17 matches
-
de „revoluționare” totală a vechilor principii ce guvernau omenirea. Dacă piesele de teatru a lui Eugen Ionescu, ieșind din convențional, au fost catalogate ca fiind „antipiese” și deci și teatrul său un fel de „antiteatru”, Tristan Tzară este un total „antiartă existentă”, atacând-o în toate formele ei de existență, până și în logica ei lingvistică. Mișcare lui Tristan considera totul, absolut totul, ca fiind convențional, nimic fix sau neschimbător și ca atare totul se poate schimba, începând de la zero, oricând
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_toms_cervesy_cronica_penta_alexandru_toma_1357019919.html [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
materiale industriale (plastic, sticlă, oțel) acestea nefiind modelate sau sculptate, ci mai degrabă compuse, s-au realizat structuri scheletice în locul tradiționalului complex compact de statui. Dadaiștii cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu tradițiile, au creat voit compoziții „antiartă” provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop iritarea cetățenilor, au reapărut și în ultimele decenii dar acum fără orice tentă batjocoritoare. Un exemplu
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
materiale industriale (plastic, sticlă, oțel) acestea nefiind modelate sau sculptate, ci mai degrabă compuse, s-au realizat structuri scheletice în locul tradiționalului complex compact de statui. Dadaiștii cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu tradițiile, au creat voit compoziții „antiartă” provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop iritarea cetățenilor, au reapărut și în ultimele decenii dar acum fără orice tentă batjocoritoare. Un exemplu
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
Orfeu, Narcis, Oedip toți condamnați la privire. Domeniul artei este cercetat și în alte coordonate ale lui, dintre care mai amintesc fugitiv ambiguitatea productivă, echivalarea poeziei cu muzica, înțelegerea prozei ca artă a detaliului, "gratuitatea" artei, estetica tăcerii, a "urâtului", antiarta, problema influențelor și a izvoarelor, fantasticul, diletantismul, modernitatea, protocronismul, avangarda, angajarea etc. Ajunși aici, să menționez în treacăt că Lamparia e mefient cu textualismul și postmodernismul. Din lipsă de apetență. Mai multe fragmente au în vedere receptarea, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mulțimii și, pentru a supraviețui, trebuie să satisfacă acest gust” (M.Momanu, 2003, pag. 77Ă. Kitsch-ul este „latura de prost gust a bunului gust, un amestec de categorii, bucuria de a trăi și refuzul efortului, toate amestecate în oală antiartei” (Moles, 1980, cît. în M.Momanu, 2003, p. 78). Educația este cea care printr-un proces de eliminări succesive din aspectele prostului gust poate face să se ajungă la bunul gust, demonstrând astfel de-a lungul timpului faptul că gustul
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
cărora sunt formate (însă ar fi interesante pentru un studiu despre compunere în limba română actuală). În schimb, am luat în calcul compusele cu prefixe și prefixoide, în care se recunosc substantive mai vechi: aeroambulanță, aerobuz, aerodinamicitate, aeroduct, aerogenerator, aerotermă, antiartă, antifurt, antiliteratură, antiroman, contraargument, contrainformații, contraofertă, contraperformanță, contrasens, contraserviciu; − diverse substantive care sunt evident preexistente primei ediții a DOOM-ului, dar au fost omise din diverse motive 1: afurisit, ales, arcanul, aschimodie, baș, băltărețul, bebeluș, boancă, bonsoar, botoșel, capra, cascadorie
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
hotentotă, indiană, izogonă, jugulară, kalmâcă, laponă, locomobilă, malteză, meridiană, mesapică, nocturnă, norvegiană, partă, sahariană, samoană, sugativă, tibetană, toscană, trilaterală). Unele dintre aceste substantive nu au o formă de plural (din motive semantice), încadrarea făcându-se pe baza formei de genitiv: antiartei, azerei, cecenei, dioxinei, laponei, maltezei, prevalenței, tibetanei etc. Se poate ca unele dintre substantivele derivate cu sufixe moționale să fie preexistente DOOM1, dar să nu fi fost introduse acolo din cauză că nu existau atestări în corpusul cercetat de autorii primei ediții
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
în general, ă-e și Ø-i). De asemenea, am introdus în inventar și substantivele formate cu prefixe și prefixoide de la baze preexistente DOOM1, destul de numeroase, după cum se poate observa mai jos: aero-: aeroambulanță, aerobuz, aerodinamicitate, aerogenerator, aerotermă; anti-: antialergic, antiapopleptic, antiartă, antibronșitic, antidepresiv, antidiabetic, antifurt, antigripal, antitinflamator, antiliteratură, antimemorii, antipoluant, antiradar, antiroman, antitusiv, antiviral; auto-: autoacuzație, autocolant, autoeducație, autogreder, autoironie, automedicație, autotaxare, autotren; bio-: biodiversitate, bioenergie, biogaz, bioritm; euro-: eurocent, eurodolar, euroobligațiune; micro-: microanchetă, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microcip, microelectronică, micromoleculă, microparticulă
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
de regimul democrației mediatice ce prinde contur sub ochii noștri. Fundamentală și atrăgătoare, mediologia artei, care raportează evoluția limbajelor plastice la cea a suporturilor fizice și a tehnicilor de difuzare și de piață, va putea să reînnoiască înțelegerea artei contemporane (antiartă, artă finală sau pictură a sfidării). Viața formelor o va descoperi aici pe cea mai plauzibilă dintre logicile transformării, aprecierii și acreditării. De aceea ne interesează în mod deosebit găsirea unei continuări a primelor cercetări ale lui Walter Benjamin. La
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
măsură, curiozitatea. Și atât. Ar mai fi de reținut că experimentele din sfera dansului de astăzi sunt niște experimente retro, care se leagă de ceea ce se făcea în artele plastice în anii '60 ai secolului trecut: un fel de proteste antiartă, în cadrul așa-numitei arte brute, prin care un Yves Klein, de exemplu, în Anthropométries, folosea ca "pensulă vie" femei nude, muiate în culoare albastră, care se rostogoleau pe o pânză. Ca și în cazul lui Malevici, evocat în legătură cu spectacolul lui
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
că esteticul care drapează politicul e de preferat esteticului lifestyle care vinde produsul artistic. O altă chestiune discutabilă fiind aceea că tocmai privatizarea culturii are efecte depolitizante și conformiste. După ce s-a constatat că nici măcar cele mai extremiste forme de antiartă nu au reușit să submineze consumul de artă, teoreticienii au formulat celebrul paradox al legitimării pe care Babias îl ignoră cu bună știință deși se folosește de efectele lui: cu cât experimentele reușesc să diminueze mai mult autonomia artei, cu
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
în țări neutre precum Rusia revoluționară, Elveția și Olanda. Pe de altă parte, încă din perioada Cabaretului Voltaire de la Zürich, Marcel Iancu se arătase atras, în reliefurile și măștile sale primitive, de un „Dada pozitiv”, spre deosebire de comilitonul Tzara, anarhic și „antiartă”. Evoluînd ulterior către abstracționism, elevul lui Iosif Iser își descoperă importante afinități cu constructivismul european. În 1922, participă, cum spuneam, la primul Congres Internațional al Constructiviștilor de la Weimar (inițiat de Theo Van Doesburg), unde Hans Richter a citit o „Declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imaginea Sfintei Maria cu reprezentările mitologice ale amazoanelor, evenimentele artistice chirurgicale apelează la carnea corporală în vederea transformării ei în materie de modelat și în mediu de transmitere a ideilor și imaginilor estetice și sociale. Suportând deopotrivă accepții de artă și antiartă, de postmodernism și avangardism, „arta carnală” promovează atât implicarea corporală cât și distanța estetică, atât rescrierea istoriei artei cât și introducerea elementelor de șoc și bulversarea obișnuinței spectatorului. Deviere corporală de la norme și legi, acest tip de artă este totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este analizată de SELBACH GÉRARD în studiul Les musées d'art américains: une industrie culturelle, L'Harmattan, Paris, 2000, pagina 245. 26. M. DUCHAMP (1887-1960), pictor francez, promotor al avangardei în artele plastice. Conceptul său se centrează în jurul noțiunii de antiartă și are ca sursă experiențele futuriștilor în redarea mișcării și a abstracționismului. Demersul său, de factură dadaistă, propune reevaluarea condiției obiectului artistic și a spațiului în care acesta este amplasat, printr-un gest "ironic" la adresa ambiției de a conserva opera
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și Gip (Genialul intens pozitiv). Amestecul de pamflet, parodie, farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se șterge, insulele de lirism adevărat fac din acest insolit și aproape necunoscut roman sau antiroman - cum l-a definit Ion Pop - o scriere a cărei originalitate nu poate fi contestată. Aici, ca și în poezia lui M., sinceritatea ofensivei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
simplu pretext pentru utilizarea tehnicilor subversive și subminatoare. Evoluând sub auspiciile refuzului categoric, ale unui „nu” autofondator, a. lansează pe piața culturală un nou produs: artistul-om, pentru care viața e spectacol, iar spectacolul e viață. O estetică sinucigașă a „antiartei pentru antiartă”. Pe tărâm autohton, a. se supune celebrei ecuații conform căreia efectele contrastante sunt direct proporționale cu distanța față de centrul de iradiere. La începutul secolulului, semnele altei distanțări, față de tradiție, sunt încă discrete. De orientare simbolistă, efemera revistă „Simbolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
pentru utilizarea tehnicilor subversive și subminatoare. Evoluând sub auspiciile refuzului categoric, ale unui „nu” autofondator, a. lansează pe piața culturală un nou produs: artistul-om, pentru care viața e spectacol, iar spectacolul e viață. O estetică sinucigașă a „antiartei pentru antiartă”. Pe tărâm autohton, a. se supune celebrei ecuații conform căreia efectele contrastante sunt direct proporționale cu distanța față de centrul de iradiere. La începutul secolulului, semnele altei distanțări, față de tradiție, sunt încă discrete. De orientare simbolistă, efemera revistă „Simbolul” (1912) îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]