au pornit de la un set de trăsături apriorice; pentru Hugo Friedrich, Gérard Genette, Jean Cohen, Roman Jakobson, Carlos Bousoño ț.a.m.d., poezia moderna înseamnă „metafizică, transcendență, magie, idealism, anistoricitate, profunzime, logos, sinteză, origine, orfism, totalizare, vizionarism, autoreflexivitate a limbajului, motivare a semnului și încă multe altele”188, în măsura în care acești remarcabili, de altfel, teoreticieni sunt cu toții atașați prejudecății - perpetuată printr-un susținut efort istoric - că ar exista o esență atemporală
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Eliade, redutabil autor de tomuri sacre, să se gândească la istorie atunci când scrie un roman. E derizoriu... Da, numai că romanul trebuie Întors cu susul În jos, precum clepsidra, dacă dorim să Îl Înțelegem, fiindcă Eliade nu caută, aici, o anistoricitate, ci sensul malefic al istoriei: al istoriei care și camuflează, dar și distruge mitul. Spunea Mihaela Ursa că aspectele cosmologice ale perioadei noastre au fost insuficient articulate. Nu știu dacă este chiar așa. De pildă, dacă intri În Nietzsche, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
69. 60 Ibid. 61 Despre chestiunea pasivității, de citit excelentul articol al lui Ismar Schorsch, "On the History of the Political Judgement of the Jew", Leo Baeck Memorial Lecture (20), 1977, pp. 3-23. Pentru F. Rosenzweig și teoria sa privind anistoricitatea iudaismului, vezi articolul său "Geist und Epochen der Jüdischen Geschichte", în id., Kleinere Schriften, Schocken, Berlin, 1937, pp. 12-25, citat de I. Schorsch în articolul său. 62 Y. Yerushalmi, Zakhor..., op. cit., p. 103. 63 Ibid., p. 118. 64 Adolf Jellinek
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că vrea sau nu, orgoliosul - spirit prin excelență singuratic - lasă prin atitudinea lui să se înțeleagă: știu foarte bine cine sunt și cât valorez, independent de laudele voastre. ,...Mi-am permis a fi, în urma sau poate înaintea avangărzii; o oarecare anistoricitate a convenit întotdeauna spiritului meu." Orgoliul său, în cazul de față, constă nu atât în a spune "câteodată merg înaintea avangardei", cât în a spune "nu mă simt obligat să merg cu ea". Iată un fragment dintr-un eseu al
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
singura scriere foucauldiană care se pretează masiv la analize aplicate. Statutul paradoxal al textului constă în faptul că acesta lămurește, oricît de parțial, dileme pe care Foucault însuși nu pare să și le pună în propriile sale analize. Există o anistoricitate flagrantă în arheologiile sale aplicate. Oricine a citit Istoria nebuniei, de pildă, nu se poate să nu fi fost șocat de precaritatea documentară a textului, de viteza generalizărilor, de cursivitatea modelului. E suficient să te apleci o vreme asupra unor
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
mai departe, cu credința că adevăratul mesaj se comunică întregii specii umane în clipa concentrării asupra scrisului, nu cînd îți iese cartea de sub tipar"Să fie oare o febrilitate a unei anume neliniști? Să fe teama secretă a izolării prin anistoricitate? Segregîndu-se într-o antiegolatrie ea însăși prin extensie cu contradictorii efecte egolatre, poetul se cantonează în conștiința unei vitalități glorioase în sine, fără antecedente și fără urmare: „Nu-mi ridicați monumente de piatră dacă țineți la mine. Mă veți uita
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
refuzând pe luceafăr, neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu eșec, intensa neliniște a zborului lui Hyperion către Demiurg, neliniștea respingerii cererii de a-și pierde nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de neliniște cuprinde și pe cei doi fericiți fugari și care cer binecuvântarea luceafărului, iar acesta le amintește condiția norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea neliniște "Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
misterului individual vom descoperi fondul nostru de identitate generală”. Tradiția „balcanismului” orășenesc este recuperată pe filiera folclorului sapiențial, esențializat paremiologic al lui Nastratin Hogea și Anton Pann, căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe”) și anistoricitatea („helenism neistoric”), din aceeași dorință de a recupera arheologic, prin epurare, abstractizare și esențializare poetică, „geniul” prestigios, universalizabil, dar folclorizat al tradiției locale, conjurînd astfel sentimentul precarității Istoriei și al apartenenței la o cultură periferică „minoră”. Pînă la un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]