806 matches
-
a prosperat. Peste niște ani, cei doi și-au cumpărat o masă de montaj, iar filmările au început să capete parfum de videoclip. Laurențiu avea câteva casete pe care scria “muzică de traseu”, adică ceea ce se mixa pe scenele destul de anoste ale deplasării cortegiului nupțial de la casa miresei la Sfat sau de la biserica la restaurant. Mi se mai întâmplă uneori să o aud pe Jennifer Rush cu “The Power of Love” pe un radio cu vechituri și să-mi aduc aminte
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
convine, care poluează într-un an de zeci de mii de ori mai mult decât ar polua toate mașinile la un loc. Nu cred atâta timp cât se anihilează clorofila din spaiul public cu o dezinvoltura “demnă de invidiat” în favoarea unor construcții anoste! Nu cred atâta timp cât politicienii noștrii au atitudinea care o au, față de țară și față de noi. Nu cred că sunt capabili să gândească, si sa actioneze, nici măcar pentru o clipă, intru binele comun. Ar fi pentru prima dată și ar fi
Audiere publică pentru taxa auto by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82867_a_84192]
-
dispară, ceva ce a fost bine conceput și înfăptuit, în urmă cu un secol și jumătate. Mă gândesc, de pildă, la perfecta ordonare a străzilor brăilene vechi, dispuse în semicerc și radial, proiectare-unicat în urbanistica noastră, după cât știu. Clădirile noi, anostele blocuri implantate fără noimă amenință să strice armonia acestui spațiu. Străzile în semicerc pleacă de la Dunăre și ajung riguros tot la Dunăre, în volute din ce în ce mai largi. Iar străzile radiale, care le intersectează, străpungând spre sud, spre vest și spre nord
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
Telefil Trebuie să recunoaștem, stimați iubitori ai sportului, că fotbalul românesc (presupus) fără blaturi din primele etape ale noului campionat n-are nici sare, nici piper. Ceva mai anost nu se poate! Televiziunile fac eroarea capitală de a ne prezenta, între două etape naționale, meciuri din cupele europene. Și după ce vezi cum joacă Realul cu Fejennord în supercupă, nu mai poți avea absolut nici o tresărire de patriotism cînd vezi
Fotbal fără blaturi by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14836_a_16161]
-
armoniei, se construia o stare privilegiată, o zonă fragil-subiectivă, un teritoriu interzis neinițiaților, o intimitate sonoră în care visai după legile și rigorile fantaste ale visului și îți construiai Legenda Personală pe măsura puterii tale de evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică a unei persoane care, cu superbă ostinație, nu părăsește teritoriul visului și al inițierii. Alchimia
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
scurte fragmente de proză. Expresie a unei continue căutări la limita nesigură dintre truism și silogismul cel mai profund, scrisul lui Iustin Panța vine din efortul - vizibil în toate cărțile sale - de a extrage din locul comun și din mundanul anost reguli și adevăruri absolute sau doar de perspectivă, convins că numai experiența proprie are valoarea revelației. Dar această experiență personală presupune, aproape întotdeauna, și un permanent dialog amoros plin de nimicuri, superficialități, amabilități și convenționalisme care, deși aruncă în extatic
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
spontan dilematic. Dacă damnații mai vechi manifestau o generalitate a deznădejdii, se revendicau de la o doctrină ( exprimată sau subînțeleasă) a condiției lor, legată de concepte creștine, în producția de acest tip avem a face cu o "dezechipare" filosofică, în favoarea cotidianului anost, a citadinismului celui mai pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm obosită: "nu am încredere în lumea asta. nici în cealaltă./ locuiesc în ziduri unde oboseala este mereu proaspătă și somnul
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
formezi un număr de telefon și îl poți asculta pe Traian Zecheru oferindu-ți toate detaliile. Anunțul nu este sec, cum ați fi tentați să credeți. Există formule și urări de tot felul care îi personalizează frazele, altfel banale și anoste. Eu fac o reverență în fața acestui om minunat și generos care a știut întotdeauna să facă viața artiștilor mai suportabilă. Vreme de cincizeci și patru de ani!
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
a accesului la ceva drag. - Așa a fost. O interdicție la ceea ce-mi era cel mai drag - satul de baștină care este, de fapt, un cătun și care, până la 50 de ani mi s-a părut plicticos, cu oameni anoști. Apoi a devenit un fel de insulă ideală, unde n-am mai ajuns mult timp. - Nu vi se pare o ironie a destinului că dumneavoastră, care ați fost în slujba cărților atâta vreme, acum nu mai aveți acces la ele
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
s-a așezat la picioare. Cam devastatoare efectele pentru monocolorele personaje: doamna Jean Perkins descoperă că nu-i chiar atît de neplăcut și de defăimător să te magnetizezi și să minți întruna, fără opreliști; domnul Henry Perkins părăsește dezinvolt statutul anost al funcționarului și hotărăște că trebuie să plece în lume, să se distreze, chiar și fără doamna Perkins, abandonîndu-și casa, ritualicele întîlniri, prietenii sărăcuți cu duhul. Servieta plină cu bani fabrică cele mai teribile planuri, pe care înainte nici nu
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
la Goffman cel puțin, nu se confundă cu masca ori persona). O povestire dintr-un volum de-nceput al lui O. Henry îl are drept erou pe un tînăr care, timp de 10 săptămîni, duce o viață dintre cele mai anoste și lipsite de perspectivă, ca funcționar mai mult decît modest; în fiecare săptămînă însă, economisește un dolar pentru ca în sîmbăta a celei de-a unsprezecea săptămîni să se-mbrace cu unicele lui haine elegante (dar ultraelegante!) și să se ducă
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
directă cu situația politică din anul 1989. Andrei Pleșu scrie această carte cu seninătatea și luciditatea unui stoic trecut prin experiența creștinismului. Fire fundamental dubitativă, el pune totul sub semnul întrebării, găsește analogii surprinzătoare și extrage înțelepciunea din întîmplările aparent anoste ale vieții cotidiene. O banală observație a unui țăran îi deschide noi căi de înțelegere a spiritului antic grecesc: „Aflu de la un țăran (tînărul Bîrlea) că, pentru a se coace, strugurii au nevoie nu numai de soare, ci și de
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
etică a scriitorului (artistului) în discuție. Jurnalele Doamnei Monica Lovinescu sînt documente istorice de importanță majoră. Aflată mereu în centrul evenimentelor, atentă la tot ce o înconjoară, Doamna Monica Lovinescu își notează cu scrupulozitate ceea ce vede și aude. O activitate anostă și obositoare, aparent inutilă (comoditatea ne face să ne imaginăm că vom reține evenimentele importante care ne-au marcat într-un fel sau altul viața), ale cărei roade se văd mult mai tîrziu în timp. Ca și în celelalte volume
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
mărturisea, în prefața ediției americane a conferințelor lui Nabokov despre roman de la Cornell University, că, ascultîndu-l pe profesorul lui, devenea brusc teribil de doritor să citească sau să recitească operele cu pricina. Ca să izbutească asta, critica trebuie să nu fie anostă, plictisitoare, rebarbativă. Criticul este un cititor altruist, care citește pentru plăcerea altora, nu doar pentru propria plăcere. Între atîtea rosturi pe care le putem concepe pentru critica literară, cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi. Lui
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
George Arion nu făcea decît să pună în lumină locurile comune ale literaturii și cinematografiei polițiste - la fel de îndobitocitoare ieri, ca și astăzi - și să ofere imaginea amuzant grotescă a felului în care se adaptează situațiile și limbajul acestora la peisajul anost al vieții cotidiene din România anilor '80. Critica literară a primit cu mult entuziasm acest tip de roman, novator pentru epoca respectivă (Ovid. S. Crohmălniceanu este, dacă nu mă înșală memoria, autorul exclamației "Avem un Chandler!"), ceea ce l-a determinat
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
lăsat mașina, pe care o cam șterpelisem, și am plecat fugind spre stația lui 331. În autobuz, nimeni nu vorbea, dar nu părea nimic suspect. Traversam orașul și mă întrebam dacă nu e o aiureală ce auzisem. Traversam aceeași lume anostă și amorfă ca în fiecare zi. La Perla, la intersecția cu Ștefan cel Mare - atunci nu era și sfînt - 331 a întors. Își scurtase traseul. Am fugit pînă la Hotelul Dorobanți. Și am întors privirea spre dreapta. Am dat cu
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
spus. Cineva îl întreabă pe Ioan Andone dacă nu i-ar plăcea să-l aibă pe Mutu atacant la Dinamo, iar Andone răspunde că da, normal, orice antrenor ar fi fericit să-l antreneze pe Mutu. Acest schimb de replici anost se transformă însă în știrea: "Dinamo intenționează să-l cumpere pe Mutu!". După ce tot Dinamo învinge pe Craiova, Claudiu Niculescu e întrebat dacă nu ar fi indicat ca oltenii să folosească... Viagra. Oarecum stânjenit și încercând să scape de întrebare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
eforturi să își înțeleagă viața povestind-o. Viața lui, ca cele ale tuturor oamenilor, este o înșiruire de fapte accidentale, mai mult sau mai puțin glorioase (mai degrabă, mai puțin), de sentimente și de revelații intelectuale. Chiar și cel mai anost episod ale unei astfel de existențe poate dobîndi semnificații cu totul speciale prin povestire. Sintetizată printr-o poveste, orice viață se reduce la esențial, la elementele cu adevărat importante, capabile să creioneze chipul unui destin. Dar a găsi elementele esențiale
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
Milea. Astfel, orice călătorie este suportabilă, copilul meu o traversează în transă, orice fel de rău este alungat de vraja poveștii cîntate. Dacă am traversat lumea în lung și-n lat, dacă am ajuns pe lună, restul este o joacă! Anostul drum de la București la mare, și înapoi, că nu putem rămîne acolo, chiar dacă am vrea, l-am făcut însoțiți de Apolodor, așa cum vă amintiți, primul pinguin cosmonaut. L-am făcut ca vîntul și ca gîndul, am simțit aripile puse de
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
amănuntul. Ca orice lume mică, Strada Salcîmilor e în același timp banală și interesantă. E un eșantion din realitatea cu care ne învecinăm cotidian, un spațiu pe care-l traversăm cel mai adesea indiferenți, ca pe orice spațiu cunoscut și anost. Raiul găinilor se citește însă cu sufletul la gură, ceea ce nu e un paradox, pentru că autorul are un merit esențial: știe să vadă și știe să spună ce a văzut. Rezumate, povestirile sînt neinteresante, farmecul lor vine din felul în
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
descriptivul și pastelul din poezia voiculesciană și uită să facă o istorie internă a poeziei religioase, pentru a nu se lăsa surprins de izbucnirea tematică din Călătorie spre locul inimii. Comentariul prozei se limitează, din păcate, la un șir destul de anost de rezumate ale povestirilor (p. 194-211), uitând cu desăvârșire parabolele religioase, pentru că rămâne uneori cu informația, în mod curios, la nivelul începutului anilor ´80, când acestea încă nu fuseseră editate semnificativ, nici în volumul Gânduri albe (1986), nici în Toiagul
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
pentru categoria intelectuală a unui personaj, dar și pentru filozofia acestuia în fața vieții. Spuneam la un moment dat de acel "măi, măi", al naratorului care indică o tonică stare de perpetuă perplexitate, bucuria de a descoperi miracolul în spatele celor mai anoste întîmplări sau replici. Edificatoare în acest sens este antologica scenă a Epifaniei petrecute în curtea din spate a babei Saveta lu� Gugu. La un moment dat, în curtea babei apare un cîine alb, descris de autor după toate regulile retoricii
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
fără să aibă încredere în acest gen de scriere. Confesiunea e un procedeu literar pentru personajele sale, dar pentru el însuși, ca autor, e absurd și fără sens. Sunt chiar cuvintele acuzatoare ale diaristului intrigat: "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși, simt nevoia unei exteriorizări" (însemnare din 13 ianuarie 1927, prima zi a jurnalului, p. 17); "acest jurnal e o absurditate. (...) prezintă o imagine falsă și incompletă, în orice caz." (p. 24-25). Camil Petrescu e un
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
Cimpoeșu îi reușește de minune, în Simion liftnicul, contrastul umoristic între contondența verbală și gesticulantă a personajelor și, de cealaltă parte a textului, limbajul elevat, prețios al transcrierii scenelor respective. În Raiul găinilor, tehnica aceasta, insuficient controlată, devine previzibilă și anostă, autorul obținând efecte contrare. O peltea de vorbe fără miez și savoare se întinde de la un capăt la celălalt al cărții - din care se rețin, cu greutate, doar portretul unei femei nebune anunțând sfârșitul lumii și descrierea pe care un
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
coborîtă în melodramă, teza îmbibată de sentimentalism - sau pedanterie, după caz) alternează cu mici "snoave" sau povestiri glumețe decontractate; texte "rotunde", "împlinite", de o certă valoare artistică (unele, precum Umbra sau Privighetoarea, declarate de cunoscători drept capodopere), stau alături de texte anoste sau de-a dreptul jenante. Ținutul Andersen apare captivant, nu doar în ciuda, ci, am spune, tocmai datorită varietății sale, datorită reliefului accidentat; provoacă, nemulțumește, sîcîie, agasează - surprinde, încîntă, pune pe gînduri, limpezește, înseninează. Este un univers adevărat, adică imperfect și
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]