332 matches
-
către aceleași obiective culturale. Dată fiind eterogenitatea oricărei societăți moderne, o asemenea întrebare este cât se poate de firească. În plus, teoria lui Merton nu ne spune de ce oamenii adoptă un anumit răspuns și nu altul. De ce oamenii răspund la anomie prin a deveni criminali, pe când alții se refugiază în consumul de alcool sau droguri. În ciuda acestor critici, teoria lui Merton a fost foarte influentă și a ajutat la explicarea multor forme de devianță. 7.2.2. Teorii interacționist-simbolice Teoriile interacționist-simbolice
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
decât altele, dar nici una dintre ele nu oferă o explicație completă acestor fenomene sociale atât de complexe și variate. Tabelul 7.2. TEORII ALE DEVIANȚEI Întrebarea majoră Presupunerea majoră Cauza devianței Cea mai utilă explicație a devianței pentru Teoria funcționalistă (anomia și teoria tensiunii) De ce oamenii încalcă regulile? Devianța este o caracteristică anormală a structurii sociale. Distanță dintre obiectivele societății și mijloacele de realizare a lor. Clasa de jos nu poate realiza obiectivele dorite prin mijloacele acceptate social. Teorii interacționist-simbolice Teoria
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
subgrupurilor sunt conduse spre concordanță cu modelele acceptate de acționare, de respectare a criteriilor de valori, într-un cuvânt, cu ajutorul cărora se formează conformismul membrilor. Acest sistem îl vom denumi sistemul controlului social. Noțiunea de control social, alături de noțiunile de anomie și devianță, reprezintă unul din cele mai semnificative concepte cu care sociologia a contribuit la dezvoltarea gândirii sociale moderne. Controlul social desemnează ansamblul de mijloace, mecanisme sau instituții, de natură psihologică, socială, culturală, juridică ori politică prin intermediul cărora orice societate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
43). În imaginarul politic al interbelicului, etnicitatea este principiul ordonator al universului uman, nomos-ul construit deasupra abisului ca scut împotriva terorii (Berger, 1967). Nesocotirea fatalității etnice, strădania în contra naturii de a ieși de sub determinația etnicității, presupune un flirt periculos cu anomia existențială, o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi în tine tocmai caracterele națiunii în care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acțiuni. Mai mult, valorile aceluiași actor pot fi în contradicție, împingându-l către scopuri incompatibile. Tensiunea poate fi ascunsă dacă actorul nu este conștient de această incoerență, dar în chestiuni cruciale contradicția descoperită poate provoca pro-bleme de conștiință, o criză, anomia. O altă formă de contradicție survine atunci când acțiunile și comportamentele dezmint valorile. Criminalii subscriu unui mare număr de principii și priorități similare celor ale oamenilor obișnuiți. Ei transgresează doar anumite principii, prin conduita lor deviantă. Oamenii obișnuiți cunosc, de asemenea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
circumstanțele situației. Percepțiile, modul de a gândi și valorile care guvernează sentimentele și raționamentele nu mai au nicio legătură cu realitatea. Actorul pare să sufere de "orbire culturală". Există riscul de a sucomba unei crize sau de a cădea în anomie. La nivel "macro", societăți întregi, chiar și civilizații pot să intre în declin și să dispară. De fapt, schimbarea de valori îl pune pe individ într-o stare de nesiguranță, îi amenință identitatea. Refuzul schimbării și rezistența sunt explicate astfel
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
participarea sunt în opoziție. Unii pretind că deciziile eficace nu tolerează pălăvrăgeala, ele tre-buie luate de șef. Alții afirmă că idealul democratic și respectul datorat oamenilor pretind să se ajungă la un consens prin participarea tuturor celor interesați. O altă anomie separă "porumbeii" de "șoimi". Primii sunt adepții dezarmării unilaterale, ceilalți cred că trebuie să îl încolțești pe adversar, să fii mai puternic decât el. Să luăm un ultim exemplu. În perioadă de depresie economică, unii nu vor decât să revigoreze
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
acte suicidare, situația de izolare datorată claustrării forțate, autoizolare, închidere în sine, asceză, recluziune, situația frustrantă, legată de un obstacol, interdicție sau constrângere, situațiile de refugiu, de tipul toxicomanilor, alcoolismului, fugi sau vagabondaj, situațiile de criză, datorate unor stări de anomie socială, legate de absența normelor, a criteriilor valorice morale pozitive, ale unor repere normative stabile ale modelului socio-cultural. Față de cele două aspecte descrise mai sus, K. Menninger menționează existența unei categorii intermediare între personalitățile alterate și situațiile alterate, reprezentate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihologică, de reîntoarcere la formele primare, ancestrale, de comportament, de manifestare emoțională și de gândire colectivă uniformizante. Este momentul, din punct de vedere social, al reîntoarcerii în trecut la starea de barbarie primară, prin dizolvarea valorilor civilizației. Orice stare de anomie, de criză a valorilor socio-culturale și moral-spirituale duce la o regresiune psihologică a modelelor de comportament și de gândire a maselor social-umane. Absența acțiunii normative a Supra-Eului colectiv mai are drept consecință și faptul că, în absența sau slăbirea rolului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și controlate conduitele, acțiunile și formele de gândire ale grupurilor umane. Deprecierea valorilor sau pierderea totală a acestora va duce la devalorizarea Supra-Eului colectiv, favorizând „eliberarea” conținutului pulsional primar al inconștientului colectiv. Aceasta este consecința „crizei valorilor”, a stării de anomie socială. Consecințele acesteia sunt extrem de variate. În locul valorilor tradiționale, pe care se întemeiază structurile sufletești ale maselor, apar modele care se succed rapid nepermițând nici stabilitate, nici progres. Conținutul valoric este înlocuit de clișeele formale ale imaginilor și de „transferul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenționale, meditația etc.). Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcțional, au în cadrul grupului social un rol compensator, oferind, în condițiile anomiei sociale, o soluție la criza socială a valorilor normative ale maselor. 2) Psihozele de refugiu Acest grup de psihoze colective sunt în relație cu tendința manifestă de „întoarcerea către trecut”. Ele sunt psihoze de natură regresivă, situații de închidere narcisică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Încerca „Înnobilarea” actului sinucigaș (de la romantici la Camus, pentru care acesta devenise - după cum știm - „singura problemă filozofică importantă”), el conotează - probabil sub influența covârșitoare a religiei creștine, deja menționată, - negativitatea și maladia. Tratat În dicționare și enciclopedii alături de angoasă, de anomie, isterie, inconștient, maladii mentale, maniaco-depresivitate, narcisism, transfer, voință 21, sinuciderea ocupă un loc distinct, undeva Între conceptele nevrozei și cele ale violenței. Caracterul brutal al sinuciderii provine, fără Îndoială, din brutalitatea intrării În moarte și nu neapărat din mecanicitatea nediscriminatorie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
produs de știință. Instituțiile, credințele, practicile religioase sunt înlocuite cu cele ale rațiunii și științei. Birocratizarea instituțiilor sociale. Schimbări la nivelul problemelor sociale Emergența unei noi patologii sociale intensificarea delincvenței, acutizarea problemelor legate de foamete, aglomerare urbană, poluare, deteriorarea mediului, anomie. Critic față de conceptul de modernitate reflexivă, Ulrich Beck propune dihotomia prima epocă a modernității și a doua epocă a modernității, vrând prin aceasta să arate că între cele două există schimbări majore, de esență și nu de suprafață: Există o
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
subliniată și de David Lyon dacă, pe de o parte, modernitatea a contribuit la apariția unei noi ordini sociale și politice, bazată pe raționalizare, calcul economic, urbanizare, noi forme de protecție socială, pe de altă parte ea a condus la anomie și lipsa unei direcții istorice (Durkheim), alienarea muncii și exploatare (Marx), birocratizare excesivă (Weber), atomizare socială (Simmel), creșterea gradului de supraveghere (Foucault) etc. În acest sens înțelegem interpretarea baudrillardiană a modernității ca paradox, implicând distrugere, schimbare, ambiguitate și transformând criza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și era alienării radicale"382. Într-o societate în care totul poate fi vândut și cumpărat, alienarea (termen care inițial însemna "a vinde"...) este considerată totală. Pe lângă alienare, Baudrillard adaugă și alte efecte negative ale societății de consum, printre care anomia, violența, oboseala sunt doar câteva simptome colective ale societăților postindustriale. "Eroii consumului sunt obosiți"383, într-o societate care a devenit propriul său mit, astfel încât următorul stadiu prefigurat de către Baudrillard este acela al metaconsumului, al "consumului consumului", în care este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îndoială pentru că revin la forma aforistică, în scriitură sau în fotografie..."576. Această metodă este completată, în special în La Transparence du Mal, de către "patologia socială", care aranjează pe mai multe niveluri diferite momente ale societății (de la disfuncționalități, accidente, până la anomie, anomalie, metastază etc.). Aplicarea acestei metode îl conduce pe Baudrillard la constatarea unui paradox: dezvoltarea științei a condus la eliminarea unor superstiții și la îmbunătățirea condițiilor de viață, dar, în același timp, a creat o "patologie fără precedent", prin introducerea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în viață, văzută tot ca o afacere, ar fi doar obținerea profitului; nici de lăcomia dezlănțuită după ieșirea din epoca penuriei; nici de îmbogățirea fără temei legal a unora și sărăcia acceptată și statuată prin lege a altora; nici de anomia în care cel mai bine se simt "penalii" care n-ajung aproape niciodată să fie judecați; nici de invidia devenită adevărată instituție cât timp regulile câștigului și ale succesului sunt stabilite ad-hoc; nici de sentimentul de neputință generat de impredictibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de noua cultură, diferite de cele ale vechii culturi”. Incapacitatea derulării acestui proces conștient de separare, de onorare a trecutului dureros și despărțire de el, determină amalgamul greu de suportat pe plan social, criza morală pe care Durkheim o numește anomie: „starea de derută normativă în care se găsesc indivizii ca urmare a unor perioade de mari crize sociale (revoluții, calamități naturale, războaie), care generează suspendarea temporară a funcționalității vechilor norme și stabilirea autorității controlului social exercitat de instituțiile specializate în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
percepții 63. Rezultatele ne îndeamnă să subscriem perspectivei care sugerează asocieri între statusul "dominant" al unei persoane și atitudinile optimiste pe care le degajă. În mod contrar, oamenii care tind să aibă atitudini pesimiste sunt mai vulnerabili și mai expuși anomiei sau riscurilor asociate schimbărilor postcomuniste: pierderea siguranței locului de muncă (ce până la Revoluție era garantat pe viață), șomaj, sărăcie, boală ș.a. Aceștia provin de fapt din categoriile subprivilegiate ale postcomunismului (oameni slab educați, pasivi, orientați spre trecut, cu o viziune
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
direct în raport cu gradul de urbanizare a unei țări”. Dacă analizăm însă mai atent această formulare, îi putem descoperi un defect fundamental. Astfel, ne-am putea întreba dacă este exclus un proces de urbanizare care să evite tendințele de dezintegrare, alienare, anomie și care, în consecință, să nu mai fie însoțit de o creștere a ratei sinuciderilor. După cum se poate observa, obiecția scoate în evidență că nu urbanizarea prin ea însăși este generatoare a unei rate înalte a sinuciderilor, ci procesele haotice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variabilelor structurale abstracte se face în mod direct, prin intermediul variabilelor contextuale care acționează cauzal asupra lor. Émile Durkheim (1960) ne oferă un exemplar celebru de asemenea tip de operaționalizare. În analiza sa a sinuciderilor, el introduce ca variabilă cauzală abstractă anomia. În teoria durkheimiană, anomia este un concept teoretic, neasociat cu un set de proceduri de identificare empirice. Dacă nu putem măsuraanomia în mod direct și complet, putem să determinăm indirect variația acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile, numite în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
face în mod direct, prin intermediul variabilelor contextuale care acționează cauzal asupra lor. Émile Durkheim (1960) ne oferă un exemplar celebru de asemenea tip de operaționalizare. În analiza sa a sinuciderilor, el introduce ca variabilă cauzală abstractă anomia. În teoria durkheimiană, anomia este un concept teoretic, neasociat cu un set de proceduri de identificare empirice. Dacă nu putem măsuraanomia în mod direct și complet, putem să determinăm indirect variația acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile, numite în lucrarea de față contextuale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
identificare empirice. Dacă nu putem măsuraanomia în mod direct și complet, putem să determinăm indirect variația acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile, numite în lucrarea de față contextuale, Durkheim a presupus că ele sunt asociate cu o variație a anomiei: orașul este cu un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și complet, putem să determinăm indirect variația acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile, numite în lucrarea de față contextuale, Durkheim a presupus că ele sunt asociate cu o variație a anomiei: orașul este cu un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]