40 matches
-
umbră. SINTAXA O accentuare și mai plastică este obținută din diverse specii de inversiune, inversiune care aparține sintaxei, dar are efect semantic, informativ. Asocierea acestei maniere cu filozofia se poate face foarte ușor. Pentru că inversiunea, ca și filozofia, creează probleme. Antepunerea, devansarea, anticiparea derivă din faptul că gândirea o ia înaintea cursului obișnuit al vorbirii și pune devreme sau chiar cu urgență, în față, elementul hotărâtor pentru receptarea mesajului poetic. Care, în construcții anastrofice folosite des în vorbirea populară (Duce-m
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
grupării ca și în locul lui ca este incorectă. Altfel spus: ca și este considerat greșeală, nu ca și greșeală. Îți recomandăm Susțin introducerea gramaticii la liceu Dacă prezența lui și după prepoziția „calității” ca este o greșeală, în schimb, în antepunere, și este corect, exprimând ideea de cumul: în enunțul „Și ca profesor Mircea a avut rezultate bune”, utilizarea lui și este justificată de presupoziția că există cel puțin o altă calitate pentru care Mircea a avut rezultate bune. Dar când
Românii cu „ca și” la gură by https://republica.ro/romanii-cu-zca-si-la-gura [Corola-blog/BlogPost/338500_a_339829]
-
a acestui sector care este cea mai aglomerată rută comercială din lume, având un trafic de peste 250 000 de nave anual. În ultimii 10 ani, în această zonă au fost raportate aproape 300 de incidente, iar experții sunt de părere că antepunerea navelor de salvare de mare putere a împiedicat transformarea acestor incidente în accidente grave. Întrucât siguranța maritimă afectează siguranța teritoriului UE și protecția mediului, remorcarea de urgență este responsabilitatea autorității publice, cu asistență financiară din partea proprietarilor de ambarcațiuni, iar acțiunea
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
sau "a featiljei. La altele articolul este numai proclitic. Astfel sunt unele nume comune de persoană feminine (ali dadă" „mamei”) și numele proprii de persoană, atât feminine, cât și masculine: ali Ghene" „Ghenei”, "al Griva" „lui Griva”. Altă particularitate este antepunerea complementului direct exprimat prin pronumele personal de formă neaccentuată, nu numai la prezent, ci și la perfectul compus: "u am vidzută" „am văzut-o”. În schimb când verbul este la viitorul fără conjucția "să", pronumele se plasează după verbul auxiliar
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
casă destul de mare”. Unele adjective al căror loc este în general după substantiv pot ajunge și înaintea să, daca pe langă sensul lor de bază au și un sens afectiv adăugat de vorbitor. Acest fenomen este numit de unii lingviști „antepunere descriptiva”: "Devant la maison, îl y avait un tas de neige énorme" „Înaintea casei era o grămadă de zăpadă enormă”; "Devant la maison, îl y avait un énorme tas de neige" „Înaintea casei era o enormă grămadă de zăpadă”. Unele
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
și al unei chiliene brunete" îl condamnă astfel pe Walter Scott: "O, ce scriitor plictisitor! Un șoarece de bibliotecă prăfuit, care dezgroapă cronicile! Un amalgam de descrieri anoste..., un amestec de vechituri și de tehnici perimate..." (Ch. Baudelaire, La Fanfarlo). Antepunerea îmbogățește adjectivele cu conotații afective și axiologice, ele sunt prezentate drept proprietăți esențiale, definitorii ale romancierului englez. Contextul exclamativ accentuează această perspectivă subiectivă. Dominique Maingueneau propune justificat și argumentat folosirea termenului de "întrebuințare" clasificatoare și neclasificatoare și extinde analiza la
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu toate că Paul ar putea să o împărtășească). Cât privește adjectivele non-clasificatoare, lucrurile stau altfel: Paul mi-a spus că are o mașină magnifică nu presupune că raportorul adoptă această judecată de valoare. Cu toate acestea, există o diferență notabilă între antepunere și folosirea în incidentă: evaluarea negativă pe care incidenta o asociază unui individ este inseparabilă însăși de conținutul unei anumite enunțări în care se produce; incidenta indică faptul că procesul evocat prin enunț se produce în detrimentul actantului asociat adjectivului. Prin
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de natură stilistică, ci literatura doar le exploatează interstițiile ca să le pună în slujba propriilor interese. "Hazardul" limbii face ca, în domeniul determinării nominale, să fie excluse anumite combinări, anumite "spații" goale sau marginale: pluralul cu un substantiv ne-numărabil, antepunerea unui adjectiv care clasifică, singularul cu substantive având un referent plural etc. Acestor poziții libere li se acordă alte valori semantice în literatură. Lecturi recomandate NOALLY M., 1999 L'Adjectif en français, Ophrys, Paris-Gap. (Carte de sinteză despre adjectiv.) KERBRAT-ORECCHIONI
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu sunt Înțelese. Se observă preferința pentru topica subiect + predicat chiar și atunci când propoziția dezvoltată presupune intercalarea altor părți de propoziție Între acestea. Nu urmăresc realizarea acordului de gen, număr și caz Între substantiv și adjectivul determinat: cercei frumoasă; sesizăm antepunerea adjectivului posesiv noastră clasa, mea păpușă. Propozițiile dezvoltate pun serioase probleme copiilor surzi din punct de vedere al topicii. Nici unul nu a reușit să ordoneze corect cuvintele În propoziția El a rezolvat două exerciții la matematică. S-au obținut variantele
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
ceea ce s-ar putea numi o viziune substanțializata a limbilor romanice în comparație cu o viziune calitativa asupra lumii, specifică limbilor slave și germanice. Adjectivul romanic are o mobilitate net superioară în raport cu situația din alte ramuri indo-europene, postpunerea să (dominantă), completată de antepunere, implicînd o serie de particularități structurale ale limbilor romanice prin opoziție în special cu limbile slave și germanice: exprimarea formală a categoriei adjectivelor specificative, opoziții gramaticale și semantice exprimate prin topica, raporturi de determinare între context și topica adjectivului, importanța
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mărgele, iar ei pun mâna pe gaz, pe licitații... (http://www.jurnalul.ro) Uite, a venit și deșteptul ăsta de canadian să ne dea sfaturi (www.viata-libera.ro). Între formele compuse antepuse și cele compuse postpuse, vorbitorii par a prefera antepunerea. Așadar, formele acest, această, acești, aceste sunt mai numeroase decât cele cu particula -a: acesta, aceasta, aceștia, acestea. Aceste adjective antepuse, folosite uneori în contexte în care ar fi putut apărea doar nominalul articulat, imprimă textului un anumit retorism 8
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
întâlnit în materialul ce ne-a servit drept corpus. 6 Vezi Miron-Fulea (2005: 260-263). 7 Vezi, în acest volum, Mihail, p. 8 Vezi Guțu Romalo (2002: 92). 9 Avram (1986 în 2001: 175) menționează că, la cazurile oblice, se preferă antepunerea adjectivului demonstrativ, fiindcă, în anumite contexte, postpunerea acestuia poate genera confuzii din cauza omonimiei cu pronumele demonstrativ. 10 Față de Avram (1986 în 2001: 175), unde se precizează că acordul în caz dintre substantiv și adjectivul demonstrativ trebuie respectat și atunci când adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
Blaga: „Numai pe tine te am trecătorul meu trup.”, articolul -l din structura adjectivului trecătoru-l este morfem al determinării definite a substantivului trup, care se exprimă o singură dată, la nivelul sintagmei nominale. Preluarea morfemului de către adjectiv este determinată de antepunerea lui ca atribut; în topică obiectivă (substantiv + adjectiv), articolul rămâne în structura substantivului: trupul meu trecător. Articolul hotărât intră în structura variabilei adjectivelor când acestea sunt izolate, ca în limbajul poetic al lui L. Blaga, și se încarcă, în consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și el invariabil, forma extinsă de la folosirea adverbiala (a lua pe nașpa, a sta pe nașpa, a intra pe nașpa, contracte date pe nașpa etc.) la cea adjectivala (meci nașpa, emisiune nașpa)6. Atât mișto, cât și nașpa admit și antepunerea în exprimări exclamative: Mișto carte!, Nașpa poezie!. Întrucât formă fonetica nu le permite nu pot prelua articolul substantivului: *Miștoul site românesc, *Nașpaul site românesc, în schimb dezvolta extrem de mult gradele de comparație (mai mișto/nașpa, foarte mișto/nașpa, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
a. bugetarilor celor mai prost plătiți b. ?bugetarilor cei mai prost plătiți (73) a. celor mai prost plătiți bugetari b. *cel mai prost plătiți bugetari c. *cel mai prost plătiților bugetari De ce trebuie să se acorde cel în contextele cu antepunerea adverbului? Cel este, la bază, un determinant, cu rolul de a exprima trăsăturile phi. El a intrat în sistemul de exprimare a superlativului. În general, se acordă dacă exprimă superlativul unui adjectiv și nu se acordă dacă exprimă superlativul unui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
multe ori, între substantivul centru și al intervin alți termeni care nu marchează acordul în caz, iar distanța favorizează pierderea acordului. Genitivul sau posesivul pot fi antepuse substantivului centru (al Mariei tată, al meu prieten). Într-un context similar, cu antepunere, cel este forțat să marcheze cazul genitiv sau dativ, datorită faptului că este primul element cu trăsături phi din GD. La G/ D, formele de plural ale lui al se întâlnesc în limba standard, iar formele de singular alui (masculin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unchi și tată vitreg d. *ai mei / *ale mele pantof și ciorap de lână Structurile în care posesivul este antepus nominalului sunt marcate stilistic, emfatic (al meu unchi, a mea mătușă etc.). Contrastul dintre posibilitățile de acord în postpunere vs antepunere se datorează relației diferite cu sintagma coordonată: în antepunere, al preia rolul de determinant (nominalul sau nominalele coordonate neavând articol definit). Prin urmare, acordul lui al antepus este de tip morfosintactic, formal, așa cum este în general acordul determinanților. Cum sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pantof și ciorap de lână Structurile în care posesivul este antepus nominalului sunt marcate stilistic, emfatic (al meu unchi, a mea mătușă etc.). Contrastul dintre posibilitățile de acord în postpunere vs antepunere se datorează relației diferite cu sintagma coordonată: în antepunere, al preia rolul de determinant (nominalul sau nominalele coordonate neavând articol definit). Prin urmare, acordul lui al antepus este de tip morfosintactic, formal, așa cum este în general acordul determinanților. Cum sintagma coordonată nu are trăsături formale, acordul nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neer.: art. gen comun de, neutru het, pron. dem. gen comun die, neutru dat. Cînd articolul hotărît a devenit enclitic, el s-a îndepărtat formal de demonstrativ, datorită foneticii sintactice, dar s-a depărtat și de tipul general germanic al antepunerii determinanților în raport cu determinații. În legătură cu articolul hotărît din limbile germanice există aspectul special al formării pluralului în idiomurile nordice, acolo unde el este enclitic, căci în limbile în care este proclitic, are o formă specifică ce se plasează înaintea formei de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin adjective propriu-zise sau prin substantive precedate de prepoziții, căci determinanții necalificativi sînt în principiu antepuși. Această situație continuă, de altfel, topica din latină, care presupunea, în cazul determinării atributive, așezarea determinanților după substantivul determinat (vita omnis "viața întreagă"), dar antepunerea determinanților de individualizare, fără a fi exclusă însă posibilitatea unor inversări (mortis periculum "pericolul morții"). În aceste circumstanțe, poziția în fața substantivului a determinanților calificativi reprezintă o abatere de la norma limbii istorice, dar este admisibilă și poate genera valori stilistice. Determinanții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
objectum, preluat și ca împrumut în forma das Objekt sau în cazul cuvîntului der Gegensatz, după latinescul oppositio, preluat și el în forma die Opposition, căci asemenea compuse ilustrează valorificarea compunerii pentru a realiza calcuri lingvistice, devenite sino-nime ale împrumuturilor. Antepunerea determinantului și compunerea rezolvă uneori în limbile nordice și în engleză, limbi care recurg rar la moțiune, distincția masculin feminin în cazul genului comun, precum în suedeză, flickvän [΄flik:vεn] "prietenă" pojkvän [΄p(j:kvεn] "prieten", unde se combină cuvîntul-bază
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au la dispoziție mai multe structuri sintactice: (i) combinarea pronumelui personal de persoana I cu modalizatori epistemici (eu cred că), verbe dicendi (eu zic/spun că) în structuri propoziționale în care diferitele grade de asertivitate se marchează prin omiterea/postpunerea/antepunerea subiectului (cred că/cred eu/eu cred), prin opoziția indicativ prezent/indicativ imperfect/condițional (cred/credeam/aș crede, zic/aș zice/ziceam) sau prin absența/prezența unor atenuatori ai pronumelui (l-am dus la medici de familie/l-am dus
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
urmare, suportul semiadverbului restrictiv poate avea diferite naturi sintactice. Având în vedere că nu operează decât la nivel semantic, semiadverbele restrictive nu participă la organizarea sintactică a enunțului. Ele au, prin urmare, caracter facultativ, și pot fi plasate atât în antepunere față de elementul suport, cât și în postpunere. Postpoziția poate genera ambiguități de interpretare în privința elementului care constituie suportul sintactic. Vom urmări în continuare posibilitățile combinatorii ale semiadverbelor restrictive numai și doar. 3.1. Semiadverbul numai modifică grupuri sintactice având drept
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
clasificatoare prototipică presupune un reper individual și stabilirea, prin raportare la acesta, a unei clase. Valoarea de plural (care apropie acest uz de cel discutat sub 2.1) este și în acest caz integral atribuită de operatorul alde, plasat în antepunere față de un nominal cu formă și sens de singular. Când reperul însuși este plural (în special în cazul pronumelor personale sau demonstrative: alde voi, alde ăștia), valoarea clasificatoare se poate confunda cu aceea de marcare a impreciziei (vezi 2.3
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
generalizată, din care recunoaștem două planuri vizuale, aflate la poluri opuse, evoluând după o „logică implacabilă” (cu referire, strict, la Richard al III-lea, Macbeth, Regele Lear): lumea puterii - „irelevant joc” și lumea codrului - stranietatea a două „convertiri” (dacă analizăm antepunerea lui Oliver - ca tip al intrigantului, cu Orlando - figură tipic ingenuă). Această „poezie a convertirii” e subtil proiectatăși analizată de Vlad Zografi, ca un „moment de cotitură”. însă ceea ce amprentează și fascinează structuralul acestei generoase subteme shakespeariene îl reprezintă cuplul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]