544 matches
-
și uneori occidentalii nu pun piciorul în prag așa cum ar trebui. Ei ar trebui să încerce să aducă Basarabia înapoi în Europa". Teza Regelui cu privire la apartenența istorică, geografică și politica a teritoriului basarabean la UE face apel la configurația Europei antebelice, găsind în acest fel o legitimitate istorică puternică, asumată: "Nu ar fi vorba de schimbarea frontierelor deocamdată, dar Basarabia e parte a Europei pentru că a fost parte a Europei"18. Pactul Ribbentrop-Molotov rămâne cheia relațiilor morale dintre Est și Vest
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Ești omul zilei?" În 1936 am concertat la Berlin, în timpul Olimpiadei, prilej cu care l-am auzit pe Hitler vorbind în fața unui stadion de 100.000 de oameni. În felul lui, vorbea foarte bine. Cum trăia un artist în perioada antebelică? În 1933, eu, care n-aveam un rol principal în orchestră, cântam la fagot, aveam un salariu de 9.000 de lei. Impozitul era de 500 de lei - am și acum contractul în sertar, acasă -, iar un ou costa un
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
-l purtau atașat hainelor de deținuți a fost triunghiul roz. Așa cum evreii au purtat steaua galbenă, în șase colțuri. Tragediile n-au ținut seama de "decorațiile", de etichetele inventate și lipite de naziști. Din răsfățul lui Max și poezia Berlinului antebelic plăcerile au fost definitiv alungate. În locul lor au apărut umilințele, trădările, neputința de a pricepe ce se întîmplă chiar cu propriul eu. Condiția acestor descoperiri mi se pare cel mai puțin sau insignifiant urmărită în montarea de la Bulandra. Eu cred
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
original prin obtuzitatea unui dictator rudimentar și megaloman, asta determinînd și vărsare de sînge - trebuia să-și însușească datele scenariului, chiar să imite acte - oricum mai înțelepte - ale Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei, Germaniei în a părăsi comunismul și a reinstaura ordinea antebelică. Păstrînd proporțiile - în sensul neechivalării a ceea ce s-a petrecut în 1989 cu alte momente ale istoriei românești - să concedem că 1848, 1859 sînt (și ele) mișcări inspirate de scenarii deja parafate continental. Asta neînsemnînd nicicum doar umilă obedieță, dimpotrivă
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
democratice, E. Lovinescu și ceilalți critici mari. Niciodată totuși mai mult ca după 1989 nus-a pus mai acut de către scriitori întrebarea: Dacă nu noi, cine?" În adevăr, cine? Foștii comuniști din al doilea rînd al nomenklaturii? Bătrînii țărăniști ori liberali antebelici împuținați de închisorile comuniste? Pînă la ivirea unor tineri specialiști în administrație ori politologie (și care n-au neapărat cu toții vocație militantă), rezerva de cadre a societății civile și politice, s-a dovedit a fi furnizată de scriitori, artiști, pe
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
curățel și obrăznicuț». Din priveliștile pămîntului românesc îl ispitește în speță Dobrogea, care este „concentratul nostru de antichitate greco-romană și de civilizație bizantină”. Constanța ar fi, spre satisfacția d-sale, „o miniatură de Cosmopolis levantin”, în vreme ce Brăila și Galațiul perioadei antebelice ar aparține aceleiași categorii. Nu mai prididesc laudele la adresa adoratei Constanța. Ni se reamintește că, sub domnia lui Carol I, acest port pe care l-a vizitat și ultimul țar, Nicolae II, în 1914, „s-a dezvoltat intens”, concurînd și
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
substituția a fost impusă de modificări „oficiale” ale normei academice, dar faptul că regula s-a impus cu ușurință e semnificativ. Istoria și-a lăsat însă și de această dată amprenta: formele excluse în -țiune conotează o anumită ținută culturală antebelică, cu valori ambigue: învechită, ceremonioasă, elegantă, pretențioasă. Care este totuși situația actuală a variantelor în -țiune eliminate de normă sau plasate într-o poziție subordonată? O investigație în Internet poate oferi și în acest caz câteva date și sugestii utile
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
bunătatea ". Ce a vrut autorul antologiei să demonstreze n-am înțeles în ruptul capului. Revenind la tema cărții, rămânem cu ideile capitale despre națiune, vechime, tradiție, specific din Istoria literaturii române, despre psihicul și mentalitatea românului din alte câteva articole antebelice, conferințe și fragmente de monografie, unde sunt ilustrate adesea în mod strălucit. Restul cred că e mai bine să fie uitat, înmormântat în presa și antologiile prea generoase ale epocii trecute, firește, cu excepția ediției critice.
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
nevoie, prefață. De pildă, din discuția cu Coșbuc, vizitat acasă, se desprinde un "învățați, învățați, învățați", ca să nu mai vorbim de "rodul de aur al inspirației marelui poet". Și asemenea "figuri", și referirea, bunăoară, la odele închinate de acel Coșbuc antebelic "puternicilor zilei", dau iz de înscriere în fals unor amintiri care-ar fi putut fi genuine, dar prin care Peltz încearcă, mai degrabă, o tîrzie spălare de "păcate". Depoziția unui om trecut, la începutul anilor '50, prin grele încercări, cînd
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
sens, nu forme reificate, perspectiva lor este holistă: nimic, inclusiv istoria nu mai rămîne în afara textului/limbajului. Situate la egală distanță de scientismul structuralist și de indeterminismul deconstrucționist, pragmatismul, glossematica, semioza socială, generalizată, analiza discursului sînt discipline prin care formalismul antebelic se deschide către context, către experiența socio-istorică". Modelul biologic al postmodernismului ar putea fi o soluție pentru ieșirea din impasul alexandrin în care riscă a ajunge prin suprasaturație informațională și analitică, o soluție a revitalizării sale.
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
genealogic al tuturor marilor familii, cu fii ilegitimi și căsătorii în străinătate, bîrfe vechi de 70 de ani și cutume mai puternice decît schimbările regimurilor politice. Elisabeta Odobescu-Goga povestește nu o viață (convorbirile se învîrt, cu cîteva excepții, în jurul epocii antebelice și a primului război mondial, tinerețea Lizicăi), ci o lume, "lumea bună" a Bucureștiului începutului de secol, cu standarde de viață bine stabilite, clase sociale bine diferențiate, așteptări care nu puteau fi decît confirmate și prejudecăți transmise din generație în
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
ochi atent, cînd jucăuș, cînd reflexiv, direct în ograda postmodernității. Și dacă stăm să ne gîndim bine, avea și destule argumente, pentru că acum patruzeci de ani eram deja exilați din istorie, trăiam, adică, direct în postistorie, iar prin distrugerea industriei antebelice, atît cît a fost ea, trăiam plenar și în postindustrialism.
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
cât și datorită morții îngrijitorului ediției, Mihai Dascal. Într-o compensație destul de târzie față de aceste tribulații și amânări, e un fapt îmbucurător să avem deodată în librării, într-o serie de peste zece volume, toată proza lui Mircea Eliade, și cea antebelică și cea postbelică, într-o restituire demnă de încredere, care înlocuiește cărțile prost tipărite în anii´90. Ultimul apărut, recent, în 2004, în două volume, e romanul Noaptea de Sânziene, după alte două ediții, una în "Biblioteca pentru toți", în
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
adjectivului negativ niciunul, niciuna, niciun, nicio: justificată din punct de vedere gramatical, al gradului de sudură (cele două componente, nici și un(ul), formează într-adevăr o unitate; justificată în parte de tradiție (acest gen de scriere a mai existat, antebelic; așa cum a existat și scrierea legată a prepoziției compuse dela), poate și prin comparația cu alte limbi romanice (it. nessuno, sp. ninguno) - dar modificînd o obișnuință de scriere a multor generații care vor fi destul de șocate de aspectul grafic al
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
lui Eugen Simion, care, "pe bună dreptate", "diferențiază colaboraționismul unor intelectuali francezi, afirmat deschis pe parcursul a cinci ani ai ultimului război mondial, și din cele cinci decenii de oprimare, cît a durat igrasia regimului totalitar din România, precedat, în perioada antebelică, de dictatura regală". Să zicem - treacă de la noi! - că, în analiza și sancționarea colaboraționismului ar conta și factorul "cantitativ" (durata) și nu numai cel "calitativ" (gravitatea compromisului) și că "dictatura regală" ar fi oarecum comparabilă cu totalitarismul comunist (în realitate
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
F (p. 171, nota 27) din III, I (p. 167, nota 17) din IV/3, L (p. 174, nota 37) din V/1, M (p. 172, nota 33) din V/2 și V (p. 173, nota 35) dintr-un volum antebelic, care încă nu a fost reeditat; cum se explică atunci citarea tomurilor V/3, VI și VII/1? Un alt exemplu: bogatele note 35 și 36 de la p. 173-174, în care sunt făcute observații pe marginea conflictului romano-got soldat cu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
a avut-o de fapt dintotdeauna (sau cel puțin așa ni s-a părut celor care i-am fost la un moment dat studenți). Aparține unei generații de lingviști prestigioși, care au preluat modelele și criteriile de valoare ale lingvisticii antebelice și le-au menținut în ciuda unor vremuri de presiuni politice și de limitare a circuitului informației. Numele său e, de multă vreme, argument de autoritate în dezbaterile lingvistice: s-a impus, firesc, așa cum se impune orice lucru făcut cu deplină
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
ținând anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită și mai palidă de Christ în suferință, Teodorenii de asemenea puși la index". Deci și Arghezi, și Călinescu, și Voiculescu, și Teodorenii... Treptat instituțiile vieții literare și artistice antebelice - S. S. R.-ul, editurile și revistele independente, teatrele particulare, cenaclurile -, câte supraviețuiseră după război, au fost fie desființate, fie păstrate de formă și reciclate, anexate țelurilor politice oficiale. Aceste acțiuni erau precedate (pregătite) de zgomotoase campanii agitatorice purtate în numele "revoluției
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
viața i-a petrecut în închisoare, iar în restul anilor trăiți sub dictatură a fost permanent supravegheat, marginalizat, cenzurat. În anii ’90 a fost redescoperit de o societate care caută cu disperare să-și regăsească niște repere politice, morale, intelectuale antebelice. Geniul lui a fost, însă, unul oral. Cine a încercat să-i citească “opera” s-a izbit de un text greoi, prețios, arid, în total contrast cu oralitatea lui sclipitoare. Comparația cu Cioran mi s-a părut întotdeauna forțată. E
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
laolaltă cele spuse înainte, avem de-a face în acest moment 1947 cu o anume internalizare a unor polarizări socotite "eterne" (pripit, desigur, căci această "eternitate" durează în cultura română poate cel mult de vreo 150 de ani). în perioada antebelică aveam de-a face cu un conflict exterior între "partida" valorilor apusene și "partida" indigenismului integral. De data aceasta scena pe care se desfășoară evenimentele s-a mutat în interiorul sufletului individual, în incinta persoanei umane. Dialogul exterior și strident devine
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
om zguduit cum a fost de valurile unei istorii pe care nu o stăpînește (mai mult: pe care adesea nu o înțelege) decît în prea mică măsură. Pe cît de fidelă e reflectarea, pe atît de infidelă e recunoașterea. în vreme ce "antebelicii" sunt preamăriți, sau măcar arhi-discutați, figurile acestea centrale sunt plasate în umbră, ne-recunoașterea, nerecunoștința, chiar necunoașterea le însoțește, chiar și atunci cînd formal sunt lăudate. De ce? Parte din motive sunt mai lesne de înțeles și de iertat. O discontinuitate
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
cu acest nivel central, producător de sens. Vom observa cu mai multă ușurință raportări pozitive sau negative, apropieri mai intime sau mai distante, sporiri și micșorări "canonice". De pildă. Constatăm că "generația de aur" nu se prea raportează la cea antebelică. Celor mai mulți dintre ei "criterioniștii" le rămîn indiferenți: nici ostilitate, nici îmbrățișare. Steinhardt și Paleologu se apropie de Noica, dar numai spre a se distanța de el. La fel Marino de Eliade. Cercul Literar de la Sibiu, nu mai puțin decît grupul
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
la adresa unor Sadoveanu, Arghezi, sau George Călinescu nu contenesc. Momentul anilor '60 e mult mai complex. El se întemeiază pe încrederea imensă și trufașă în propria originalitate, fără îndoială. Dar se validează pe sine și altfel: prin saluturi către lumea antebelică, prin generoasa integrare a "reînnoiților" și "oropsiților" din "generația de aur". Generația anilor '60 vădește o anume ambiguitate cînd privește îndărăt; ea îi descoperă pe interbelici, ca și "placa turnantă", dar cu anume stînjeneală, care trădează o înrudiere cam nedorită
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
expatriat în jurul lui 1970) erau mai convinși decît poeții și prozatorii vremii de importanța unei joncțiuni cu momentul 1947 și cu supraviețuitorii acestuia. Să deschid o nouă paranteză. De fapt nu era chiar atît de ușor să te alipești tradiției antebelice. Și anume pentru că supraviețuitorii acelei "serii" n-au dat lucruri care să le sporească statura după 1945. Nici Arghezi, nici Blaga, nici G. Călinescu, nici Perpessicius, nici Galaction, nici Sadoveanu nu apar schimbați semnificativ de ultimele lor decenii (în unele
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
Streinul, George Antonovici), în schimb, pe câte două-trei pagini a promovat cronica: literară, teologică, științifică, muzicală, teatrală, plastică etc. Semnatarii militau, la început mai timid, apoi din ce în ce mai înflăcărat pentru un românism care să însemne valoare și nu întoarcere la sămănătorismul antebelic, cum îi scria Traian Chelariu lui Mircea Streinul încă din 1933. }ara, pământul natal, ciobanul, haiducul, legiunea și căpitanul, cântecul și poezia legionare erau mereu aduse în discuție ca unice valori ce pot mântui neamul românesc. Mircea Streinul definea poezia
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]