79 matches
-
are deja una dintre terminațiile normale (i, e, le, uri). într-o limbă că italiană, care are desinențe de plural asemănătoare cu ale romanei, substantivele preluate din engleză se păstrează în genere invariabile (i leader - față de liderii), pentru că articolul e antepus iar relațiile sintactice se exprimă nu prin flexiune, ci analitic. Desigur, există în toate limbile tendințe culte de păstrare a pluralului englez: favorizate în limbile fără flexiune și cu desinențe asemănătoare (de pildă în spaniolă), limitate și constrîngătoare în limbile
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
surprize. În Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, a lui Micu și Șincai, la 1780, e descrisă starea de lucruri arhaica (și "rațională", pentru că prezintă construcții similare la masculin și la feminin) în care același articol - ei - poate fi postpus și antepus numelor feminine (indiferent de terminație): Marie-ei, dar și ei Mărie. Și mai surprinzător " dar în cu totul altă direcție - e Timotei Cipariu: dovedind că latinismul era de fapt foarte atent la limba vorbită (mai ales dacă semăna cu evoluțiile romanice
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
că lui să se pună și înaintea altor cuvinte că: lui tata, lui mama, lui popa etc., ba chiar și înaintea femininelor: lui Zoe etc., forme care trebuie evitate". Iar Iorgu Iordan, în Limba română actuala (1948), admite pe lui antepus pentru nume atipice (Cati, Fofo, Mimi), dar consideră că extinderea să la numele terminate în -a (lui Corina, lui Maria) se datoreaza "străinilor" din interiorul țării, sau măcar influenței lor, fiind oricum mai frecventă printre ardeleni și bucovineni, pentru că "din pricina
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
românească. Și în franceză, italiană, spaniolă etc. apar dificultăți de adaptare a formulei anglo-latine (în franceză și italiană e considerată un masculin plural, cu pronunția masme'dia, respectiv mas'midia); cu diferența, esențială, că în celelalte limbi romanice articolul e antepus, deci cuvîntul rămîne invariabil. DOOM 2005 a decis să accepte adaptarea morfologică a termenului, fără a se mai ține cont de etimologia sa: mass-media este perceput în română ca un nume abstract sau colectiv, cu sens generic, global, care poate
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
mai mare și efectul mai spectaculos cînd sînt dezmembrate secvențe neseparabile în limbajul obișnuit: cînd finalul de vers segmentează forme verbale (lăsînd auxiliarul într-un vers și trimițînd participiul în următorul), cînd desparte negația sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul sau etc. Exemple pentru asemenea "devieri" se găsesc din plin, cum bine se știe, la Arghezi. În volumul citat, autorul amintea și de separarea elementelor componente ale unei locuțiuni sau ale unui cuvînt compus. De fapt, în poezia
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
structurii din engleză, nejustificată în română. Despre acest tipar de compunere „cu sintaxă aparte” scria încă din 1972 Mioara Avram (într-un articol reluat în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987): structura în care un adjectiv sau un substantiv e antepus centrului său - Expres-Bar, Intim-Bar, Tehnic Club etc. - se răspândea deja „prin influența unor denumiri internaționale de coloratură engleză” (p. 250). Mioara Avram constata că atestarea cea mai veche a modelului englez‚ de pe la 1900, e Automobil Clubul Român; găsea totuși exemple
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
ochi). Cunoașterea conținutului noțiunilor de substantiv, adjectiv, articol ar simplifica lucrurile și n-ar mai fi multe de ținut minte: ar ajunge să avem în vedere faptul că un adjectiv se acordă totdeauna cu substantivul determinat, iar dacă adjectivul este antepus, preia el articolul de la substantivul care rămâne în formă nearticulată. Deși toată lumea își amintește acest lucru teoretic, în practică, se fac greșeli de scriere și aceasta tinde să devină fenomen de masă. Aici, aș propune pentru înlocuire un adjectiv banal
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
precum cele prevăzute de art. 477 din Codul civil de la 1864 [actual art. 553 alin. (3) și art. 562 alin. (2) din Codul civil din 2009], la care face trimitere art. 7 din Legea nr. 314/2001, nu pot fi antepuse și nici nu pot înlătura transmiterea patrimoniului unei societăți comerciale dizolvate (la cerere sau de drept), cu sau fără lichidare și radiate din oficiu, către asociații sau acționarii săi, dacă nu sunt îndeplinite exigențele constituționale pentru a opera o expropriere
DECIZIA nr. 338 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/288086]
-
Articolele Autorului În limba turcă este sufixul cazului ablativ. Are formele -tan, -ten după o consoană surdă (h, ç, f, s, t, k, p, ș). Dacă cuvântul de bază are deja alt sufix care se termină cu o vocală, se antepune -n- sufixului -dan/-den. Se supune regulilor armoniei vocalice. Este accentuat. A fost preluat în idiomul spoitorilor (alomorfe: -dan, -den, -tan, -ten). Este tot accentuat, cu inițiala dentală d desonorizabilă și armonizat vocalic (a după a, ï, o și
SUFIXUL -DAN (-DEN) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372657_a_373986]
-
monotonie. Orce târâire a tonului se-ntemeiază însă o dată pentru totdeuna pe aceea că acele elemente ale vorbirei cari însemnează numai relațiuni ideale, prin care așadar nu esprimă decât modificațiuni a noțiunei fundamentale, precum silabele de flexiune, silabele ce se antepun sau se postpun, capătă prin această trăgănare o întindere asupra valoarei lor; va să zică nu sunt puse în referințele corecte și adevărate cu lungimele prototipe, cari lungimi sunt propriile purtătoare a noțiunei cuvântului. A doua, declamatiunea trăgănată strică nexul intern al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l interesa ora, gestul n-a folosit, făcându-l îndată după dezbaterea despre probabilitatea minciunilor și posibilitatea adevărurilor, parcă se aștepta să descopere concluzia în dispunerea limbilor pe cadran, un unghi drept ar însemna da, un unghi ascuțit i-ar antepune un prudent poate, un unghi obtuz spune un nu categoric, iar limbile suprapuse mai bine nu te mai gândi. Când, imediat după aceea, a privit din nou cadranul ceasului, limbile arătau din nou orele, minutele și secundele, se transformaseră iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acum pentru că ați crezut în rațiunea voastră și nu în vechile și venerabilele cuvinte". Și va suna fatidica trompetă. Astfel este, fără vreo îndoială, sentimentul adânc al acestei moderne și foarte grave erori care se cheamă transformism, vicleșug care se antepune rațiunii. Dar îndepărtarea noastră de el trebuie să se facă printr-o asiduă și atentă contemplare a perfecțiunilor pe care cocotte sau păsărica de hârtie ni le arată... ......................................................... Așa se termină brusc manuscrisul Însemnări pentru un tratat de cocotologie al
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
se întoarce permanent, fără de care aproape nu poate exista. Moartea nu reușește să aștearnă uitarea, nu poate îndepărta din sufletul nimănui imaginea mamei, ea se regăsește parcă în orice gest al unei naturi care deplânge dispariția acesteia. Cele două epitete antepuse din textul poetic citat: „dulce mamă” și „sfântului mormânt” relevă, pe de o parte, afecțiunea eului liric pentru mamă, iar pe de altă parte o înscrie pe aceasta în sfera sacralității, ne întoarcem la mamă, pare a sugera poetul, ca
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mărturisească" că ar fi existat cu adevărat o anumită vină, error 79. Mai mult, poetul admite că vina sa80 nu este lipsită de o anumită gravitate: Est mea culpa gravis...81 și într-adevăr acel gravis postpus substantivului în loc să fie antepus ca în mod normal, indică la un poet orator așa cum, fără îndoială, este Ovidiu obișnuit cu nuanțele stilistice, o conștientizare mărturisită a gravității actului său. Dar, din moment ce poetul își recunoaște vina, se simte nevoia de a-i diminua proporțiile. În
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau neexprimat, vom considera că, în contextele analizate, cele două elemente se asociază direct atunci când verbul (din structurile Vb + N1 + prep. simetrică + (N2 și N3)/N2 pl ori N1 + Vb (participiu adjectivizat) + prep. simetrică + (N2 și N3)/N2 pl) este antepus numelui "simetric" ori este eliptic. Adoptăm această soluție pentru a confrunta exemplele din corpusul nostru cu regula enunțată la începutul articolului (vezi supra, 1.) care pune în legătură utilizarea prepozițiilor dintre și între cu numele (articulat sau nearticulat). 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
nume de persoană, indiferent de poziția față de verbul regent" (GALR II : 401−402); " Dacă nominalul prin care se exprimă complementul indirect postpus față de verbul regent are trăsătura semantică [+ Uman], complementul indirect este, conform normelor limbii literare, dublat prin clitic pronominal antepus față de verb" (GALR II: 433). 28 Fenomenul, neînregistrat în Guțu Romalo 1972, e semnalat în ediția a doua a cărții (2000: 106−107). 29 Vezi Iordan (1948: 450−451), Guțu Romalo 1972 (în 2000: 106), Avram 1977 (în 1987: 143
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
parte dintre adjectivele din fondul mai vechi, cu topica fixă, toate acestea manifestând incapacitatea de a primi articol; ● pe o treaptă de invariabilitate medie, se află adjectivele cu topica variabilă, care pot prelua articolul hotărât de la substantivul regent, atunci când sunt antepuse, ceea ce implică posibilitatea schimbării formei, spre exemplu adjectivele terminate în -ce (ferocele ucigaș, ferocelui ucigaș), acceptate în limba, susceptibile de a deveni variabile în viitor, unele adjective din fondul vechi în structuri rare și învechite (cumsecadele om); ● "cel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
ROMÂNĂ ACTUALĂ IRINA NICULA 1. PRELIMINARII Prin analiza statistică a pronumelor și a adjectivelor demonstrative din limba vorbită actuală urmărim frecvența formelor simple în raport cu cele compuse, precum și topica preferată de vorbitori în cazul acelor adjective demonstrative care pot apărea fie antepuse, fie postpuse centrului nominal. De asemenea, pe baza materialului consultat, vom schița utilizările pragmasemantice pe care le au pronumele și adjectivele demonstrative în limba vorbită și vom identifica anumite tipare de construcție la care acestea participă. În a doua parte
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
important care este acela al controlului civic al vieții politice (CLR). La cazurile oblice 9, am întâlnit în postpunere, într-un singur context, forma acestora: În afara durerilor acestora de oase ce vă mai supără? (CLR), și, mai frecvent, adjectivele compuse antepuse acestui, acestei, acestor: împotriva acestei lumi (CLR) cu puterea acestei societăți (CLR) asupra acestei povești (CLR) în direcția combaterii acestor legende și mituri (CORV) cucerirea acestui oraș fiind prima victorie a opoziției antitalibane (CORV). Numărul mic al formelor adjectivale în
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
câteva minute începea emisiunea lui Paco, ce conta că ea lucra la concurență, vocea afurisitului ăsta o scotea din apatie (eddie.ro/2008/02/15) Despre viețile oamenilor ăștia nu pot să spun decât atât (www.observatorul.com) Adjectivele simple antepuse *ăst, *ăști, *aste sunt regionale 11 și nu au fost înregistrate în corpusul folosit. Astă este singura formă antepusă care apare în limba vorbită, în construcții adverbiale temporale precum astă-seară, astă-vară, astă-toamnă, unde actualizează sensuri diferite în funcție de nominalul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
a mai prea fost la antrenamentele ălea (CLR). Pronumele *ăl, *a, *ăi, *ale, precum și formele flexionate ale acestora, *ălui, *ălei, ălor*, sunt regionale și nu se întâlnesc în corpusul cercetat. În utilizarea adjectivelor compuse, se preferă în general variantele poziționale antepuse acel, acea, acele celor postpuse acela, aceea, acelea. În cazul formelor de masculin, plural acei/aceia, raportul este invers în analiza de față (0/3 ocurențe), dar nu permite detașarea unei concluzii, fiindcă situațiile în care l-am întâlnit pe
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
constituie suportul sintactic. Vom urmări în continuare posibilitățile combinatorii ale semiadverbelor restrictive numai și doar. 3.1. Semiadverbul numai modifică grupuri sintactice având drept centru elemente din diferite clase morfologice. Poate avea ca suport: * un grup nominal căruia îi este antepus sau postpus: numai [TAIcă-meu] s-a ridicat săracu. (CORV) Numai [tristețea]11 este discretă, numai [durerea] are oroare de public. (Ana Blandiana, Calitatea de martor) au venit ca unguri și-au deveNIT prin cultura și civilizația lor numai [populație
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
uitați-vă numai ce scaune cool are! (www.peteava.ro/imagini/), numai poate fi interpretat atât ca modificator în postpoziție al verbului, având un sens de accentuare, de intensificare 12, cât și ca modificator al structurii propoziționale față de care este antepus. În această situație, citirea pe care o imprimă enunțului este "uitați-vă ce scaune cool are, nu vă uitați la altceva". De regulă, ambiguitatea nu apare în textul oral, unde elemente paralingvistice și extralingvistice contribuie la decodarea corectă. În textul
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
este în limba actuală nu doar un mijloc de atragere a deicticului/anaforicului în mecanisme ale implicitului (vezi supra, 2), dar și cel mai frecvent mijloc de tematizare/focalizare a subiectului 10. În poziție tematică, focalizată sau nonfocalizată, subiectul este antepus verbului; în poziție nontematică focalizată, subiectul pronume este postpus verbului. și vin eu la primărie cu o cerere? (IVLRA: 217); ă: acuma scu─ă: eu cînd intru la sedință↓ scot poleiala de: la pachetul de țigări↓ o găuresc cu jaru
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
plătiți bugetari În contextele de mai sus, acordul lui cel este considerat neliterar, incorect (din punctul de vedere al normei gramaticale), structura corectă fiind cea fără acord. În schimb, dacă utilizăm aceleași sintagme la genitiv sau dativ și adverbul este antepus, singura construcție posibilă este cu acord: (72) a. bugetarilor celor mai prost plătiți b. ?bugetarilor cei mai prost plătiți (73) a. celor mai prost plătiți bugetari b. *cel mai prost plătiți bugetari c. *cel mai prost plătiților bugetari De ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]