112 matches
-
regiunile răsăritene și sudice ale Ucrainei. Ultimul membru al OUN a fost arestat în Donețk în 1958. Cele două facțiuni ale OUN au continuat să aibă o mare influență în rândurile diasporei ucrainene. OUN-B a format în 1943 organizația „Frontul Antibolșevic al Națiunilor”, din rândul cărora au făcut parte organizațiile emigrației din aproape toate țările Europei Răsăritene, cu excepția notabilă a celor poloneze. În deceniul al optulea, au devenit membri ai organizației și anticomuniștii vietnamezi și cubanezi După prăbușirea Uniunii Sovietice, ambele
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
au încercat să-și unească eforturile cu unele partide democratice, cu o linie politică moderată. KUN a fost condus de Slava Stețko (văduva lui Iaroslav Stețko) până la moartea sa din 2003. Ea conducea în același timp și OUN și Frontul Antibolșevic al Națiunilor. Congresul Naționaliștilor Ucraineni este în acest moment membru al Blocului „Ucraina Noastră” condusă de Viktor Iușcenko. Pe 9 martie 2010, OUN a respins cererea lui Iulia Timoșenko de unire a tuturor „forțelor naționale patriotice” în cadrul blocului care îi
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
de către bolșevici, sprijinitorii regimului țarist au pornit rebeliuni militare împotriva unui guvern pe care îl considerau nelegitim. Războiul civil rus a durat aproape patru ani, până în 1922. Cunoscuți cu numele generic de "albii", (prin opoziție cu "roșiii comuniști"), acești luptători antibolșevici au fost sprijiniți și de foștii aliați. Armatele Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii și Franței au încercat să prevină întinderea revoltelor comuniste în afara granițelor rusești și să reimplice Rusia în luptele războiului mondial de partea Aliaților. Intervenționiștii au încercat să invadeze Rusia și
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
felicitări pe care le-a primit pentru activitatea sa au venit din parte președintelui cehoslovac Masaryk, care a fost capabil să înțeleagă constrângerile la care Janin a fost supus. Odată însărcinat de către factorii de decizie francezi cu organizarea unui front antibolșevic în Siberia și cu comanda trupelor Directoratului, Janin a primit și comanda trupelor de alogeni: iugoslave, sârbe, poloneze, românești și letone. În iarna 1918-1919 astfel, a intervenit în conflictul dintre colonelul ceh Eduard Kadlec - numit comandant al celui de Al
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
trupelor loiale fostului său regim și a plănuit să preia controlul asupra capitalei. El l-a numit pe Piotr Krasnov să comande această forță militară. În același timp, a fost organizată o revoltă a iuncherilor în Petrograd în sprijinul mișcării antibolșevice. Deși rebelii au ocupat Țarskoe Selo, ei au fost înfrânți a doua zi la Pulkovo. Kerenski a scăpat cu greu după această înfrângere și, timp de mai multe săptămâni, s-a ascuns, până a reușit să părăsească țara. El a
Revolta Kerenski-Krasnov () [Corola-website/Science/314919_a_316248]
-
care precede eventuala sa prăbușire Diverse evenimente înainte de cel de-al Doilea Război Mondial au demonstrat lipsa de încredere reciprocă și suspiciunea între puterile occidentale și Uniunea Sovietică, în afară de provocarea filosofică generală bolșevică făcută capitalismului. A existat un sprijin occidental antibolșevic pentru Mișcarea Albă în Războiul Civil Rus, iar, apoi, finanțarea sovietică din 1926 a muncitorilor britanici care făceau grevă a determinat Marea Britanie să rupă relațiile cu Uniunea Sovietică. În 1927, Stalin a spus că posibilitatea unei coexistențe pașnice cu țările
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
lor socialiști, menșevici și țariști (rușii albi). O încercare de cucerire a Moscovei, făcută o lună mai târziu, a întâmpinat o rezistență mai importantă, bolșevicii nereușind să aibă controlul total asupra orașului decât în martie 1918. O coaliție de grupări antibolșevice au încercat să răstoarne noul guvern al lui Lenin, declanșându-se Războiul Civil Rus (1918 - 1920). Succesul bolșevicilor a dus la deturnarea idealurilor revoluției din februarie și a transformat caracterul socialist-liberal al Revoluției din Februarie în unul comunist, a transformat
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
Cehoslovaciei. Deși, în mai 1937, a fost promovat, în mod excepțional, la rangul de general de armată, a ieșit la pensie forțat în același an (prematur, „la cerere”). A fost cel mai tânăr general de armată al Cehoslovaciei, dar fiind antibolșevic a fost, de fapt, îndepărtat în liniște, din pricina intrigilor și a condițiilor politice asociate negocierii cu Uniunea Sovietică a acordului de ajutor militar. Este posibil să fi contribuit la îndepărtarea sa și disputa cu generalul de armată Krej. În timpul mobilizării
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
ucrainiană s-au înrăutățit, sentimentul fiind exploatat de propaganda sovietică. Sentimentele anti-poloneze au avut ca rezultat creșterea tensiunii interetnice și izbucnirea unor acțiuni violente în 1930 și ’40. Până la sfârșitul anului 1921, majoritatea luptătorilor pentru independența Ucrainei, Belarusului ca și antibolșevicii ruși (albii) trecuseră granița în Polonia și depuseseră armele, sau fuseseră anihilați de Armata Roșie. Visul lui Józef Piłsudski de a crea o alianță, eventual un stat federal, al națiunilor independente din Europa Răsăriteană (Międzymorze) s-a năruit, deoarece Polonia
Tratatul de la Riga (1921) () [Corola-website/Science/299292_a_300621]
-
Basarabia a fost recent fabricată de intelectuali, fiind lipsită de susținere populară în rândul țăranilor moldoveni ("vezi Moldovenism"). Slonim a susținut, de asemenea, că procesul de unire a fost declanșat de Imperiul German la sfârșitul anului 1917 ca o mișcare antibolșevică, și a fost susținut de ruși, care și-au abandonat „demnitatea națională și individuală”. Bazându-se pe astfel de argumente, Slonim a descris Imperiul Rus ca o entitate economică organică și funcțională, sugerând că Basarabia avea mai multe în comun
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și ale bătăliei, după care prizonierul a fost trimis într-o închisoare specială pentru ofițerii de rang înalt în Vinnița. Vlasov a pretins mai târziu că în cele 10 zile în care s-a ascuns a ajuns să dezvolte convingeri antibolșevice, ajungând să creadă că Stalin este cel mai mare dușman al poporului rus. Criticii lui Vlasov, (precum mareșalul Chirill Merețkov și alți istorici militari sovietici sau ruși), susțin că generalul a decis să adopte o poziție progermană în închisoare din
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
ca succesor al tatălui său Ștefan Caraghiaur, care a murit în 1978 la Montréal. În anul 1948, a luat drumul pribegiei, trecând înot Dunărea pe la Porțile de Fier, ca să scape de o condamnare la moarte la ordinul N.K.V.D. pentru luptă antibolșevică și pro Basarabia, dar sufletul său i-a rămas aninat, alături de înaintașii săi, plutind neîncetat de la Nistru pân'la Tisa, motiv pentru care face foarte dese drumuri în țară. Inginer în specialitatea minieră, fost negociator cu țările arabe, ca specialist
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
eficientă în lupta împotrva bolșevicilor. În mod special, francezii au criticat atitudinea Armatei Voluntarilor pentru atitudinea care o aveau față de populația civilă. Sentimentele puternice pe care le nutreau ucrainenii față de străini i-au convis pe ofițerii francezi că orice intervenție antibolșevică în condițiile ostilității populații civile era sortită eșecului. Forțele franceze au suferit din cauza proastei aprovizionări și a lipsei rezervelor, iar bolșevicii locali le-au silit să se retragă și să părăsească teritoriul ucrainean. O ofensivă rapidă și puternică a bolșevicilor
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
rusă era într-o stare haotică și de totală indisciplină atunci când Germania a atacat în februarie 1918, deși vechea armata țaristă fusese reorganizată în ianuarie ca "Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor". Acest tratat a unit un număr de grupuri antibolșevice din Rusia sau din afara ei, să acționeza împotriva noului regim. De exemplu, Winston Churchill a declarat că bolșevismul trebuie "strâns de gât în leagăn". Războiul s-a dus în principal între "Roșii", care erau comuniștii și revoluționarii, și "Albii", care
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
Revoluție până la Armistițiu. Conflictul a început cu grupuri de ruși dezertori, principala forță fiind proaspăta formată Armata Voluntarilor în regiuna râului Don, cărora li s-a alăturat mai târziu, în Siberia, Legiunea Cehă. În răsărit, existau de asemenea două administrații antibolșevice, Komuch în Samara și guvernul naționalist siberian aflat în Omsk. Cea mai mare parte a luptelor din această perioadă a fost sporadică, implicând numai mici grupuri, în mijlocul unei scene strategice care se schimba pe zi ce trece. Printre cei implicați
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
se făcea simțită în moduri ciudate. De exemplu, Mihail Bulgakov ajunsese la sărăcie și disperare și, totuși, după un apel către Stalin personal, i s-a permis să lucreze. Piesa sa, "Zilele vârtejurilor", care prezenta cu compasiune situația unei familii antibolșevice prinsă în războiul civil, a fost, în cele din urmă, reprezentată, se pare, la intervenția personală a lui Stalin și și-a început cariera neîntreruptă de mai multe decenii pe scena Teatrului de Artă din Moscova. În arhitectură, un stil
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
a fost o adunare a unor personalități politice antibolșevice, organizată în perioada 16 noiembrie - 6 decembrie 1918 mai întâi la Iași (capitala temporară a României) și ulterior la Odessa. Obiectivul conferinței, organizată de Emile Henno de la consulatul francez din Kiev, a fost de a coordona mișcările antibolșevice din sudul
Conferința antibolșevică de la Iași () [Corola-website/Science/334792_a_336121]
-
personalități politice antibolșevice, organizată în perioada 16 noiembrie - 6 decembrie 1918 mai întâi la Iași (capitala temporară a României) și ulterior la Odessa. Obiectivul conferinței, organizată de Emile Henno de la consulatul francez din Kiev, a fost de a coordona mișcările antibolșevice din sudul Rusiei cu scopul de a facilita relațiile cu forțele aliate din Balcani. Din partea Aliaților, singurul oficial care care s-a făcut remarcat a fost acest Emile Henno, fost militar francez și foarte posibil agent militar cu acoperire diplomatică
Conferința antibolșevică de la Iași () [Corola-website/Science/334792_a_336121]
-
activ misiunea pentru care fusese trimis de guvernul român și a organizat în Siberia diviziile de voluntari români care, alături de voluntarii (legionarii) cehi și ai altor națiuni est-europene, au jucat un rol extrem de important în prima fază a războiului civil antibolșevic (Războiul Civil Rus). În această calitate, el a luat contact și i-a cunoscut personal pe mulți dintre liderii contrarevoluției (Mișcarea Albă), printre care căpitanul Gajda și amiralul Aleksandr Kolceak, și a purtat corespondență cu personalități ale vremii, precum președintele
Voicu Nițescu () [Corola-website/Science/308849_a_310178]
-
ale vremii, precum președintele ceh Tomáš Garrigue Masaryk. Voicu Nițescu a fost ales președintele Comitetului Național Român din Rusia și a deținut importante responsabilități pe linie administrativă. Având baza centrală la Celiabinsk, corpul voluntarilor români va participa activ la lupta antibolșevică, al căror regim era socotit ca fiind unul aservit Germaniei și, implicit, unul împotriva idealului național român. După Marea Unire de la 1918 și sfârșitul războiului mondial, lupta voluntarilor va înceta și aceștia se vor repatria, încetul cu încetul, în România
Voicu Nițescu () [Corola-website/Science/308849_a_310178]
-
bombastică a lucrărilor lui, și niciodată nu am trecut niciodată dincolo de începuturile cărților sale. Max Stirner este pentru mine mult mai aproape și mai ușor de înțeles”. S-a mutat la Moscova în 1912. În perioada 1917-1918 a publicat scrierea antibolșevică "Notele unui scriitor". În 1923 Arțîbașev a emigrat în Polonia ca optant (mama lui era poloneză), unde a editat ziarul "Pentru Libertate!" ("За свободу!"). El a fost cunoscut ca un dușman neîmpăcat al regimului bolșevic, iar criticii sovietici au numit
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
conduce țara sau imoralitatea și venalitatea reginei. Campania autorităților comuniste (1948-1964) Regina Maria a fost una din primele ținte alese de propaganda nou instalatelor autorități comuniste, după anul 1948. „Vina” principală care i se imputa reginei era atitudinea sa profund antibolșevică din timpul Primului Război Mondial. Deoarece viața și activitatea reginei era foarte bine cunoscută de marea masă a populației, iar tehnica punerii în circulație de minciuni pur și simplu nu era eficientă, acestea fiind ușor de demontat, s-a apelat la mijloacele
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
luni Ungern von Sternberg s-a remarcat printr-o extremă cruzime împotriva populației locale și a subordonaților, devenind cunoscut ca „Baronul sângeros”. Ungern von Sternberg era cunoscut și ca „Baronul nebun” datorită comportamentului excentric. Semenov și Ungern von Sternberg, deși antibolșevici, nu făceau parte din Armata albă, refuzând să recunoască autoritatea amiralului Alexandr Vasilevici Kolchak, conducătorul oficial al mișcării. Au fost în schimb ajutați cu arme și bani de japonezi, care aveau intenția de a stabili un stat-marionetă, condus de Semenov
Roman Ungern von Sternberg () [Corola-website/Science/311104_a_312433]
-
au transformat în agenții cei mai hotărâți ai revoluției în zona rurală), acțiunea minorităților naționale care cautau să se emancipeze de fosta tutelă rusească, intervenția armatelor străine (între care tânărul stat polonez angajat în din 1920), și chiar tentativele revoluționarilor antibolșevici. Dar vederile adversarilor din , din , ale menșevicilor, sau chiar ale care o vreme au stăpânit o parte din Ucraina cu a lor , nu au reușit să prevaleze. Prin mitinguri, forță sau represiune, bolșevicii și-au impus hegemonia asupra revoluției, ca
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în slujba lui Simon Petliura, Armatei Roșie și Armatei Albe, fără a renunța în niciun moment la masacre și jafuri. Grigoriev avea să sfârșească împușcat de Mahno, cu care a fost pentru scurt timp aliat. După înfrângerea Albilor, răscoalele țăranilor antibolșevici au ajuns la apogeu. Mulți dintre colectorii de cereale au fost uciși, bolșevicii și colaboratorii lor vânați și, uneori, executați. Răspunsul Armatei Roșii a fost nemilos: sute de sate deportate cu totul, mii de insurgenți împușcați, femei și copii ale
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]