20 matches
-
opțiuni este că separarea tranziției tendențiale de tranzițiile societale ale configurării sau separarea unei tranziții de configurare de cea tendențială globală, căreia îi corespunde, riscă să inducă simplificări și chiar interpretări denaturante, eludări ale dimensiunii comparative și un gen de anistorism ce substituie duratei istorice medii sau lungi o durată istorică scurtă care inevitabil nu poate da seamă de transformările de anvergură ce se înscriu pe o anumită traiectorie a dezvoltării. O astfel de distincție și necesara corelație dintre tranziția globală
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu resignare această escatologie a spiritului creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție la anistorismul antrenat de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul la subistorie. Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
istorică. Nu Îmi doresc să se remedieze această situație. Ar Însemna să fim angrenați În mod direct În evenimente și sunt sigur că ne-ar lua total pe nepregătite, așa cum au fost surprinși tinerii Înaintea declanșării celor două războaie mondiale. Anistorismul nu este numai al generațiilor actuale, ci și al epocii. Mai are o cauză, care derivă tot din consumism: transformarea lumii și a vestigiilor ei istorice Într-un imens muzeu, idee deja veche, dar cu efecte actuale. Istoria - o galerie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile, ariene, prin exaltarea preeminenței influente a uneia dintre ramurile ariene, Iranul. Pentru o dezbatere amplă despre istorism și anistorism la Eliade, se poate consulta cu profit Douglas Allen, Myth and Religion in Mircea Eliade, Garland Publishing, New York -Londra, 1998 (20022), în special cap. 8 - „Eliade’s Antihistorical Attitudes” și cap. 9 - „The Primacy of Nonhistorical Structures”. Interesant este de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
anii ’70, în care comentează doar Tratatul și Mitul eternei reîntoarceri. A fost nuanțată și deopotrivă admirativă față de „sensul fenomenologic al istoriei religiilor” practicat de Eliade (în mod particular în Tratat), dar și critică, în solidaritate cu Raffaele Pettazzoni față de „anistorismul” lui Eliade (în mod particular din Mitul eternei reîntoarceri): „De exemplu, se pot compara descrierea spațiului sacru, așa cum o găsim în Tratatul de istoria religiilor al lui Mircea Eliade, și descrierea, foarte incompletă în schimb, care se găsește în a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
surse medievale. Deși aveau, în majoritatea cazurilor, niște destinatari bine precizați, parenezele bizantine trăiau dincolo de vreme, aproape indiferente la timpul când fuseseră create, stabilind cu cititorul relații de un tip mai special, care le recepta doar în funcție de timpul lecturii. Acest anistorism medieval (ce semnifica, în fapt, caracterul imuabil al dogmei creștine) nu putea fi compatibil cu platforma concretă, istoricește descriptibilă, de pe care voievodul își rostuiește încheierea gândurilor. Comunicând formulările privind autoritatea domnească drept rezultat al meditației pe marginea propriei experiențe politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
spre deosebire de curentele principale care încercaseră să facă generalizări anistorice, să pună accentul pe factorii materiali sau pe modelul alegerii raționale. Spre exemplu, concepția insuficient dezvoltată a sistemului internațional este pusă pe seama limitărilor determinate de unilateralitatea perspectivelor teoretice caracterizate de prezenteism, anistorism, eurocentrism, anarhofilie și statocentrism.93 1.2.1. Problematica schimbării în sistemul internațional O temă constructivistă deosebit de importantă este explicarea și înțelegerea schimbării la nivelul sistemului internațional. Neorealismul lui Waltz, spre exemplu, argumentează că un sistem este format dintr-un
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
convingerea că noul coincide cu superlativul) oferă „modelul suprem al personalității umane”3. Condiția est-europeană a postmodernismului impune un paradox: poate ocoli sau chiar depăși modernitatea o cultură lipsită de rădăcini și reflexe instituționale? Cum anume participă experiența comunistă - cu anistorismul utopic specific religiilor politice - la saltul postmodern contemporan, mărturisit cu egală forță în țările baltice, Rusia sau Moldova de peste Prut? Formele multiple de amnezie a celui care crede că s-a născut primul și vrea să moară ultimul în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
față de suprastructură, C. consideră predominant rolul istoriei față de estetic, iar conceptul de realism, pe care-l mânuiește nuanțat în discutarea succesivelor tendințe literare, reprezintă o măsură a „conștiinței istorice” a scriitorilor. C. analizează realismul antic, istoriografia medievală, gândirea istorică renascentistă, anistorismul clasicismului francez, detronarea universalismului clasic de către iluminism, pentru a marca în sfârșit rolul conștiinței istorice a autorilor în romantism și în realismul critic al secolului al XIX-lea. Condamnarea estetismului englez (Oscar Wilde) și a modernismului (Joyce, Proust), cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
cu capul pe o piatră, pe o plajă pustie. Aud și eu povestea mării, fie ziua, fie noaptea, și aud și povestea pietrei de sub cap. Dar am mai puțină sensibilitate față de detaliile "erudite" și recunosc o gravă infirmitate în acest anistorism al meu. (Dar aceasta este structura mea sufletească; dacă nu mi-aș fi ratat viața rătăcind pe căile încercării, condamnate la neînțelegere, ale întunecatelor mistere sufletești, aș fi fost probabil un peisagist. Chiar ratat, ca pictor, ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
periferia europeană, un deziderat realist pentru România (118-119); precedentul iugoslav de "integrare europeană" din anii '70-'80 (119-121); România și vecinii: scenarii de dezvoltare (121-123 ). România și Occidentul / 125 Orientarea generală a culturii române după 1989 (125); traduceri, ediții (125-126); anistorismul, "viziunea statică a lumii" (127-128); lista de lecturi obligatorii (128-129); mișcarea românilor între România și Occident (129-130); comparații regionale (130-131); un "idealism românesc"? (131-132); specialiști și studenți români în Occident (132-133); politologii postcomunismului românesc (133); ideologie și politică în România
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
într-o atmosferă anistorică, anideologică și chiar aculturală, fiindcă departamentele de limbi străine fuseseră aproape complet rupte de istoria și cultura țărilor pe care le studiau, din motive politice. V. N.: Ei, aici ajungem la un punct foarte important, acest anistorism, căruia eu i-aș propune sinonimul de "viziune statică a lumii", și care este comună celor două curente principale pe care le distingeam în discuția noastră puțin mai înainte, adică atât celor pasionat pro-apuseni, cât și indigeniștilor fanatici. Ce au
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
depune mărturie, pentru că eu mă interesam tocmai de aceste subiecte și știu cât de rar mi se întâmpla să le pot discuta serios, chiar personalități din vârful culturii române. Zdrobiți de o istorie ostilă, oamenii evadau într-un fel de anistorism eterat, hiperestetic sau metafizic. V. N.: Da, pentru că tocmai această viziune anistorică sau statică a existat și există în continuare la ramura indigenistă. La urma urmei, dacă ne uităm la istoria culturii române și la istoria politică română, câtă este
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
unui dinamis propriu naturii umane, luând în calcul exclusiv transformările venite din exterior. Freudismul s-ar dovedi, prin urmare, singura orientare capabilă să dea seama de autonomia psihicului. Cu un inconvenient totuși (se delimitează o dată mai mult Fromm) - anume un anistorism flagrant (reproș nu o dată adresat teoriei psihanalitice, dar care în cazul principalului reprezentant al revizionismului neofreudian aglutinează conotații suplimentare). Traducerea acestei cărți a lui Fromm stinge în fine o datorie veche de câteva decenii a culturii române. De altfel, problemele
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
mai scris și cu altă ocazie despre asta. Ulterior, pe fondul creșterii influenței lui Călinescu, pe de o parte, care a condus la o escamotare a obiectului istoriei literare prin accentuarea rolului criticii, iar pe de altă parte, prin impunerea anistorismului structuralist, preocuparea pentru decupajul faptelor de istorie literară a căzut în desuetudine. Cînd nu s-a renunțat cu totul la criteriul istoric, locul istoriilor propriu-zise l-au luat panoramele. În acestea, periodizarea se făcea de obicei pe decenii și pe
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
de mușchi - oricum, ar fi datoria nepoțeilor pe care tocmai îi trece strada spre grădiniță. Socoteala nu este, firește, infailibilă, încape o marjă de un an-doi și ea nu se aplică acelor firi energice, mult întreprinzătoare, pe care obstinatul nostru anistorism le-a învățat că se poate, ba chiar trebuie, ca lor să le meargă bine, indiferent ce s-ar întâmpla prin preajmă. Mai cu seamă că în evuri de ciumă sau de tranziție se propun ocazii de o specială adecvare
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
oară în 1944 și întrunind cîteva eseuri circumscrise de titlul său, teza de căpetenie a filosofului. Pornind de la complexul "culturii minore" ("Noi știm că sîntem ceea ce se numește "o cultură minoră""), acesta schițează un gest de revoltă față de ruralitatea, patriarhalitatea, anistorismul patriei noastre, refuză "România eternă" a specificului ei stagnant, în favoarea unei Românii a actualității: "tocmai aceasta ne nemulțumește azi: că am fost și sîntem - prin ce avem mai bun în noi - săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
marilor curente europene de la sfîrșitul secolului al XIX-lea: direcția lui Ibrăileanu și a școlii sale din critica psihologică și sociologică a lui Taine și Bourget, iar cea a lui Lovinescu (Călinescu ș.a.) din impresionismul lui Faguet, corectat uneori prin anistorismul lui Croce. Nici un ecou al marilor revoluții care au mișcat curentele critice europene înainte și după primul război mondial, din critica "stilistică" a lui Walzel sau Spengler, din Wölfflin, din noua critică engleză etc. nu vine să tulbure apele molcome
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
reconsiderare a ei. Contestat de chiar contemporanii săi, postmodernismul este, mereu, pus, în opoziție, cu modernismul, "opoziția modernism/ postmodernism fiind considerată o reactivare a opoziției clasicism/ romantism, ceea ce înseamnă că postmodernismul e un fel nou de romantism, opunând, printre altele, anistorismului "clasic" modernist o conștiință, în fond, "istoricistă"86. Ceea ce propune Ioana Em. Petrescu, drept criteriu de diferențiere a celor două modele culturale, sunt două concepte: destructurarea, respectiv restructurarea "categoriei individualului, cu precizarea că această restructurare presupune, evident, nu ignorarea, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
necesară de la istorie la economie politică Realismul a fost de multe ori acuzat că privește statul în termeni de unitate. Mai mult, statul este considerat ca fiind neschimbat în mod esențial de secole, afirmație ce a atras după sine criticarea anistorismului realist (Ruggie 1993). Sigur că realismul nu este complet orb la schimbările ce au redefinit funcția statului. Morgenthau era pe deplin conștient că evoluția către societățile de masă și către legitimarea de către mase a regimurilor, uneori înșelător numită democratizare, a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]