25 matches
-
de astfel de benevole oferte și generozități/ intenții la/de sacrificiu etc). După ce iscălise în acest fel denunțul, eliberat de angoasa culpei la grămadă , care apreta (și încă o putea/poate face !) cu sârg cămeșile și gulerele pătate de complicități anterevoluționare, aștepta nerăbdător recunoașterea delațiunii ca pe un merit care nu s-ar fi putut stinge așa dintr-o dată, că vor fi dați în gât în sfârșit și ultimii mohicani aflați pe meterezele cauzei pierdute ! Din care, ce să mai fi
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_un_alt_fel_de_schindler_.html [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
fost soldat care-și vede toată jertfa distrusă, risipită, luată în derâdere, azi când cuvântul PATRIOTISM a devenit atât de vetust încât aproape nimeni nu-l mai pomenește (pp. 6-7).... Reflecțiile nu se opresc aici, ci în contrapunere cu situația anterevoluționară se face o analiză a necesității forțelor românești de ordine și de apărare agranițelor țării, așa cum s-a întâmplat de veacuri pe pământul românesc ( p. 16). Această prezentare reușește cu siguranță să stârnească interesul lectorului, care, curios să afle răspunsul
ULTIMII SOLDAŢI AI NEAMULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ultimii_soldati_ai_neamului_r_al_florin_tene_1393333332.html [Corola-blog/BlogPost/353483_a_354812]
-
lor, nici cinematografia națională. Noi nu suntem români și nici măcar ucraineni; noi ne-am pierdut toate ritualurile folclorice. N-avem putere să ne întoarcem la ele, și nici nu-i nevoie. în afară de o lingură-două de argint, străbunicii și străbunicele noastre anterevoluționare nu ne-au lăsat nici o moștenire. Noi suntem moștenitorii fasonului sov., care se uită cruciș, nedumeriți, la cuvântul "stil". E imposibil să inventezi stilul din aer. Deocamdată, rusul și eleganța sunt noțiuni incompatibile. Cu rare excepții, bărbatul rus nu știe
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
un comportament de fată mare și o delicatețe aproape feminină. Nu l-am bănuit niciodată c-ar fi capabil de asemenea defulare sarcastică și de capacitatea condimentării sugestiilor erotice cu șarje politice de tot hazul (trist). Nedelciu imaginează o coadă anterevoluționară la mașina frigorifică din care se distribuia rodul năstrușnic cules de pe ogorului țăranului lui Creangă. Desigur, jinduitul produs n-a ajuns la toată lumea, așa că pentru codașele cozii n-au mai rămas decât... tacâmuri de "pine" (Pițu propune și o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vedem în primul și-n primul rând care, cum și cât a turnat la Securitate! S-au publicat și se publică adevărat, în tiraje mărunte și cu prețuri prohibitive sumedenie de documente revelatoare pentru configurarea adevăratului chip al societății române anterevoluționare. Acolo rămân! De parcă în oglinda arhivelor n-avem a căuta decât securiști, turnători și, eventual, cvasi-inocenți! Iată, s-au dat publicității, la Editura "Nemira", mai multe "calupuri" de documente privitoare la prezența intelectualului român în arhivele comunismului. Deși am trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
legionarilor de marcă sunt rodul unor experiențe-limită mult prea terifiante pentru a mai lăsa loc jocului imaginației ori derapajelor autoiluzionării. Prima surpriză ce ți-o oferă cartea radiofoniștilor vine să contrazică flagrant imaginea generală stas promovată de literatura și arta anterevoluționară: mișcarea legionară n-a fost o simplă adunătură de derbedei sanguinari fanatici, purtând într-o mână Biblia și-n cealaltă pistolul. Intelectuali de valoare, reprezentanți autentici ai elitei (și nu-i vorba doar de obișnuita listă ce începe cu tinerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i o serie de iluzii, cea erotică fiind dominantă. Pentru a o menține în preajmă, bătrânul joacă la Caritas și pierde totul. Deși nu este apăsată, satira la adresa unor moravuri nu e de neglijat. Critica se întoarce și asupra vremurilor anterevoluționare, viața „femeii nimănui”, povestită de ea însăși cu cinism și frison, fiind un exemplu de imoralitate a unor potentați. Cartea dă o surprinzătoare deschidere unei opere care părea finită. SCRIERI: Dacă vrei să fii bărbat, București, 1968; Iepurele sub acoperiș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
regimul comunist, poate vor lua aminte și vor face un pas înapoi; simpla lor prezență în prim-planul social-politic al țării ne întărește impresia că suntem tot în Gulag-ul României anilor '50-'90. Mărturia unui lucid... În cenușiul anilor anterevoluționari, când ziarele și cele două ore de televiziune glorificau performanțele iluzorii ale socialismului "multilateral dezvoltat", puțini scriitori și-au păstrat cu adevărat luciditatea. Triumful era forma de exprimare și elogiul nemăsurat ducea la sațietate. Valorile se confundau cu succesele mărețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
diagnosticată nu doar de Giddens - influențează în diferite feluri cel puțin acea zonă a literarului intrată, prin efracție (adică prin stabilirea unor criterii în afara literaturii) în atenția criticii literare: memorialistica, biografia, autoficțiunea." (pag. 31) Pe o asemenea perioadă, postbelică, dar anterevoluționară, Simona Sora își suspendă răspunderea discutării canonului prin prisma acestei metodologii. Substituția nu s-ar rezuma, atomist, la autori, ci, iată, la genuri ca atare, riscând să devină, ca urmare a unei prea hotărâte desțeleniri, necreditabilă. Ion Ioanid, Ion D.
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
de la registrul doct la cel memorialistic se face dintr-o singură inflexiune a punctuației, iar revenirea nu necesită nici ea alt protocol. Mă opresc asupra unui paragraf incitant dintr-un motiv cumva secundar, ca mărturie asupra vieții private din România anterevoluționară: „În legătură cu ultimul reprezentant al avangardei istorice românești, iată o amintire personală. În jurul anului 1979, aflându-mă în casa de vară de la Comana, cineva i-a oferit poetului Gellu Naum niște marijuana ca să-și pună în pipă. Poetul a zâmbit superior
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
scriitori români: autori, astăzi, de treizeci și cinci-patruzeci de ani, care au debutat la sfârșitul anilor '90 și au mers pe un vector al dublei afirmări - naționale și internaționale - deschis de Matei Vișniec și Mircea Cărtărescu. Vișniec e încă modelul anterevoluționar: scriitorul care, pentru a se putea impune într-o altă cultură, trebuie să fugă din România Socialistă și să se stabilească la Paris. Cărtărescu brevetează modelul nou, postrevoluționar: creatorul care continuă să scrie în limba lui, chiar dacă beneficiază de burse
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
anticomunist. Sistemul ticăloșit, demonizat nu e demontat teoretic-acuzator, ci făcut să se umfle din propriile drojdii, pentru a se revărsa apoi într-o maree urât mirositoare. O coadă, la plăcinte înainte, este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
Scriitorului, femei bătrâne, singure, decrepite și câte un "cap de familie" cu chef de băuturică și o nevoie copilărească de a fi protejat: iată "eroii" prozelor din Cum încărunțește o blondă. Volumul reia și regrupează texte din cărți anterioare și anterevoluționare: Somnul după naștere (1984) și Iulia în iulie (1986), oferind cititorilor de azi, după noutățile epice din Întâlnire la Paris (2001), un profil mai vechi cu aproape un sfert de veac al Adrianei Bittel. Într-o corespondență subliniată, vârstele personajelor
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
-i convinge pe oameni că nu există putere și nimic de care să le mai fie frică. După ce vor trăi bucuria deplinei eliberări vor vedea că nici protestul lor nu mai înseamnă nimic" (p. 236). Pe fundalul risipirii tuturor iluziilor anterevoluționare, cei care au murit în timpul evenimentelor din decembrie 1989, cu sufletul plin de luminoasă speranță, se dovedesc, în negura spirituală a zilelelor noastre, a fi răsfățați ai sorții. Imaginîndu-și care ar fi putut fi destinul postrevoluționar al unei fete inocente
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
adăuga că direcția criticii sociale și sensul mai profund al amărăciunii existențiale fluctuează, nu numai de la un autor la altul, dar chiar în interiorul aceluiași discurs, cu accente deopotrivă anticomuniste și anticonsumeriste. Violența de atitudine și limbaj la adresa activiștilor, securiștilor, cenzorilor anterevoluționari se împletește (mai apăsat la Marius Ianuș și Elena Vlădăreanu, mai adânc la Ruxandra Novac) cu penalizarea capitalismului sălbatic, a îmbogățiților ridicați pe cadavre și - inevitabil - a societății indiferente la fragedele ei valori... În acest cadru generaționist al fracturilor și
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
sînge rece, astfel de analize de mentalități și-ar fi pierdut din pregnanță - nu au în spate concluzii sociologice ferme sau analize exacte ale evoluției istorice din perioada comunistă. Materia primă este oferită mai ales de o istorie personală: interviuri anterevoluționare cu alți oameni "dubluidentitari" (Paul Goma, Dorin Tudoran), observarea a două societăți atît de diferite (olandeză și română), aderarea la anumite modele culturale și nu la cele care se impuneau în România anilor '60. Nu există gest teoretic neînsoțit de
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
prin confruntări cu colecțiile de ziare vechi și cu alte documente sau lucrări memorialistice. Ediția a apărut, în ‘87 și în ‘93 la Editura Eminescu, iar ultimul volum în 2000, la Albatros. În condiții, cel puțin pentru prima ei parte, anterevoluționară, îndeajuns de chinuite - Tiberiu Avramescu are propriile amintiri din Bucureștiul deceniului nouă, amestecate cu secvențe din calvarul cenzurii și autocenzurii. E, așadar, un eveniment editorial revalorificarea și actualizarea ediției începute în anii ‘80, din care primul volum, deocamdată (1871- 1877
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
principiu de lucru constă în demitizarea clasicilor și mitizarea "alternativă" a autorilor de plan secund, Eugen Negrici citește altfel, acum, o literatură pe care o parcursese (și despre care se pronunțase) deja. Există diferențe nu numai în raport cu cărțile mai vechi, anterevoluționare, ci și față de Literatura română sub comunism, proiect recent și încă nefinalizat. Apar, desigur, și note comune, ba chiar linii de structură sistemică; însă e important de notat curiozitatea și mobilitatea criticului, glisarea lui continuă către un punct de observație
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
savant de recunoaștere internațională. Deși subiectul este bine încifrat în formula unei proze poetice, apariția acestui text, în perioada în care paranoia regimului Ceaușescu atinsese cotele maxime, rămîne un miracol. Românul Întîlnirea este rodul rescrierii povestirii din 1989. Față de textul anterevoluționar, el conține 150 de pagini în plus, ceea ce înseamnă, practic, o altă opera. Ceea ce era implicit și ermetic în povestire devine explicit în român prin includerea unui martor cheie pe lista celor care comentează vizită savantului de origine română, în
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
a fost, așadar, selectat cel dintâi și - de altfel - cel mai cunoscut. Nu înainte însă de a fi prelucrat, generalizat, cosmopolitizat, corporatizat. Localul fără ieșire devine britanicul no exit. Ieudul limitat geografic devine orice altceva (de la Bucureștiul cutiilor de chibrit anterevoluționare la infernul personal sau exhibat al fiecăruia dintre noi, de la cârciumile magnetice precum, odinioară, catedralele pietruite ale goticului până la panoplia doldora de muniții a poeziei). Opera (sau lumea) lui Ioan Es. Pop se preschimbă, așadar, din rugăciune intimă în sacerdoțiu
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
două pagini realizat de Clara Mărgineanu cu o poetă de calibrul Ilenei Mălăncioiu continuă seria bună a Luceafărului. Din răspunsurile incomodei poete, Cronicarul va alege numai unul, care n-are legătură nici cu situația politică actuală, nici cu "frontul comun" anterevoluționar, ci cu poezia, în care mulți văd un simplu joc cu vorbele, un demers gratuit, un produs opțional. Este poezia un act de exorcism?" întreabă Clara Mărgineanu. Iar Ileana Mălăncioiu răspunde, în stilul și spiritul ei: Nu știu dacă poezia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
care plasează Editura Universității din București undeva către marginea oricărei competiții cu Humanitas, Polirom, Cartea Românească, Corint, Brumar și chiar - pe drept cuvânt - Vinea. Până la urmă însă, pentru cei obișnuiți cu manuscrisele ilizibile sau cu veșnicele erate din tipăriturile anilor anterevoluționari, acestea toate n-ar fi tocmai piedici definitive în calea textului. Numai că deficiențele studiului Esența înfricoșătoare a lui Franz Kafka nu se opresc cu strictețe la nivelul epidermic al design-ului, ci continuă filigranat și repetitiv în morfologia argumentării
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
o cultură de rahat", și asta din gura unor oameni care nu contribuiseră cu nici un glonț de producție proprie la vespasiana comună. Am auzit că aceiași Arghezi, Sadoveanu etc. ar fi fost trădători, monștri, escroci... Ceea ce rămâne valabil în ierarhiile anterevoluționare le incită, mai ales, fantezia demolatoare. în opinia lor, de exemplu, Nichi-ta Stănescu ar fi un poet de mâna a doua propulsat în vîr-ful ierarhiei poeziei contemporane (unde ar fi uzurpat locul unor Dimov, Gellu Naum, Doinaș sau Mircea Ivă-nescu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lecție de viață. Teoretizările exploziei de „vulgar“ după 1990 se produc încă. Dezinhibarea scriitorului român s-ar fi produs brusc, violent, cu nepricepere și brutalitate adolescentină. E o mică fărâmă de adevăr, dar mult erotism plutea și în romanele generațiilor anterevoluționare. Ce e trist cu adevărat e că lumea a simțit nevoia să inoveze lingvistic, să acopere lexical toată potența nouă, democratică, în care se descoperea literatura română, însă perspectivele, luptele dintre sexe s-au dat cam în aceeași termeni. De la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
1989, când regimul Ceaușescu a căzut, Corneliu Vadim Tudor s-a aflat în fața unei răspântii. Să-și exprime în continuare dragostea fierbinte pentru foștii Conducători, vituperând împotriva noului climat, democratic. Ori să-și pună cenușă în cap pentru activitatea lui anterevoluționară, căindu-se pentru contribuția la edificarea monstruosului cult al personalității ceaușiste. Dacă alegea prima variantă, Corneliu Vadim Tudor s-ar fi regăsit astăzi în acea serie de comuniști defazați, consecvenți totuși unui set de valori. Și, prin aceasta, demni de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]