98 matches
-
realizat. Relația de coordonare se realizează la nivelul Formei logice, după realizarea acordului. În exemplele cu neconcordanțe de gen, această relație de coordonare nu se poate realiza, este blocată de adjectiv. Este interesant faptul că structura cu substantiv la plural, antepus, urmat de două adjective la singular, este corectă: (197) a. limbile română și maghiară b. președinții român și francez 138 Posibilitățile de acord sunt aceleași și dacă relația de coordonare este disjunctivă: (198) a. vechea casă sau mașină b. *vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu primul conjunct: (210) a. douăzeci și doi de băieți și fete b. douăzeci și două de fete și băieți c. *douăzeci și două de băieți și fete d. ??douăzeci și doi de fete și băieți 144 3.4. Demonstrativul antepus Demonstrativul determinant nu se poate acorda la plural cu sintagma coordonată dacă nu sunt ambii conjuncți la plural. Exemplele de la (211), în care ambii termeni coordonați sunt la singular, iar demonstrativul la plural sunt agramaticale. Această observație este valabilă atât
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai apropiat termen coordonat (demonstrativul având ca domeniu semantic întreaga sintagmă): (212) a. *acești băieți și fată b. *acești președinți și premier c. *aceste casă și mașină. Doar dacă ambele substantive sunt la plural, se pot obține sintagme cu demonstrativ antepus corecte: (213) a. acești băieți și fete145 b. acești președinți și premieri. În astfel de construcții, intervine problema conflictului între trăsăturile de gen ale termenilor coordonați. La acordul numelui predicativ, acest tip de conflict se rezolvă astfel: (i) la animate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
valoarea de gen a substantivului [+Animat]; (iii) dacă toți termenii coordonați au trăsătura [-Animat], regulile de acord în gen cuprind criterii precum numărul fiecăruia dintre termenii coordonați și ordinea liniară a acestora. Întrucât numărul nu este relevant la acordul demonstrativului antepus (am arătat că ambii termeni coordonați trebuie să fie la plural), mai rămâne doar criteriul topicii: m.pl. + f.pl. / f.pl. + m.pl. > genul substantivului mai apropiat m.pl. + n.pl. / n.pl. + m.pl. > genul substantivului mai apropiat n.pl. + f.pl. / f.pl. + n.pl. > f. Testând însă aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pluralul cumulativ este limitat la contextele în care adjectivul are un rol clasificativ. Cu adjectivele calificative, pluralul cumulativ nu este acceptabil: (231) a. *băieții înalt și scund b. *fetele blondă și brunetă 3.6. Demonstrativul postpus Spre deosebire de structurile cu demonstrativul antepus (determinant), când demonstrativul este postpus sintagmei coordonate nu există obligația ca ambii termeni coordonați să fie la plural. Sunt acceptabile, în diferite grade, structurile în care unul sau ambii termeni coordonați sunt la singular, iar demonstrativul este la plural: (232
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
CD exprimat prin pronumele demonstrative populare asta și aia sunt postpuse verbului. 2.1.3. DC este facultativă În GALR (II, 403) sunt descrise și situațiile când dublarea este facultativă: (i) CD este exprimat prin substantiv inanimat, cu articol nehotărât, antepus verbului. (ii) CD este exprimat prin numeral prepozițional postpus. (iii) CD este exprimat prin pronumele de demonstrative populare asta și aia sau prin pronume nedefinite (cu excepția lui orice) construite cu prepoziție, antepuse sau postpuse verbului. (iv) CD este exprimat prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este exprimat prin substantiv inanimat, cu articol nehotărât, antepus verbului. (ii) CD este exprimat prin numeral prepozițional postpus. (iii) CD este exprimat prin pronumele de demonstrative populare asta și aia sau prin pronume nedefinite (cu excepția lui orice) construite cu prepoziție, antepuse sau postpuse verbului. (iv) CD este exprimat prin pronumele de demonstrative populare asta și aia fără prepoziția pe, antepuse verbului. Rezumând contextele cu dublare obligatorie în postpunere (topica nemarcată), observăm că se dublează CD care îndeplinește anumite condiții semantice: este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
rol dezambiguizator). (iv) în enunțurile emfatice, CI este antepus verbului regent și dublat prin clitic. 2.2.2. DC nu este posibilă Conform GALR (II, 432-436), dublarea complementului indirect nu este posibilă dacă: (i) CI este exprimat prin clitic deictic, antepus verbului (7) Îmi tună și-mi fulgeră. (ii) CI este subordonat unui verb cu pronume reflexiv în acuzativ, obligatoriu la persoanele I sau a II-a (Mă adresez ție / lui Ion). 2.2.3. DC este facultativă Dublarea CI este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
absoarbe cazul, astfel încât verbul nu mai poate atribui caz nominalului coreferent. Prin urmare, este inserată prepoziția (gramaticalizată 171) pe, ca un mijloc de a atribui caz nominalului. Cliticul și nominalul dețin același rol tematic. (iv) În structurile cu complement direct antepus și cu dublare, cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică este postverbală. Cliticul pronominal este inserat pentru a exprima cazul nominalului antepus, care este într-o poziție nespecifică și al cărui caz nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și nominalul dețin același rol tematic. (iv) În structurile cu complement direct antepus și cu dublare, cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică este postverbală. Cliticul pronominal este inserat pentru a exprima cazul nominalului antepus, care este într-o poziție nespecifică și al cărui caz nu este marcat prin prepoziția gramaticalizată pe (deoarece nu este +personal): (35) a. Scaunul l-am rupt. b. *Scaunul am rupt. (v) În altă analiză, cliticul și nominalul formează un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la... (B1 TV, 8.XI.2007) 3. Acordul sintagmelor coordonate Dacă vorbitorii consideră că nominalele din sintagma coordonată formează un bloc semantic, verbul este acordat la singular. Acest tip de acord este frecvent, indiferent de poziția sintagmei coordonate față de verbul-predicat (antepusă sau postpusă): (i) topica subiect - predicat (54) Traficul, vremea, ploaia i-a împiedicat deocamdată să... (B1 TV, 15.XI.2007) - "traficul, vremea, ploaia" sunt concepute împreună drept cauza care "i-a împiedicat [pe invitați] să..." Vântul puternic și grindina a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sesizat, în același timp, și mama, și pacienta (Realitatea TV, 8.V.2007) a provocat-o și Traian Băsescu, și Parlamentul, și liderii politici (Realitatea TV, 11.V.2007). Acordul la singular când sintagma coordonată formată cu elemente corelative este antepusă predicatului este mai greu de explicat. Nu poate fi vorba de o greșeală accidentală, întrucât exemplele înregistrate nu sunt foarte puține. Probabil că e vorba de un acord prin atracție cu cel mai apropiat conjunct, deoarece acest acord este mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
că este imposibil de calculat și o trăsătură de număr formală (vezi infra, 3.4.). 137 Adj = adjectiv; ArtDef = articol definit; SCoord= sintagmă coordonată. 138 Vezi infra, 3.5. Adjectivul propriu-zis și cel participial. 139 Ca și la articolul definit antepus (vechiul prieten și coleg Ion), spre deosebire de cel enclitic postpus (colegul și prietenul Ion). 140 Niște se poate combina doar cu substantive numărabile la plural și cu substantive masive. Agramaticalitatea exemplului (202)a arată că niște cere ca pluralul nominalului cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Asemenea predecesorului său Giacomo Leopardi, Quasimodo folosește enjambamentul frecvent și constant. Începând cu volumul Oboi scufundat recurenta acestei figuri de stil înregistrează o curbă ascendentă, devenind în postbelic unul din procedeele sale predilecte. Scindările grupurilor nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv sunt deosebit de expresive, deopotrivă în Canturi și în scrierile sicilianului. Cunoscutele ritmuri întrerupte ale poeziei Infinitul: nemărginite / spații, imense / tăceri, acea / infinită pace, dar și alte structuri similare, precum străvechi / nori (vv. 62-63), strămoșescul / păcat (vv. 11-12
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vocabule, sicilianul a utilizat enjambamentul că figură de stil predilecta. Reperându-l și în versurile autorului romantic, unde este utilizat cu o frecvență deloc neglijabila, s-a văzut că ambii autori scindează cu precădere grupurile nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv. Dintre adjectivele separate de substantivul regent în versuri diferite a ieșit în evidență antico, ce face parte și din seria lexicala a cuvintelor vagi. Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza paralelă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
declinarea întîi și a doua plural din latină. Între limbile romanice, româna are particularitatea că prezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului și cînd verbul are funcția de subiect, de atribut prepozițional sau de complement, o prepoziție antepusă (a din lat. ad: a merge), așa cum se întîmplă în engleză și în limbile germanice nordice ( engl. to go, norv. å gå, sued. att gå, dan. at gå "a merge"). Timpul viitor și modul condițional se formează cu auxiliarul vrea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
norvegiană, unele consoane devin retroflexe dacă sînt precedate de [r], printr-o orientare a limbii spre fundul gurii în timpul pronunției. În suedeză, articolul hotărît este postpus, ca în română, dar, cînd substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (fenomenul circumpoziției): det stora skeppet "nava mare" (unde, skepp [(εp] "navă, vapor, vas" și stor [stu:r] "mare"). La plural, există numeroase desinențe, ca în germană (și în islandeză), și, tot ca în germană, desinențele sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca atare, are un număr redus de forme flexionare la substantiv (chiar morfemul de genitiv, -s, fiind rar folosit) și la verb, dar în fonetică și în sintaxă este mai aproape de limba germană. Persoana verbală se marchează prin pronumele personale antepuse, dar și prin desinențe, care însă sînt reduse la trei. Diateza pasivă se formează numai analitic, uzînd de auxiliarul worden [΄wordə] "a deveni", iar viitorul se formează tot analitic, de obicei cu auxiliarul zullen [΄zülə] "a vrea; a trebui". Limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se poate afirma că limbile romanice se caracterizează de fapt prin determinare regresivă (de tipul determinat determinant) numai în cazul determinanților calificativi, realizați de obicei prin adjective propriu-zise sau prin substantive precedate de prepoziții, căci determinanții necalificativi sînt în principiu antepuși. Această situație continuă, de altfel, topica din latină, care presupunea, în cazul determinării atributive, așezarea determinanților după substantivul determinat (vita omnis "viața întreagă"), dar antepunerea determinanților de individualizare, fără a fi exclusă însă posibilitatea unor inversări (mortis periculum "pericolul morții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aplicație la realitate să reprezinte diviziuni ale sferei cuvîntului-bază. Pe de altă parte, determinantul (un atribut), realizează o grupare a compuselor care-l conțin din perspectiva tipului de cuvinte-bază ce pot avea un astfel de atribut. Pe lîngă aceasta, determinanții antepuși devin apropiați prin statut prefixoidelor și chiar pot deveni prefixoide 72. Se poate conchide de aici că, pe terenul limbilor sintetice, precum greaca, latina și limbile germanice se pot naște treptat din procedeele de compunere mijloace de derivare noi. Limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la prezent indicativ, toate persoanele au aceeași formă, cu excepția persoanei a treia singular, ceea ce face ca prezența pronumelor personale să fie obligatorie. La fel se prezintă lucrurile în daneză și în suedeză unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice de franceza vorbită. Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse la trei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice de franceza vorbită. Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse la trei, situație întîlnită într-o manieră apropiată și în germană, dar evidentă în mod deosebit în islandeză, unde se păstrează cinci desinențe distinctive la prezent. O problemă deosebită în cazul tipologiei germanice este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
occidentale. În daneză însă, articolul hotărît este enclitic, ca în limba română, dar devine proclitic dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Și în suedeză articolul hotărît este postpus, dar dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (realizînd fenomenul de "circumpoziție"). Aceleași situații caracterizează și limba norvegiană, cu manifestarea circumpoziției dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Limbile germanice realizează două tipuri distincte din punctul de vedere al formării diatezei pasive, engleza, neerlandeza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formele din seria demonstrativelor etimologic compuse cu ecce și a celor simple Dacă lucrările normative califică termenii acesta, acela ca livrești, iar termenii ăsta, ăla peiorativi (Avram 1986: 176), selecția, în conversația spontană, a adjectivelor demonstrative din seria aceasta, aceea - antepuse sau postpuse nominalului - sau a adjectivelor demonstrative din seria asta, aia - obligatoriu postpuse instituie opoziția formal/informal. Analiza cantitativă (preferințele uzului pentru elemente dintr-o serie sau alta) și calitativă (contextele preferate pentru un uz sau altul) (vezi Nicula, în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern), sau prin derivarea arhaică a verbului "a apipăi" (asemănător cu a lui "a amirosi", de pildă). Însă o expresie precum "preacuratele mânile sale", cu superlativul antepus, transmite o noțiune amețitoare când este luată în sens concret: aceea de mâini imaculate, care nu au atins și nu au făcut niciodată nimic impur. Antim știe să încadreze contextual această senzație și să o transforme în evidență. Trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]