39 matches
-
prezintă genitiv-dativul numelor de persoana ca fiind construit la masculin cu lu (lu Petru), iar la feminin cu la (la Maria) sau, popular, cu lui (lui Maria). În secolul al XX-lea, gramaticile nu mai omit referirea la femininele atipice; antepunerea articolului lui e însă destul de rău văzută. Într-o gramatică școlară din 1943 (C. Loghin) se spune: S-a înrădăcinat abuzul că lui să se pună și înaintea altor cuvinte că: lui tata, lui mama, lui popa etc., ba chiar
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
de topica. Primul fenomen (despre care am mai scris aici) a devenit un adevărat tic stilistic: "vorbea la telefonu-i mobil"; "și-a purtat picioarele-i încălțate cu o stranie pereche de șosete". Al doilea e mai frapant cînd constă în antepunerea, solemnă și arhaica, a unui atribut pronominal: "subterfugiile prin care ai ei colegi au reușit s-o aducă la Flamingo". Aceluiași registru îi aparțin și unele elemente lexicale arhaice, de pildă "s-a purces la dans". an text apar numeroase
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
indicații stilistice asupra excepțiilor. La interval de 30 de ani, principala restricție a rămas aceeași: "Așezarea posesivului înaintea substantivului se întîlnește numai în poezie" (Iorgu Iordan, Valeria Guțu Romalo, Alexandru Niculescu, Structura morfologică a limbii române contemporane, 1967, p. 137); "Antepunerea adjectivului posesiv (al nostru steag) este permisă numai în poezie" (Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1997, p. 173). S-ar părea însă că exemplele actuale încep să contrazică această indicație stilistică; poziția inversată apare chiar în dialoguri săltărețe, voit "istețe
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
inversată apare chiar în dialoguri săltărețe, voit "istețe": "De cînd fumezi? - De la 15 ani. - Ai tăi părinți cînd au aflat? - Pe parcurs." (Atac la persoană, 20, 2000, 17). Aceeași tendință de utilizare ironică a unor structuri sintactice se observă în antepunerea unor adjective cu sens obiectiv sau non-calificativ: "să-ți urmeze lingvisticul exemplu" (EZ 2408, 2000, 14), "lansarea împricinatei reviste" (VIP 32, 2000, 21). Este reînviată și inversarea poziției auxiliarului, la timpuri verbale compuse: "Afla-vom în curînd cine" (EZ 2313
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
scris, mai ales în cel publicistic - al posesivului său ori al genitivului lui (ei). S-a produs astfel o diferențiere funcțională (întîlnită și la alte adjective) între un sens denotativ în postpunere (casa proprie) și unul pragmatic, stilistic, specializat, în antepunere (propria casă). De altfel, fenomenul de gramaticalizare nu se petrece doar în română; și în franceză adjectivul propre este folosit ca o marcă suplimentară a posesiei, iar în italiană forma articulată il proprio funcționează ca un adevărat substitut pronominal. În
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
umbră. SINTAXA O accentuare și mai plastică este obținută din diverse specii de inversiune, inversiune care aparține sintaxei, dar are efect semantic, informativ. Asocierea acestei maniere cu filozofia se poate face foarte ușor. Pentru că inversiunea, ca și filozofia, creează probleme. Antepunerea, devansarea, anticiparea derivă din faptul că gândirea o ia înaintea cursului obișnuit al vorbirii și pune devreme sau chiar cu urgență, în față, elementul hotărâtor pentru receptarea mesajului poetic. Care, în construcții anastrofice folosite des în vorbirea populară (Duce-m
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
grupării ca și în locul lui ca este incorectă. Altfel spus: ca și este considerat greșeală, nu ca și greșeală. Îți recomandăm Susțin introducerea gramaticii la liceu Dacă prezența lui și după prepoziția „calității” ca este o greșeală, în schimb, în antepunere, și este corect, exprimând ideea de cumul: în enunțul „Și ca profesor Mircea a avut rezultate bune”, utilizarea lui și este justificată de presupoziția că există cel puțin o altă calitate pentru care Mircea a avut rezultate bune. Dar când
Românii cu „ca și” la gură () [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
sunt conjuncțiile adversative, menite să sublinieze anumite opoziții („Să nu mă-ngroape / În dosul stânii, / Unde latră cânii, / Ci în strunga oilor”). Diminutivele, numeroase, pun în valoare tonalitatea afectivă a legăturilor dintre mioară și stăpân sau dintre mamă și fiu. Antepunerea adjectivului, asupra căruia cade accentul emoțional, apare cel mai adesea în cazul vocativelor „dalbă mioriță”, „mândră mioriță”, „mândru ciobănel”. În portretistica din versiunile moldo-muntene, accentele sunt predominant lirice, ca în descrierea ochilor tânărului cioban: „Ochișorii lui, / Mura câmpului, / Coaptă pe sub
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
pe baza judecăților și a raționamentelor, structura sintactică și textuală urmează norma specifică fiecărei limbi, iar nu o regulă universală instituită de gîndirea logică. De aceea, de exemplu, poziția determinanților față de determinați variază de la topica liberă la cea fixă prin antepunere sau prin postpunere în funcție de limbile istorice, singura trăsătură generală fiind existența determinanților și dependența lor de determinați. Sintetizînd rezultatele cercetărilor asupra relației dintre logic și lingvistic, Gh. E n e s c u293 constată că orice gîndire logică se dezvoltă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
generalizată, din care recunoaștem două planuri vizuale, aflate la poluri opuse, evoluând după o „logică implacabilă” (cu referire, strict, la Richard al III-lea, Macbeth, Regele Lear): lumea puterii - „irelevant joc” și lumea codrului - stranietatea a două „convertiri” (dacă analizăm antepunerea lui Oliver - ca tip al intrigantului, cu Orlando - figură tipic ingenuă). Această „poezie a convertirii” e subtil proiectatăși analizată de Vlad Zografi, ca un „moment de cotitură”. însă ceea ce amprentează și fascinează structuralul acestei generoase subteme shakespeariene îl reprezintă cuplul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și el invariabil, forma extinsă de la folosirea adverbiala (a lua pe nașpa, a sta pe nașpa, a intra pe nașpa, contracte date pe nașpa etc.) la cea adjectivala (meci nașpa, emisiune nașpa)6. Atât mișto, cât și nașpa admit și antepunerea în exprimări exclamative: Mișto carte!, Nașpa poezie!. Întrucât formă fonetica nu le permite nu pot prelua articolul substantivului: *Miștoul site românesc, *Nașpaul site românesc, în schimb dezvolta extrem de mult gradele de comparație (mai mișto/nașpa, foarte mișto/nașpa, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
mărgele, iar ei pun mâna pe gaz, pe licitații... (http://www.jurnalul.ro) Uite, a venit și deșteptul ăsta de canadian să ne dea sfaturi (www.viata-libera.ro). Între formele compuse antepuse și cele compuse postpuse, vorbitorii par a prefera antepunerea. Așadar, formele acest, această, acești, aceste sunt mai numeroase decât cele cu particula -a: acesta, aceasta, aceștia, acestea. Aceste adjective antepuse, folosite uneori în contexte în care ar fi putut apărea doar nominalul articulat, imprimă textului un anumit retorism 8
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
întâlnit în materialul ce ne-a servit drept corpus. 6 Vezi Miron-Fulea (2005: 260-263). 7 Vezi, în acest volum, Mihail, p. 8 Vezi Guțu Romalo (2002: 92). 9 Avram (1986 în 2001: 175) menționează că, la cazurile oblice, se preferă antepunerea adjectivului demonstrativ, fiindcă, în anumite contexte, postpunerea acestuia poate genera confuzii din cauza omonimiei cu pronumele demonstrativ. 10 Față de Avram (1986 în 2001: 175), unde se precizează că acordul în caz dintre substantiv și adjectivul demonstrativ trebuie respectat și atunci când adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
clasificatoare prototipică presupune un reper individual și stabilirea, prin raportare la acesta, a unei clase. Valoarea de plural (care apropie acest uz de cel discutat sub 2.1) este și în acest caz integral atribuită de operatorul alde, plasat în antepunere față de un nominal cu formă și sens de singular. Când reperul însuși este plural (în special în cazul pronumelor personale sau demonstrative: alde voi, alde ăștia), valoarea clasificatoare se poate confunda cu aceea de marcare a impreciziei (vezi 2.3
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
urmare, suportul semiadverbului restrictiv poate avea diferite naturi sintactice. Având în vedere că nu operează decât la nivel semantic, semiadverbele restrictive nu participă la organizarea sintactică a enunțului. Ele au, prin urmare, caracter facultativ, și pot fi plasate atât în antepunere față de elementul suport, cât și în postpunere. Postpoziția poate genera ambiguități de interpretare în privința elementului care constituie suportul sintactic. Vom urmări în continuare posibilitățile combinatorii ale semiadverbelor restrictive numai și doar. 3.1. Semiadverbul numai modifică grupuri sintactice având drept
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
nu sunt Înțelese. Se observă preferința pentru topica subiect + predicat chiar și atunci când propoziția dezvoltată presupune intercalarea altor părți de propoziție Între acestea. Nu urmăresc realizarea acordului de gen, număr și caz Între substantiv și adjectivul determinat: cercei frumoasă; sesizăm antepunerea adjectivului posesiv noastră clasa, mea păpușă. Propozițiile dezvoltate pun serioase probleme copiilor surzi din punct de vedere al topicii. Nici unul nu a reușit să ordoneze corect cuvintele În propoziția El a rezolvat două exerciții la matematică. S-au obținut variantele
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
bine în română, mai ales în cazul în care N1 este un adjectiv, plasat în această situație într-o poziție necanonică. Tipologic, româna aparține limbilor de tip head first: topica firească, nemarcată a adjectivului este postpunerea. Într-o primă etapă, antepunerea sa poate dobândi valori stilistice, antrenând valori emfatice. Construcția cu de presupune deja un grad superior de subiectivitate. Cât privește specificul construcției în limba română, pot fi făcute câteva observații legate de natura morfologică și sintactică a elementelor N1 și
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
au la dispoziție mai multe structuri sintactice: (i) combinarea pronumelui personal de persoana I cu modalizatori epistemici (eu cred că), verbe dicendi (eu zic/spun că) în structuri propoziționale în care diferitele grade de asertivitate se marchează prin omiterea/postpunerea/antepunerea subiectului (cred că/cred eu/eu cred), prin opoziția indicativ prezent/indicativ imperfect/condițional (cred/credeam/aș crede, zic/aș zice/ziceam) sau prin absența/prezența unor atenuatori ai pronumelui (l-am dus la medici de familie/l-am dus
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu sunt înțelese. Se observă preferința pentru topica subiect + predicat chiar și atunci când propoziția dezvoltată presupune intercalarea altor părți de propoziție între acestea. Nu urmăresc realizarea acordului de gen, număr și caz între substantiv și adjectivul determinat: cercei frumoasă; sesizăm antepunerea adjectivului posesiv noastră clasa, mea păpușă. Propozițiile dezvoltate pun serioase probleme copiilor surzi din punct de vedere al topicii. Nici unul nu a reușit să ordoneze corect cuvintele în propoziția El a rezolvat două exerciții la matematică. S-au obținut variantele
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
a. bugetarilor celor mai prost plătiți b. ?bugetarilor cei mai prost plătiți (73) a. celor mai prost plătiți bugetari b. *cel mai prost plătiți bugetari c. *cel mai prost plătiților bugetari De ce trebuie să se acorde cel în contextele cu antepunerea adverbului? Cel este, la bază, un determinant, cu rolul de a exprima trăsăturile phi. El a intrat în sistemul de exprimare a superlativului. În general, se acordă dacă exprimă superlativul unui adjectiv și nu se acordă dacă exprimă superlativul unui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
multe ori, între substantivul centru și al intervin alți termeni care nu marchează acordul în caz, iar distanța favorizează pierderea acordului. Genitivul sau posesivul pot fi antepuse substantivului centru (al Mariei tată, al meu prieten). Într-un context similar, cu antepunere, cel este forțat să marcheze cazul genitiv sau dativ, datorită faptului că este primul element cu trăsături phi din GD. La G/ D, formele de plural ale lui al se întâlnesc în limba standard, iar formele de singular alui (masculin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unchi și tată vitreg d. *ai mei / *ale mele pantof și ciorap de lână Structurile în care posesivul este antepus nominalului sunt marcate stilistic, emfatic (al meu unchi, a mea mătușă etc.). Contrastul dintre posibilitățile de acord în postpunere vs antepunere se datorează relației diferite cu sintagma coordonată: în antepunere, al preia rolul de determinant (nominalul sau nominalele coordonate neavând articol definit). Prin urmare, acordul lui al antepus este de tip morfosintactic, formal, așa cum este în general acordul determinanților. Cum sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pantof și ciorap de lână Structurile în care posesivul este antepus nominalului sunt marcate stilistic, emfatic (al meu unchi, a mea mătușă etc.). Contrastul dintre posibilitățile de acord în postpunere vs antepunere se datorează relației diferite cu sintagma coordonată: în antepunere, al preia rolul de determinant (nominalul sau nominalele coordonate neavând articol definit). Prin urmare, acordul lui al antepus este de tip morfosintactic, formal, așa cum este în general acordul determinanților. Cum sintagma coordonată nu are trăsături formale, acordul nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
antipasive, dar nu se poate vorbi despre diateză. Topica nemarcată este subiect de dezbatere: SVO sau SOV. Limbă nonconfigurațională: ordinea constituenților se supune ierarhiei informației (structurii temă−remă, nu marcării funcțiilor). Cel mai frecvent, verbul lexical precedă auxiliarul. Negația impune antepunerea auxiliarului. BATS (BATSBI, TSOVA-TUSH) Limbă din familia caucaziană (NAKH), ramura de nord-est, vorbită într-un sat din estul Georgiei, Batsbi. Aproximativ 500 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ: unele verbe intranzitive atribuie pronumelui de persoanele 1 și 2 cazul ergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Blaga: „Numai pe tine te am trecătorul meu trup.”, articolul -l din structura adjectivului trecătoru-l este morfem al determinării definite a substantivului trup, care se exprimă o singură dată, la nivelul sintagmei nominale. Preluarea morfemului de către adjectiv este determinată de antepunerea lui ca atribut; în topică obiectivă (substantiv + adjectiv), articolul rămâne în structura substantivului: trupul meu trecător. Articolul hotărât intră în structura variabilei adjectivelor când acestea sunt izolate, ca în limbajul poetic al lui L. Blaga, și se încarcă, în consecință
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]