61 matches
-
dacă sârma gardului a fost roasă de șorecari, de-un amărât de "comunitar" sau chiar de cei doi Schnautzeri pitici, locatari de seamă ai apartamentului meu. M-am remarcat și printr-o altă ispravă: nu numai că am reparat banca antediluviană pe care-și odihneau oasele și-și ascuțeau vigilența locatarii de vârsta a treia, dar am și vopsit-o, ca străvechi UTA-ist ce mă aflu, într-o frumoasă combinație de alb și roșu. Am recoltat laudele a vreo două
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
doua moarte a brazilor! De aceea, Întoarcerea În timp, pe vremea Columnei lui Traian, străpuns de fiorul tragic al sculpturii dacilor, poetul Alecu Croitoru vrea să fie contopit că măreția Înaintașilor noștri, ca pescarul Amin În Îmbrățișarea lui cu morunul antediluvian din proza cu titlul omonim, al lui Vasile Voiculescu. Metafora revelatorie - „Câmpie de trupuri zvâcnind” -, un vers mediană din poemul La Roma, lâgă Columna Traiană, este premonitorie pentru informația din ultima strofă, care urcă puternic În tonalități wagneriene: „Vuietul acestui
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
decolorate, cești și tacîmuri desperechiate (să nu fie nevoie de ele, dar vorba aia, pentru orice eventualitate) - peste dulăpiorul cu pricina, zic, se lăfăiau mai multe geamntane de toate mărimile, care, orînduite unul peste altul și învelite într-un cearceaf antediluvian, ajungeau pînă la tavan. Făceam o dată la 8-10 zile curățenie în balcon, măturam, spălam pe jos, curățam praful de pe măsuță și revistele ceva mai recente. Dar niciodată nu-mi trecuse prin minte, poate și pentru că nu înregistrasem nici un fel de
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
sfârșit, să se înece ca țiganu la mal?... Nu, bă, Gore, nu e regulamentar, a răspuns el răstit, îngroșându-și glasul, ca să sublinieze că e șef. Raportăm superiorului. Drept care a pus mâna pe telefonul de campanie, de-ăla cu manivelă, antediluvian, a-nvârtit cu convingere de mânerul din ebonită și a răcnit în microfon Să trăiți toarășe comandant, raportez. Și a raportat. Și curând și-a făcut apariția toarășu comandant. Avea ochi gri, un gri-argintiu lichid, pupilele lui semănau cu două grămăjoare
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
din presa vremii acum... 100 ani „Antichități. Din Lugoș se scrie că dl. inginer A. Diaconovich a descoperit în hotarul comunei Temerești (Caraș-Severin) scheletul uriaș al unui animal antediluvian, lung de 6 metri. Dantura animalului a rămas completă, colții de dinainte sunt extraordinar de groși, scăfârlia e largă de 3 hectolitri“. (Controla din 13 septembrie 1903). 75 ani „Membrii corpului didactic cari au împlinit 65 de ani vor fi
Agenda2003-37-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281456_a_282785]
-
regizorului italian pentru deșert și piețe pustii. Cu un mare rafinament, frații Coen au creat o atmosferă de film retro nu chiar cu "purecii" care invadează peliculele vechi sau zgomotele scrijelite pe care le face acul de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o atmosferă prăfoasă de film vechi, ca și cum praful deșertului s-ar fi depus pe retina camerelor. Efectul îți intră în sînge, așa cum ai senzația că praful îți intră în ochi; în roșcat-cărămiziul platoului deșertic urmele de sînge au
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de fum ce semănau cu o înșiruire de stâlpi puși să sprijine cerul... Ați văzut voi cum îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
forțată la limita rezistenței de un stăpân nemilos. Zăpada cădea și mai abundent. Stâlpii de telegraf din lungul liniei păreau scurte fisuri negre Într-un zid alb. Myatt se aplecă spre șofer și Îi strigă În nemțește, peste zgomotul motorului antediluvian: — Vezi ceva? Mașina se răsucea și aluneca de-a curmezișul drumului și omul Îi răspunse, tot strigând, că nu existau motive de teamă, nu vor Întâlni nimic În cale. Nu-i spuse că putea să vadă ceva. Brusc, vântul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zăpada Îi fusese spuma albă și Înțepătoare. Myatt Îi strigă șoferului să conducă mai Încet. Dacă explodează acum un cauciuc, se gândi el, suntem morți. Îl văzu pe șofer uitându-se la ceas și punând piciorul pe accelerație și motorul antediluvian Îi răspunse, mai adăugând câțiva kilometri pe oră, ca unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu mai există alții ca ei astăzi“. Myatt strigă iar „Mai Încet!“ dar șoferul arătă spre ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu pe ale lui Josef Grünlich, care-l ucisese pe Kolber și care se lăuda - „Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Teama de viteză Îl părăsi. În timp ce se zdruncinau prin Întuneric, În scârțâielile mașinii antediluviene, el stătea tăcut, gândindu-se câtă nedreptate există pe lume. Coral Musker se trezi cu sentimentul că se afla pe un tărâm străin, diferit. Se ridică În capul oaselor și sacul cu greutate scârțâi sub ea. Era singurul sunet ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu un chiștoc fumegând în colțul gurii și altul pe jumătate strivit în scrumiera de tinichea de pe tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua Rememorării i-au deprins să se țină drepți; pe de altă parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului meu amic, Goering - poate că și Chatterley ar fi de acord să li se alăture, sau Piers Gaveston, de temps en temps. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alimentară, care îi comandase o plapumă eterică, dar cu eterul îmbuteliat între romburile învelitorii, în așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adevărat luptă până în ultima clipă. Bart clătină din cap și o privi în tăcere pe femeia aceasta, apărută nu de multă vreme în viața lui, și care acum începea să-i pară trimisă de pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care se cred feriți de adăpostul nopții. Aceste avertismente „prietenești” au ceva dintr-o veche teroare înscrisă în memoria tribului, demonstrația de putere a copoilor constituie arma lor psihologică menită să înmoaie rezistența încăpățânată a acestui țăran care călărește o antediluviană motocicletă cu ataș. Cadrul devine memorabil, avem un gros-plan, încadrat de cei doi grăniceri chipul bărbatului are o impasabilitate litificată, privirea sticloasă focalizează un punct abstract, cuvintele ies parcă cu cleștele. Scenariul devine terifiant prin ceea ce evocă istoric, prin jocul
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
afară. Dacă am niște rezistențe, niște demoni care mi se opun, atunci, în mod obligatotiu, am și un tonus pe măsura lor. Lucrul acesta are o însemnatate crucială, dar de ea îți vei da seama în continuare. Adio, tu, stilou antediluvian! În chiar clipa asta în care scriu, corpul meu este supus unor forțe, de pildă se află într-un cîmp gravitațional, fiind supus atracției Pamîntului și presiunii atmosferice. Ca eu să-mi pot mișca stiloul pe hîrtie trebuie să înfrunt
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
să șterg și să modific oricît și oriunde, textul rămînea curat și citeț, fără ștersături, adăugiri, intercalări și tăieturi. Parcă lucram într-un laborator perfect aseptic în care, oricîtă murdărie aș fi făcut, totul lucea de curățenie. Adio, tu, stilou antediluvian, unealtă primitivă și mîzgălitoare, adio, tu, blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
de calculator. Mintea mea devenise o copie a ecranului, golită de orice încordare emotivă și despuiată de orice imagine interioară. Eram curat, aseptic, neîntinat de vreun gînd, de vreo fantasmă, sau de vreo ambiție de stil. Bine-ai venit, stilou antediluvian! Din clipa aceea, m-am lecuit definitiv de ecrane și de taste, întorcîndu-mă la stilou, la scrisul de mînă și la chinul lui. E mai încet, dar e adevărat. Calculatorul, mi-am zis, e bun acolo unde creația lipsește. Și
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
peste câteva clipe găsea și ultimul loc în care nevastă-sa ascunsese banii pentru încălzire, șutea exact suma necesară, își lua caietul de creație și traversa fericit strada. Peste drum, la bufetul pieții, prima dată dădea cu ochii de monstrul antediluvian numit „nea Brabete” patronul, căruia îi cerea cu lacrimi în ochi (o tehnică foarte eficientă, dar nu și pentru Brabete!) un mic, o chiflă și o halbă. Ochii precum stafidele într-un cozonac ai patronului rămâneau impasibili până când Vergică scotea
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
hotărârile, oricât de nedrepte i s-ar fi părut, vagile lui posibilități de a obține victoria s-ar fi topit ca sarea în apă. Apoi privirea i se opri asupra celor trei mașini, nemișcate și prăfuite, ce păreau niște animale antediluviene uitate într-un parc pentru copii, absurde și nepotrivite atât de departe de orașele și străzile pentru care au fost făcute, și din nou îl uimi îndrăzneala celor ce sfidau deșertul necruțător încredințându-se capriciilor unei mașini. Se apropie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
paranoic, da, da, întocmai, grobian!!!, urlă el, acestea erau cuvintele pe care le căutam din fragedă pruncie pentru a cataloga poezia domnului Giordano și pe care nu le găseam... extraordinar! Vă mulțumesc, exact... o sinteză atât de clară, premergătoare catharsisului antediluvian, dacă ne gândim bine... mult prea profundă însă pentru a putea obține acum o exegeză completă a acestui prea-scurt moment artistic... - Ne putem considera norocoși, domnule Euripide, pentru că am asistat la acest moment înălțător? întrebă o doamnă urlând, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
douăzeci de ani, mi-au fost sustrase de către aceasta manuscrise din casă (o casă de dascăl sărac, compusă dintr-o singură odaie și o tindă, fără curent electric, și în care uneori la lumina jarului din sobă și a unei antediluviene lămpi cu petrol mi-am scris cărțile) pe care nu le-am putut recupera pînă azi. Am publicat vreo 20 de cărți, din care, pe parcursul a treizeci de ani, doar trei sub regimul comunist. Trei cărți în treizeci de ani
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
de cauciuc și salopete de pușcăriași la fel de bine dispuși, curioși foc în cât timp vor termina cânii treaba pentru care fuseseră instruiți. În zadar răcnim că avem copiii, că auleooo, mamă, fluierăm, dăm cu rucsacii și cu picioarele fiindcă fiarele antediluviene atacă la baionetă iar monștrii se prăpădesc de râs. Bine cel puțin, că nu pun pariuri! Până la urmă tot Adi ne scoate din necaz, zbierând cu o forță pe care sincer nu i-o bănuiam: - Don’ Claie, suntem noi, soțul
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
blatului, un tânăr, cam prea tânăr, îmi zic identificându-l, cercetează avid o tabletă cât o tipsie, mormăi ușor retrograd. Dinainte, domnul în vârstă bate nerăbdător din degetele stângii. De pe inelar își anunță prezența un ghiul ornat c-un rubin. Antediluvian și ăsta! mormăi sotto voce, ca și costumul gri-fer al cărui croi nu-l regăsesc în memoria mea vestimentară. Domnul iuțește digitația. Acum antrenează câteșicinci degetele! Să cânte Zborul Cărăbușului de Rimsky-Korsakov, oare?! În fine, cumva inoportunat, funcționărelul își ridică
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]