772 matches
-
A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunet”, dornică să trăiască senzațiile momentului și să se impregneze de atmosfera locului, să „filmeze” cu ochi expert, niciodată sătul ori obosit, peisaje, locuri, monumente, toate Însuflețite de prezența omului În ipostaze istorice sau cotidiene: personaje legendare - de la eroii epocilor antice Gupta și Rajput, la „modernii” Gandhi și Nehru - toți făuritori de „ fascinantă istorie” a Indiei sau eroii de Vede sacre și de Mahabharate. India o țară cât un subcontinent și o călătoare deloc sfielnică, dar gata În orice moment să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
teritorial, ci de unul non-teritorial, cu granițe variabile în funcție de interesele de moment. Globalizarea nu poate avea însă o singură fațetă; cea impusă de modelul zdrobitor de eficient al americanismului. Lumea modernă este mult mai complexă și mai imprevizibilă decât cea antică. În plus tendința de unificare este globală și cuprinde aspecte complexe ale culturii și științei. Teoria totului Poate fi această goană după unificarea tuturor teoriilor științifice doar o altă paradigmă, o himeră. Omul de la bun început este conștient de faptul
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
după cum o arată și terminologia bogată în această direcție. De asemenea, trebuie reținut și faptul că e epoca de maximă strălucire a caligrafiei și miniaturii. Dar aceste noțiuni rămân încă marginale. Conștiința literară medievală este încă dominată , ca și cea antică, de litteratura poetarum (literatura scrisă a poeților). Un termen-cheie care-și adaugă tot mai multe determinări și conotații speciale. Modul poetic de a scrie în viziunea epocii este în primul rând o formă de stil cultivat, printr-o estetizare retorică
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
orizonturi, ci și o autonomie a fiecărui individ, ce face cu putință să aibă loc niște cristalizări speciale, poate singulare, din sentimentele provocate sub influența unor trăiri variate. Dacă ne oprim la perioadele culturale cele mai importante pentru noi, cea antică și cea modernă, nu ne vom putea aștepta, în legătură cu cea dintîi, să găsim multe exemple caracteristice de sentimente totale. Antichitatea a fost dominată de premisa fundamentală că invariabilitatea ar fi expresia naturii celei mai intime a existenței și totodată indiciul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
oferim noii generații de băutori avizați reușite demne de gâtlejul lor: o medalie în sfârșit fără revers, oarecum. Dar autorul nostru nu se limitează la a trata vinul ca pe un element de civilizație, din Caucaz până în Noua-Zeelandă, din Grecia Antică până în Africa, de la începuturile bâjbâite ale lui Noe până la perioada contemporană, el nu se mai mulțumește doar să sublinieze toate cuceririle, cantitative și calitative, ale nobilului produs de-a lungul vremurilor. Jean-François Gautier, și acesta este fără îndoială primul motiv
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
miturilor, de exemplu de cel al lui Ghilgameș la mesopotamieni, al lui Osiris la egipteni, al lui Noe din Biblie, al lui Dionisos în cazul culturii elene, al lui Liber Pater și al lui Bachus pentru cultura latină. Popoarele Mesopotamiei antice (locuitorii Irakului de astăzi) sumerienii, babilonienii și asirienii sunt cele care au elaborat cea mai veche scriere cunoscută (scrierea "cuneiformă": literal, cea care are formă de cui), aproape trei mii de ani înaintea erei creștine. Tot din această perioadă datează
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
S-au structurat astfel concepții erotologice modelate social-cultural în temeiuri religioase: hinduse, tantrice, taoiste, shintoiste, musulmane, creștine, în temeiuri filosofice și etice laice: grecești, latine, franțuzești, germane, englezești, americane, românești etc. S-au structurat concepții erotologice raportate la epocile istorice: antică, medievală, modernă. Toate au modelat conduitele de exprimare erotică umană, au marcat stilurile de viață ale oamenilor și ale comunităților din timpuri îndepărtate până în contemporaneitate. Lucrarea de față prezintă, selectiv, o incursiune într-o lume specială, fascinantă, seducătoare, aceea a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
afirmat ca dansatoare. Prestigiul hetairelor a fost recunoscut în vremea lor și era întreținut de celebritățile timpului care au trăit în compania lor și a răzbătut mileniile în modernitate, astfel încât curtezane din secolele XVIII-XX le-au luat ca modele pe anticele: Aspasia, Phryne, Leontion, datorită talentelor de a cuceri oameni de seamă prin inteligență, cultură și rafinament. Formația lor elevată se înscria în modelele educaționale homerice, spartane, ateniene. Tradiția veche marcată de Homer (aproximativ, între secolele XII-VIII î.H.), educatorul Greciei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
hetairă își extinde sensul și semnificația asupra oricărei femei, din orice timp, care-și tratează trupul și întreaga personalitate ca un capital ce trebuie exploatat, după cum a remarcat Simone de Beauvoir în lucrarea Al doilea sex. Exemplificăm câteva celebrități feminine antice grecești, repere pentru acest statut social, și revenim asupra lor în capitolul următor. Despre Sapho (sec. VII-VI î.H.), autoarea unor ode, imnuri, cântece nupțiale, elegii, recunoscute ca valoare, se spune că patrona o comunitate feminină în care erau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În concluzie, până la adoptarea numelui Craiova, legat probabil într-un fel de Banatul crăiesc al Severinului, dar cu siguranță anterior constituirii Marii Bănii a Craiovei, între dealurile din vest și est și între mlaștinile din nord și sud, pe urmele anticei Pelendava se afla un conglomerat de așezări rurale, poate cu un centru meșteșugăresc și comercial cu caracter de târg, în preajma viitoarei reședințe a Băniei, pe malul de nisipuri din lunca largă a Jiului. Acest "conglomerat", legat de o importantă trecere
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea de a alcătui cărți de istorie în vederea familiarizării cititorului nespecializat: O istorie a Greciei antice (1988), până la moartea lui Alexandru Macedon, continuă cu Istoria epocii elenistice (1996), scrieri în care nu s-a mulțumit cu o simplă înșiruire de evenimente succedate pe vastul teritoriu cucerit de elini, ci a pus în valoare strălucitele lor realizări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
théologie de Kom Ombo, Cairo. Habachi, L. (1969), Features of the Deification of Ramesses II, Berlin. Hopfner, Th. (1922-1925), Fontes historiae religionis aegyptiacae, Bonn. Hornung, E. (1971), Der Eine und die Vielen. Ägyptische Gottesvorstellungen, Darmstadt ștrad. it., Gli dei dell’antico Egitto, Roma, 1992ț. Hornung, E. (1979), Das Totenbuch der Ägypter, Zürich-München. Hornung, E. (1984), Ägyptische Unterweltsbücher, Zürich-München. Hornung, E. (1989), Geist der Pharaonenzeit, Zürich-München. Hornung, E. (1991), Die Nachtfahrt der Sonne. Eine altägyptische Beschreibung des Jenseits, Zürich-München. Hornung, E. et
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
The Urban Revolution”, În Town Planning Review, nr. 21, pp. 3-17. Gordon Childe, V. (1953), „Old World Prehistory: Neolithic”, În A.L. Kroeber (coord.), Anthropology Today, Chicago, pp. 193-210. Liverani, M. (1986), L’origine delle città, Roma. Liverani, M. (1988), Antico Oriente: storia, società, economia, Roma, Bari. Pettinato, G., S.M., Chiodi și G., Del Monte (1992), La saga di Gilgamesh, Milano. tc "" RELIGIILE ANATOLIENETC "RELIGIILE ANATOLIENE" Franca Pecchioli Daddi și Anna Maria Polvani*tc "Franca Pecchioli Daddi și Anna Maria Polvani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ancient Near East, Neukirchen-Vluyn. Xella, P. (1981), I testi rituali di Ugariti Roma. Xella, P. (1982), Gli antenati di Dio. Divinità e miti della tradizione di Canaan, Verona. Xella, P. (1982), „Il re, la morte e gli antenati nella Siria antica”, În U. Bianchi și M.J. Vermaseren (coord.), The Soteriology of the Oriental Cults in the Roman Empire, Leiden, pp. 614-631. Xella, P. (1987), „«Imago mortis» nella Siria antica”, În Xella, P. (coord.), Archeologia dell’Inferno, Verona, pp. 117-145. Fenicieni și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Xella, P. (1982), „Il re, la morte e gli antenati nella Siria antica”, În U. Bianchi și M.J. Vermaseren (coord.), The Soteriology of the Oriental Cults in the Roman Empire, Leiden, pp. 614-631. Xella, P. (1987), „«Imago mortis» nella Siria antica”, În Xella, P. (coord.), Archeologia dell’Inferno, Verona, pp. 117-145. Fenicieni și cartaginezi AA.VV. (1981), La religione fenicia, Roma. AA.VV. (1986) Studia Phoenicia, vol. IV, Religio Phoenicia, Namur. AA.VV. (1992), Dictionnaire de la Civilisation Phénicienne et Punique, Leuven
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
its Survival in Greek Religion, Lund. Nilsson, M.P. (1967), Geschichte der griechischen Religion, München, vol. I, pp. 256-384. Palmer, L.R. (1961), Minoans and Mycenaeans; Aegean Prehistory in the Light of the Linear B, Londra ștrad. it., Minoici e Micenei. L’antica civiltà egea dopo la decifrazione della Lineare B, Torino 1969ț. Picard, Ch. (1948), Les religions préhelléniques (Crète et Mycènes), Paris. Creta preelenică Branigan, K. (1988), Prepalatial. The Foundations of Palatial Crete, Londra. Damiani Indelicato, S. (1982), Piazza pubblica e palazzo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Colombo, I. (1983), La religione in Grecia, Roma, Bari. Musti, D. (coord.) (1984), Le origini dei Greci. Dori e mondo egeo, Roma, Bari. Nilsson, M.P. (19673), Geschichte der griechischen Religion, vol. I, München. Pettazzoni, R. (1953), La religione nella Grecia antica fino ad Alessandro, Torino. Vernant, J.-P. (1975), Les origines de la pensée grecque, Paris ștrad. it., Le origini del pensiero greco, Roma 1984ț. Sărbătorile Calame, C. (1992), „La festa”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religione nella Grecia antica fino ad Alessandro, Torino. Vernant, J.-P. (1975), Les origines de la pensée grecque, Paris ștrad. it., Le origini del pensiero greco, Roma 1984ț. Sărbătorile Calame, C. (1992), „La festa”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione aile culture antiche,Torino, pp. 29-54. Deubner, L. (1932), Attische Feste, Berlin. Nilsson, M.P. (1906), Griechische Feste von religiöser Bedeutung mit Ausschluss der Attischen, Leipzig (Stuttgart 1957). Parke, H.W. (1977), Festivals of the Athenians, Londra. Simon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ai loro miti?, Bologna, 1984ț. Religia și orașele Montanari, E. (19812), Il mito dell’autoctonia. Linee di una dinamica mitico-politica ateniese, Roma. Scarpi, P. (19849, Il picchio e il codice delle api. Itinerari mitici e orizzonte storico-culturale della famiglia nell’antica Grecia. Tra i misteri di Eleusi e la città di Atene, Padova. Vegetti, M. (19919, „L’uomo e gli dei”, În J.-P. Vernant (coord.), L’uomo greco, Roma, Bari, pp. 256-287. Vernant, J.-P. și Vidal-Naquet, P. (1972), Mythe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vegetti, M. (19919, „L’uomo e gli dei”, În J.-P. Vernant (coord.), L’uomo greco, Roma, Bari, pp. 256-287. Vernant, J.-P. și Vidal-Naquet, P. (1972), Mythe et tragédie en Grèce ancienne, Paris ștrad. it., Mito e tragedia nell’antica Grecia, Torino, 1976ț. Winkler, J.J. și Zeitlin, F.I. (coord.), (1991), Nothing to do with Dionysos? Athenian Drama in Its Social Context, Princeton (N.J.). Zunino, M.L. (19929, „Il sacerdote greco”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
e tragedia nell’antica Grecia, Torino, 1976ț. Winkler, J.J. și Zeitlin, F.I. (coord.), (1991), Nothing to do with Dionysos? Athenian Drama in Its Social Context, Princeton (N.J.). Zunino, M.L. (19929, „Il sacerdote greco”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche,Torino, pp. 85-100. Misterii, misticism și erezie Burkert, W. (1972), Lore and Science in Ancient Pythagoreanism, Cambridge (Mass.). Burkert, W. (1987), Ancient Mystery Cults, Cambridge (Mass.), Londra ștrad. it., Antichi culti misterici, Roma, Bari
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vol. III/6, Milano, pp. 569-617. Sfameni Gasparro, G. (1986), Misteri e culti mistici di Demetra, Roma. Sacrificiul Burkert, W. (1972), Homo Necans. Interpretationen altgriechischer Opferriten und Mythen, Berlin, New York ștrad. it., Homo Necans. Antropologia del sacrificio cruento nella Grecia antica, Torino 1981ț. Durand, J.-L. (1986), Sacrifice et labour en Grèce ancienne, Paris, Roma. Grottanelli, C. și Parise, N.F. (coord.) (1988), Sacrificio e società nel mondo antico, Roma, Bari. Sabbatucci, D. (1992), „Rito e sacrificio”, În M. Vegetti (coord.), L
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mythen, Berlin, New York ștrad. it., Homo Necans. Antropologia del sacrificio cruento nella Grecia antica, Torino 1981ț. Durand, J.-L. (1986), Sacrifice et labour en Grèce ancienne, Paris, Roma. Grottanelli, C. și Parise, N.F. (coord.) (1988), Sacrificio e società nel mondo antico, Roma, Bari. Sabbatucci, D. (1992), „Rito e sacrificio”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche, Torino, pp. 14-28. Vernant, J.-P. și Détienne, M. (coord.), (1979), La cuisine du sacrifice en pays grec
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Durand, J.-L. (1986), Sacrifice et labour en Grèce ancienne, Paris, Roma. Grottanelli, C. și Parise, N.F. (coord.) (1988), Sacrificio e società nel mondo antico, Roma, Bari. Sabbatucci, D. (1992), „Rito e sacrificio”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche, Torino, pp. 14-28. Vernant, J.-P. și Détienne, M. (coord.), (1979), La cuisine du sacrifice en pays grec, Paris ștrad. it., La cucina del sacrificio in terra greca, Torino, 1982ț. Divinația Bloch, R. (1963
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]