453 matches
-
periferice, lumea violenței; și cea de tip arhetipal, putem zice, cu fragmente de incantație (ca în proza expresionistă), predominant livrescă. Gheorghe Crăciun remarca în prefață o "fascinație față de mediile sociale periferice, [...] plăcere a investigării grotescului existenței, știința de a teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa, fără
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
plăcerea și știința de a divaga" (Eugen Simion), prezentă mai ales în poemele de după Athanor, conferă îndeosebi originalitate acestei poezii care și-a făcut de la începuturi un fel de regulă din a sugera că poezia este indisociabilă de faptul aparent anodin, pierdut adesea, cu gramul ei de aur, în minereul verbal, în ganga discursului prin care se rostesc cotidianul, obișnuitul, banalitatea suprafețelor. De aici, și nota de "realism" a poemelor sale, despre care au vorbit unii dintre comentatori". În pofida aspirației (să
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
Gheorghe Grigurcu Neîndoios, Petre Stoica e un deschizător de drumuri în lirica română actuală. Peste capul șaizeciștilor redundanți prin filosofare și semeție cosmică, numele său se cuvine legat de inițierea postbelică a poeziei cotidianului, anodinului, ironiei ce se regăsește deopotrivă la unii șaizeciști refuzați și, în altă cheie stilistică, la mulți optzeciști. Am comparat altădată rolul lui Petre Stoica în evoluția poeziei noastre contemporane cu cel jucat de Adrian Maniu în cea a poeziei din
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
sub chipul unei identificări senin-dureroase cu obiectele, cu peisajul anorganic care dobîndește calitatea de a-l reprezenta prin jocul caleidoscopic al imaginilor. Încifrat în lucruri, eul liric pare a le cere proteguirea, a se pune sub pavăza microuniversului lucrurilor umile, anodine, susceptibile a se transforma în revelații poetice, într-o misterioasă unitate cu ființa cu care ajung în contact. Existența poetului se confundă cu cea a ambianței sale neînsuflețite, într-o plină de elan interpenetrare a ființei și a neființei care
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
pentru regenerarea energiei creatoare. Sfidînd grandilocvența, ampolozitatea retoricii care celebrează un univers solemnizat din capul locului (un artificiu aplicat altui artificiu), se mulțumește a "aranja" segmente de real, generatoare de tensiune prin pura lor juxtapunere. A produce colaje cu ajutorul factorilor anodinului, din care țîșnește insolitul: " Îmi aduc aminte/ oamenii care treceau pe străzile din copilărie/ fotosinteza ferestrelor necunoscute/ acel amestec de tandrețe și neliniște care ieșea din ziduri/ cum cleiul la-ncheieturile prunilor/ și ziua cu zăpadă cînd întinzîndu-mă pe deasupra mesei
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
fie o continuitate permanentă între ele. Decît să scriu eu textele, am preferat să caut în discoteca mea și să descopăr cîntecele care s-ar potrivi cel mai bine personalității celor opt femei. Prin lejeritatea și prin textul lor adeseori anodin, cîntecele au particularitatea de a se adapta miraculos la tot felul de situații; este ceea ce le face populare și uneori chiar universale. Am ales deci cîte unul pentru fiecare femeie, sugerîndu-i personalitatea, structura secretă, și relația cu bărbații, marii absenți
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc blazarea din sufletele ascultătorilor, impunând anodinului cotidian suportabilitate. Dirijând, Ovidiu Bălan pare a ne spune că paradisul muzicii este totuși cu putință.
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
este de obicei falsă: pe de o parte, toate granițele în materie au fost demult depășite (de la Sade la Apollinaire și de la Rebell la Céline); pe de alta, fiindcă tot curajul cu pricina nu e, în majoritatea cazurilor, decît o anodină istorie "de fesses dout il est aussi ridicule de s'extasier que de se gendarmer". Nu cred că mai e cazul să traduc. În fine, evenimentul literar însuși se prepară după o rețetă anumită. E vorba de false evenimente, firește
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
tușe nervoase, înfrigurate. Rămân exemplarele de vieți aiuritor de ciudate, neverosimile, arestații politic (Pan M. Vizirescu) murind insesizabil după o biografie călcată de istorie. Paradoxalii acestei realități bucureștene citadine, aparent plate, dar cu cotloane de sens, cu frânturi anonime și anodine de viață, cu greutate. Minunate sunt feliile de viață de scriitori, colegi de generație cu autorul și cu o boemă pestriță, jumătate poză, jumătate cu substanță, unii beți, alții aroganți, oricum, surprinși cu talent și vizibilă implicare afectivă. Evenimentele exterioare
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
scris Fundoianu este implicit sau explicit filozofie autoreferențială), el nu-și arde manuscrisele și nici nu face vreodată legămîntul de tăcere al Vizionarului: „Gata cu vorbele”. Dimpotrivă. Recuperează poezia scrisă între 1917 și 1923 și o publică sub titlul voit anodin și dovedit în răspăr Priveliști, în 1930. De editarea volumului ce cuprinde și un portret inedit datorat lui Brâncuși se ocupă Ion Minulescu, etichetat în dedicația „virtuală” drept „primul clopotar al revoltei lirice românești”. Cu o voluptate a prefețelor incitante
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
țară, în 1970, nu l-am mai văzut. Dl Ștefănescu nu face nici un comentariu față de această numire. De la muncitor la ambasada americană - numirea apare ca un lucru firesc. Dar pentru cel care a trăit acele vremi, când un simplu contact anodin cu susnumita ambasadă era obiectul unei suspiciuni care se putea termina rău, numirea unui fost condamnat politic mira. Fie că spălai vasele sau erai șofer, angajarea unui cetățean român la o ambasadă occidentală nu se putea face decât cu avizul
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
din lesbiene o chema Mao, pe alta Lenin; deci cred că în casa mătușii lui Lenin...) și manejul sentimental începe. E genul de poveste - filmată foarte "nouvelle-vague-ist" - care-ț dă impresia că nu știe încotro s-o ia, cu gesturi anodine și timpi morț, pînă cînd, "hodoronc tronc", mătușa moare, după o plimbare cu barca în ajun, și toată lumea rămîne parcă fără repere... Un film care ne emoțonează pe toț și pe care-l notăm cu multă seriozitate ca un posibil
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
rețea"). Căci, dacă urmărim elementele de "cadru" existențial, acestea se reduc la spațiul apartamentului sau al curții de bloc ( "m-am socializat chiar foarte mult/ am jucat fotbal în fața blocului m-am bătut") ori la câteva repere de peisaj "climat" anodin ( "ciorile croncănind dinspre cișmigiu/ peste blocul meu aterizând pe acoperișurile din jur", "bucuria mea mai e în ninsoare/ și-n alte fleacuri care nu contaminează pe nimeni/ lucruri care te fac să caști"). În plan evenimențial, mari întâmplări nu au
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
știi acum ești acum fă ce știi". Nemnificativă e și replica, antiretorică, pe care aceste versuri o dau la ceea ce s-a numit "cântecul" și "muzica" poeziei, reduse aici la aceleași dimensiuni mai modeste, strict asociate făpturii rostitoare și ambianței anodine în care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
e perceptibilă în chip izbitor în "reumanizarea ființei concrete". Ea dobîndește "o identitate socială, psihologică și estetică", relevînd "resorturile recuperatoare ale unui tip de autenticism, care pune în complementaritate, dincolo de orice miză mai înaltă, fixarea detaliului și înregistrarea derizoriului, a anodinului, a marginalului cu deschiderea către totalitate". Pe cînd eul poetic modern aspiră către divorțul de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent ce se asociază cu formele decantate ale lirismului precum metafora hermetică sau
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
tot atît de reprezentative precum cea a șaizeciștilor în vogă. Așa cum îi stă bine unui artist atent la unitatea creației sale, Petre Stoica își dezvoltă în recent apărutul său volum, intitulat Pipa lui Magritte, repertoriul cu care ne-a deprins. Anodinul înflorește în înregistrareaă unei existențe care depersonalizează, care apasă o umanitate generică precum o damnare blajină: "Este o seară identică serii de ieri/ identică tuturor serilor din orășelul/ care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior// este o
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Dumitru Hurubă Mai ales vara, când o mulțime de programe de televiziune par a fi gândite și realizate de vreo figură "anodină/de frizer cu mandolină" al lui Topârceanu, prietenul Haralampy dă într-un fel de înțelepciune... patologică. Ultima ispravă de acest fel a făcut-o zilele trecute când ne-a adunat pe toți în sufragerie și ni s-a adresat cu
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
de acum. e-atâta liniște încât îl auzi pe Socrate adultul mângâindu-și pisica de Angora. Platon se-arată în ușă ținând de ghidon bicicleta și stă acolo-n lumină bătut de-o rafală de grindină - un orb străveziu mut, anodin și absurd ca o Grecie fără piatră, ca un dumnezeu fără fiu. Fregata Un sac (probabil gol) legat la gură și abandonat pe țărm nu departe de glezna monstruoasă a unei macarale. un sicriu legat cu o funie de un
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
-i ca atare), a unei resemnări firești, ce e un fel de oboseală a simțurilor și a cărnii. Adrian Bodnaru pare-a scrie "la spartul nunții, în cămară", la ceasul zorilor mahmuri, în cenușiu și abandon. Universu-i este unul familiar, anodin, prozaic, fără "glorie", - dar, ca în poezia lui Bacovia, generator al unei atmosfere stranii și înlănțuitoare, aproape magice, de neuitat. (Ș.F.) Alunecă vinul: bătrân uituc sub lumină. Se zbate cu fața la păsări sărace, fără țipete, fără culori, încât abia se
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre oameni te străduiești să dărui încredere Celuilalt și culmea cîteodată îți iese să fii chiar Celălalt. Semn de carte Se spune că apele sunt parodii că iau în rîs înfățișările noastre oglindindu-le așa cum stau
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
sugerează termenul iar rezultatele nu se tratează cu două-trei pastile... "Subînțelesuri, aluzii pline de răutate, minciuni, umiliri." " Aceste agresiuni țin de un proces inconștient - eu aș zice că nu totdeauna inconștient, n. n., L. R. - de distrugere psihologică. Prin vorbe aparent anodine, prin sugestii - este efectiv cu putință să destabilizezi pe cineva sau, pur și simplu, să-l distrugi, și asta fără ca anturajul să intervină." Un individ pervers este mereu pervers." (Să înțelegem că asta ni se poate întâmpla oricăruia dintre noi
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]
-
de pe ochi și înțelege că este iremediabil și definitiv condamnat! Lăsând gluma la o parte, voi spune că autorul înțelege să respecte până la capăt regulile jocului de-a ghicitoarea, nelăsând nimic neelucidat. Există în text, drapat cu grijă sub aparențe anodine, un personaj ignorat aproape total de comentatori, care deține cheia actelor, deciziilor și mișcărilor sufletești ale lui Anghelache, inclusiv a enigmaticei sale sinucideri. Este dublul casierului, un fel de alter ego al său, care îi anticipează cu puțin traiectoria existențială
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
vor urma (Profesionistul, 1985, Trucaj, 1986, Pe ce picior dansați?, 1990) George Arion va avea drept eroi personaje cu existențe cvasi-schizofrenice, intoxicate de lectura cărților polițiste și de vizionarea thrillerelor ori a serialelor de sîmbătă seara. Aceste personaje cu existențe anodine alunecă în alt plan, cel al vieții tumultoase, pline de aventuri și suspans care caracterizează lumea policier-urilor. Este ușor de observat că aceste romane ale lui George Arion erau fals-polițiste, sau polițiste în măsura în care și despre Don Quijote se poate spune
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
implicit incorectitudine, la incorectitudinea care indică nemijlocit originalitatea. 10. Varietatea sangvină atrage, culturalmente, exhibarea unei retorici raționale, logice, cea melancolică inflamează zonele crepusculare, tainice, dar și resorturile pasionale, ardente; specia colerică favorizează desfrâul, profuziunea, iar cea flegmatică divertismentul, deriziunea și anodinul. 11. Totodată, fiecăreia dintre aceste cicluri culturale i se poate lipi o etichetă preluată din sertarul categoriilor estetice: ciclul de tip sanguin cultivă cu predilecție sublimul; ciclul de tip melancolic exersează preponderent grațiosul; cel de tip coleric dezvoltă în special
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
cu atît mai puțin realități sociologice. Obiectele alese ca modele cu o maximă atenție și cu o sensibilitate la fel de mare sînt ele însele forme cu un imens potențial expresiv. Identificîndu-le, pictorul nu face decît să le deplaseze din realitatea lor anodină, asociată unei utilități lipsite de orice ambiguitate, într-un cîmp cu semnificații simbolice a cărui dominantă majoră este tocmai gratuitatea. Imaginea comună, unealta previzibilă și forma determinată strict de funcție dobîndesc, dintr-o dată, prerogativul obiectului absolut. Prin monumentalitate, prin prelevarea
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]