41 matches
-
lucrător bijutier care șlefuiește diamante și le încadrează în forme de metal prețios, în aur, argint sau platină. Altfel, nu știu cum s-ar numi un creator care-și meșteșugește singur cărțile, aidoma scribilor de odinioară, adăugându-le imagini, chenare florale și anluminuri cum au cărțile vechi de rugăciuni și chiar evangheliile sfinte. Pasiunea, dorința, dragostea de cuvânt și acea calofilie care în zilele noastre se reproșează autorilor, au dus la nașterea a trei volumașe admirabile ale acestui migălitor în carnea cuvântului așternut
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1472045059.html [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
Paul Aretzu Cartea cu anluminură desculță-te, mi-a zis, căci locul acesta plînge și am făcut astfel, iar zidurile erau pecetluite. și am intrat în nava care plutea prin pustiul de nisip fără să ne audă glasul. și furtuna, cum nu s-a mai
Poezii by Paul Aretzu [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
aruncase nadă să-l prindă. și poemul se zvârcolea cu omul în al, înălțându-și capul, cu dungile pe frunte cât degetul, cu brațele desfăcute. mă poți învia oricând. chiar dacă n-am murit. mă poți găsi în cimitirul viilor, lucrând anluminura într-o carte de rugăciuni. și aveam o sută douăzeci de ani când n-am murit, din porunca Domnului, aflându-mă în partea de miazăzi a cărții. trebăluind în cortul canonului, pe sub stâlpii din lemn de salcâm și de aur
Poezii by Paul Aretzu [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
se numește un ansamblu de motive decorative pe bază de arabescuri și de împletituri geometrice, puse în valoare cu aur și argint, care apar pe vechile manuscrise, în special ilustrațiile în culori vii ale manuscriselor medievale. Anluminurile, denumite și "iluminări", sunt acele ilustrații într-un manuscris cu picturi sau ornamente manuale, de toate felurile. Picturile într-un manuscris sunt numite "“miniaturi”", fără nici o legătură cu mărimea acestora. În sensul picturii, denumirea miniatură derivă din verbul latin “miniare
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
toate felurile. Picturile într-un manuscris sunt numite "“miniaturi”", fără nici o legătură cu mărimea acestora. În sensul picturii, denumirea miniatură derivă din verbul latin “miniare”, care însemna "a colora cu oxid roșu de plumb", denumit și miniu de plumb. Pentru anluminuri, în Egiptul antic, Grecia Antică și Roma Antică, ca de altfel și în Evul Mediu european, se foloseau culori tempera cu clei. Abia în vremea Renașterii timpurii s-a folosit tempera preparată cu ou, net superioară prin ton, strălucire și
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
altfel și în Evul Mediu european, se foloseau culori tempera cu clei. Abia în vremea Renașterii timpurii s-a folosit tempera preparată cu ou, net superioară prin ton, strălucire și durabilitate. Fondul de aur mozaicat, care conferă somptuozitate și strălucire anluminurilor, care este o particularitate tehnică frecventă a artei gotice, ivită din dorința imitării vitraliilor din marile catedrale, își are originea în arta bizantină. Anluminura s-a dezvoltat, având ca origine decorarea de litere inițiale. Arta decorării cărților a devenit, în
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
net superioară prin ton, strălucire și durabilitate. Fondul de aur mozaicat, care conferă somptuozitate și strălucire anluminurilor, care este o particularitate tehnică frecventă a artei gotice, ivită din dorința imitării vitraliilor din marile catedrale, își are originea în arta bizantină. Anluminura s-a dezvoltat, având ca origine decorarea de litere inițiale. Arta decorării cărților a devenit, în unele momente ale Evului Mediu, un fel de modă, încât nici o cheltuială nu era scutită pentru procurarea materialelor scumpe: pergamentul și velum-ul ca suport
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
pentru procurarea materialelor scumpe: pergamentul și velum-ul ca suport, culori importate din India, Persia și Spania (în special vermilion și ultramarin), în timp ce tușul cu aur bizantin (fabricat din aur adus din India) era folosit după învățăturile caligrafilor perși. În cazul anluminurii precarolingiene, se află câteva caracteristici ale decorației paginii, specifice predilecției locale pentru un tip ornamental derivat dintr-o tehnică anume: la lombarzi - "entrelac"-ul; la irlandezi - spirala; la bizantini - arabescul (împrumutat din arta sasanidă); la germani - ornamentația bazată pe teme
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
află câteva caracteristici ale decorației paginii, specifice predilecției locale pentru un tip ornamental derivat dintr-o tehnică anume: la lombarzi - "entrelac"-ul; la irlandezi - spirala; la bizantini - arabescul (împrumutat din arta sasanidă); la germani - ornamentația bazată pe teme animaliere.. În anluminură, planul textual este articulat figural, iar cel figural are valori scripturale. Încă din secolele timpurii ale creștinismului, copiștii scriptoriilor monastice erau însoțiți de miniaturiști și anluminatori, pentru a reprezenta figuri sau episoade exemplare ale Evangheliilor. În mănăstirile irlandeze și anglo-saxone
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
al VII-lea în adăpostul de piatră Ravan Chhaya din Orissa. Această tehnică artistică era cunoscută încă din lumea clasică unde se pare că a înlocuit pictura encaustică și a fost principalul mediu utilizat pentru pictura pe panel și pentru anluminuri în Bizanț și în Europa medievală și renascentist timpurie. Pictura în tempera a fost principalul mediu de pictură pe panel pentru aproape fiecare pictor din Europa medievală și renascentist timpurie până la 1500. De exemplu, fiecare pictură pe panel realizată de
Tempera () [Corola-website/Science/299242_a_300571]
-
Safavizilor, alungând trupele otomane și uzbece, creând o armată stabilă. Sub conducerea sa, Isfahan a devenit capitala Persiei, ajungând unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Realizările artistice persane au atins un nivel înalt în timpul domniei sale, când manuscrisele cu anluminuri, ceramica și pictura au înflorit, iar portughezii, olandezii și englezii concurau pentru a stabili relații comerciale cu Persia. Deși tolernat în viața publică (a acordat privilegii grupurilor creștine) și preocupat de bunăstarea poporului său, teama pentru siguranța proprie l-a
Abbas I cel Mare () [Corola-website/Science/310907_a_312236]
-
a lucrat. Se mai menționează faptul că a avut un fiu adult. Acesta ar fi un indiciu că fost preot (și nu călugăr, deoarece călugării nu aveau copii), având în vedere că persoanele laice nu ar fi făcut Biblii cu anluminuri. Deoarece lucrările sale au avut influențe bizantine și italiene, unii cred că pe la vârsta de 20-30 de ani a călătorit prin țări străine. În jurul anului 1256 a făcut portretul lui Leon III al Armeniei, pe când acesta era încă prinț. A
Toros Roslin () [Corola-website/Science/299586_a_300915]
-
secțiuni ale "Procuratie Nuove" din Piața San Marco. Astăzi, în afară de circa un milion de cărți tipărite, Biblioteca Marciana conține aproximativ 13.000 de manuscrise, 2.883 de incunabule și 24.055 de lucrări tipărite între 1500 și 1600. Există multe anluminuri. Printre comorile de neînlocuit sunt zeci de partituri de operă de Francesco Cavalli și sonate de Domenico Scarlatti.
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
al XIV-lea. Ducând mai departe tradiția sieneză, stilul lui Simone se află în contrast cu sobrietatea și monumentalitatea stilului florentin și este caracterizat prin aspectele fine, stilizate și decorative, sinuozitatea liniilor și prin elegantă. Artă lui Simone a fost posibilă datorită anluminurilor franceze și sculpturii în fildeș. Asemenea lucrări de artă au fost aduse în Siena în secolul al XIV-lea prin Via Francigena, principala ruta comercială și de pelerinaj dintre nordul Europei și Romă. Alte lucrări importante ale lui Simone includ
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
sine care sfârșește într-o înălțare celestă, este una dintre aceste imagini pioase și bigote despre care doar o poveste poate să dea seama, o poveste pentru un suflet simplu, având această simplitate medievală, trăgându-și forța din culorile de anluminuri și din luminile unui vitraliu de biserică. Alegerea poveștii acestui sfânt puțin cunoscut merită privită mai atent. Viața Sfântului Iulian a apărut târziu printre numeroasele vieți de sfinți cu intenție hagiografică care contribuie, în Evul Mediu, la crearea unui legendar
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
interdicția. O Biblie ebraică în imagini, Estera și Mardoheu în benzi desenate? Sugestie sacrilegă, dar pentru care stau mărturie frescele aproape iluzioniste din sinagoga de la Dura-Europos, pe Eufrat (datând din secolul al III-lea, dar se cunosc Biblii manuscrise cu anluminuri din secolul al XIII-lea). Dovadă că a citi și a asculta Tora fără a vedea figuri nu era lucru lesnicios. De altfel, sulurile sunt adăpostite fizic în zid, în centrul sinagogii, ca garanție a prezenței. Totuși Biblia alătură limpede
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deține controlul asupra formelor) este eminamente rustică. Viața unui mecena se împarte între vânătoare și război, în aer liber, călare, în mijlocul pădurilor și al câmpurilor; economia medievală este agricolă, moravurile princiare, țărănești. Abia în secolul al XV-lea au apărut anluminurile Fraților Limbourg, în Les Très Riches Heures du duc de Berry, sau Les Grandes Heures du Duc de Rohan. Până atunci, ilustrațiile din manuscrise dau despre mediul natural o viziune simbolică și ezoterică, în fond, doar o transcriere a Scripturii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
proasta guvernare din Palatul Public din Sienna, cele mai avansate în redarea "realistă", rămân indicații scenice, alegorii moralizante. Ele servesc la apologia unei politici, nu purei plăceri de a vedea și a înfățișa. Până atunci, pe fundalul retablurilor, frescelor și anluminurilor, un buchet sau un râu se indicau doar ca simboluri-repere, elemente de decor semnificative ale unui episod din istora sfântă. Astfel apar grădina, ca emblemă a paradisului, sau deșertul, ca semn al Fugii în Egipt. Acte votive, mai apropiate de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
privesc, creaturile lui Dedal, statuile arhaice, își trăiesc viața ascunse de oameni. În regimul "idol", practica imaginii nu este contemplativă iar perceperea nu este un criteriu. Puterea imaginii nu stă în faptul că este văzută, ci în prezența ei. O anluminură dintr-un manuscris închis sau un minei invizibil dintr-o biserică veghează de departe asupra credincioșilor adunați. Un ortodox se roagă la icoană cu ochii închiși, fiindcă portă în el icoana lui Christos. Cultul antic al relicvei s-a transferat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trimite direct la invizibil și nu are valoare decât ca legătură. La fel cum, în Cetatea celor două săbii, puterea spirituală prevalează asupra celei temporale, în cetatea idolilor, carnea imaginii contează mai puțin decât Verbul care o locuiește. Scriptura legitimează anluminura din cartea din rugăciuni, care nu are existență proprie. În fine, să nu uităm că idolul teologului este icoana religiei rivale (așa cum ideologia publicistului este ideea adversarului său). Idolul este imaginea unui zeu care nu există dar cine decide asupra
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nici distrusă, nici adorată. Bizanțul a asigurat filiația între credințele "magice" ale lumii păgâne și teologia imaginii derivată din Întrupare, cum a făcut, prin modelul imperial, între uzanțele precreștine ale Cetății antice și curtea ottoniană. Benedictinii au împrumutat de aici anluminurile, iar orașele italiene au primit impulsul antic prin intermediul refugiaților politici de după cucerirea Constantinopolului de către cruciați (1204-1206). Aceste importante călăuze l-au adus pe Platon la umaniști (Marsilius Ficinus, traducătorul lui florentin). Bizanțul îl leagă pe creștinul anului 1000 de păgânul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
opera de artă verbală grație mediului lingvistic al acesteia 120. Înainte de a identifica tehnicile estetice blakeene și de a pune în discuție caracteristicile artei sale, mi se pare important să vă prezint ipotezele privitoare la manieră de realizare a unei anluminuri (adică a unei miniaturi specifice manuscriselor ilustrate), așa cum sunt acestea formulate de specialiștii din secolul al XIX-lea. Datorită observațiilor lui Joseph Viscomi, exegeții lui Blake înțeleg mai bine cum anume este privit procesul blakean de creație artistică de către contemporani
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
bine cum anume este privit procesul blakean de creație artistică de către contemporani. Cititorul trebuie să rețină că avem de-a face cu trei presupuneri, fiindcă, la data respectivă, nu era posibil niciun răspuns definitiv. Cele trei ipoteze sunt: "(1) că anluminura constituia o reproducere (subl. în text, n.m.) a unei imagini redate într-un alt mediu; (2) că inventarea (subl. în text, n.m.) imaginii originale era astfel în chip necesar separată (subl. în text, n.m.) de execuția ei grafică; și (3
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și nu depune niciun efort în direcția eliminării contradicțiilor și a îmblânzirii asperităților de ton. Eul creator intenționează să mențină aspectul incongruent și spontan al viziunii empirice, estetizându-i datele într-o manieră aparent neglijență: anumite porțiuni de text și anumite anluminuri sunt lăsate, în chip intenționat, nefinisate sau finisate în chip superficial. S-ar putea vorbi, în acest caz, despre o asimetrie simetrica (fiindcă ea este reiterata conștient, de la caz la caz)123. Conexiunea dintre neglijență căutată și geniu este subliniată
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în secolul I p.Chr.), cu diferența că, acolo, erorile sunt considerate involuntare. 2. Simplitate. Oricât de paradoxal ar părea, operă de artă blakeană are în centru o simplitate dezarmanta, care este însă protejată de o complexitate formală. Poemele și anluminurile cu care se asociază acestea apar surprinzător de nesofisticate atât structural, cât și hermeneutic odată ce straturile de codificare auctoriala sunt îndepărtate succesiv, asemenea unor foi de ceapă 124. Schelling este de părere că "[s]implitatea (subl. în text, n.m.) este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]