63 matches
-
există o figură feminină simpatică, acea Darie pierdută și ea între ticăloșii acestei lumi deșerte, iar în rest... nimic. Personajele nu au relief, n-au viață sufletească, proza e senzațională și atât. Înțeleg faptul că autorul își dorește să fie anticalofil, ba chiar supralicitează uzul argoului, însă acestea nu sunt niște reproșuri ce pot fi aduse calității literare a unei cărții. Ce se poate spune despre ea este că nu cuprinde decât o proză neexersată, fără adâncime, înecându-și pasajele bune
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
ori) și a fost considerat scriitorul emblematic al epocii lui Adenauer. Antiburghezia era doar reacția de respingere la înțepenire, scleroză, formă goală, totul atât de evident și de dezolant. Admirator al stilului hemingwayan, Böll practica aproape aceeași formulă: rece, seacă, anticalofilă. Este un roman despre clovni, însă umorul nu există, nici măcar în varianta lui neagră. E mai curând un fel de zâmbet spart, ridicarea din umeri în fața nimicului, a nonsensului. Lumea este pentru Böll și pentru clovnul său purtător de cuvânt
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
abis etc. (procedeul comun atrage magnetic locul comun al criticii). Se mai "simte" în prozele lui Vasile Gogea și un Michel Butor cu La Modification, bine asimilată în text (în Tragere excepțională de Anul Nou), ba chiar și un Blanchot anticalofil și cam tot Noul Roman. Lucrurile sunt ținute sub control totuși. Textele au unitate și închegare, și uneori, câte o găselniță simpatică ce înconjoară bine în cuvinte nimicul sau greutatea unui moment, ca acest pasaj descriind revederea a doi prieteni
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
un local de noapte... ai de toate: raporturile de clasă, mașinațiile seducției, crizele de identitate culturală (sau sexuală), ca și terapia de grup." Cartea lui Beigbeder e un moft de roman, are ceva mai mult umor, oricum, ambele cărți - minimaliste, anticalofile, cinice și autoironice - sînt ,subțiri", pasabile în cel mai bun caz. Treceți mai departe. Un om care doarme (1967), a doua carte a lui Perec (debutase cu Lucrurile în 1965, roman pentru care primise și Premiul Renaudot), nu trebuie însă
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
Florian se înrudește direct pe linie maternă) oblige. Cu mici excepții, debuturile în proză din ultimii ani se caracterizează prin tonul de confesiune directă (persoana I singular este omniprezentă) și prin totala dezinhibare verbală care conferă textului o tentă violent anticalofilă. În subsidiar, proza tinerilor de azi poate fi privită ca o formă de revoltă în fața ipocriziei din societate și/sau ca o violentare a unor formule literare percepute ca vetuste în dinamica socială și informațională a începutului mileniului III. Privind
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
lui Alexandru Dragomir. Volumul acesta, cuprinzînd 60 de texte presărate de-a lungul a multora din caietele ce alcătuiesc arhiva Dragomir, oferă, într-o formă concentrată, un eșantion reprezentativ din ceea ce înseamnă scrierile acestui filozof. Fiind un spirit prin excelență anticalofil și un om căruia îi repugna în întregime ideea de a scrie pentru public, Dragomir a fost totuși un om care a scris. A acoperit zeci și zeci de caiete, în care așternea însemnări fugare, scrise sub bătaia imperioasă a
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
esențiale. Era un admirator al lui Proust (despre care a lăsat și un studiu excelent, publicat postum) și Gide, din spațiul literaturii române avînd ca modele opera Hortensiei Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, propunînd, ca și autorul Patului lui Procust, scrierea nudă, anticalofilă, simpla înregistrare a unei experiențe. Unchiul său, E. Lovinescu, care evident nu-l agrea (reiese aceasta limpede din Agendele "Sburătorul") l-a îngăduit, firește, în cenaclu, găzduindu-i debutul în proză în paginile Gazetei literare chiar cu o prezentare semnată
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
tinde spre expresionismul inserturilor de animație din Pink Floyd The Wall, filmul din 1982 al lui Alan Parker cu elocința unui "Schrei" mai ales în descrierea ororilor războiului. Marjane spune totul negru pe alb, stilul desenatoarei este sobru, aproape schematic, anticalofil, uneori contondent, ca și cum ar dori ca imaginea să nu abată atenția de la mesajul ei. Negrul și albul convin mai ales pentru redarea grupurilor de femei înfofolite după cum cere tradiția islamică, fapt care lasă ochilor un întreg capital de expresivitate și
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
onomastica joacă și ea rolul ei. Dialogul bizar, șocant, constituie una din specialitățile lynchiene, personajele capătă relief în cîteva schimburi de replici, iar regizorul știe să selecteze detaliul esențial și mai ales dominantele posturale, expresia gestuală, adesea decupajul se face anticalofil, subliniind elemente amplificate grotesc. Din acest punct de vedere avem în Imperiul minții un film al unei estetici a repulsivului, prin aducerea în prim-plan a dizarmoniei corporale, a urîțeniei și decrepitudinii. Lipsește de data aceasta sau mai precis se
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
din lemn, prin forma lor consacrată, polemizează nemijlocit cu viziunile arhaizant-etnografice și, prin repetiție, glosează pe marginea reprezentărilor serialiste, WC-urile reactualizează momentul dadaist și, în special, resemantizările de tip Duchamp, cu întreaga lor încărcătură conceptuală și cu toate pornirile anticalofile, după cum mucurile de țigară, prin deriziunea implicită, aduc din nou în discuție esteticile poveriste. Dintr-o altă perspectivă, aceleași lucrări refac traseul mare al tehnicilor sculpturii. Modelajul se întîlnește cu asamblarea, iar colajul cu cioplirea și cu finisajul; altfel spus
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
lui Jean T. Florescu, în redacția căruia a jucat rolul lui Ladima, sub titlul:Proces-verbal de dragoste și răzbunare. Proiectul acesta de titlu, încă nematur, exprimă stângaci și cam prea pe măsură, cam strâmt adică, și deci sărăcind-o, estetica anticalofilă și declarat stendhaliană a autorului." Iar pasaje cum sunt acestea, redactate într-o deplină naturalețe a inteligenței, putem întâlni de la o pagină la alta. Dacă asta căutăm, firește. Pentru că a urmări / vâna sinusoidele de stil și a secționa demonstrațiile în numele
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
Simona Vasilache Revoluția e una ceva mai celebră decât zaverele închipuite ale conului Leonida, anume aceea de la 1848, iar pe vajnicul reacționar l-a făcut celebră prețuirea postumă a lui Camil Petrescu: Grigore Lăcusteanu, anticalofilul. Amintiri-le, scrise prin 1874, așadar destul de la cald, apar abia în 1935, la Fundațiile Regale, îngrijite de Radu Crutzescu și cu un „comentar istoric” de Ioan C. Filitti. Înainte de a fi strânse în volum, s-au publicat în foileton
Limba reacțiunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2878_a_4203]
-
peste tot/ îmbrăcate-n tunica/ lui Mao” (p. 30). Dincolo de aluzia la cunoscutul roman al lui Rebreanu, oricum insuficientă, scenariul se complică, aglomerând trimiteri și mistere. Manasia e un calofil care, copleșit de referințe culturale (deopotrivă literare și științifice), devine anticalofil. Probabil aceasta e însușirea de căpătâi a poeziei sale: plăcerea furibundă de a contraria. Își populează lumile cu obiecte imposibile și cu specii pe cale de dispariție numai pentru a nu cădea în melodrama discursului autoscopic. Viață există, până la urmă, și
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
Să mai adăugăm profunda cunoaștere a trecutului Bucureștilor, evlavia de care dă dovadă autorul Semnelor și reperelor față de tot ce ține de vechile familii, case, monumente, străzi la care se închină esteticește. La antipodul omului de știință literară, abstras, pedant, anticalofil, de un inevitabil reducționism, asemenea ,diletanți", a căror stirpe e recognoscibilă și în promoțiile de intelectuali mai recente, răspund unei prospețeimi spirituale, unei întoarceri în zona rodnică a contactului dintre un existențial fie și, pînă la un punct, simulat, și
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
niște cadavre disecate cu organele la vedere, nimic din ceea ce oamenii se căznesc îndeobște să ascundă sau despre care evită să vorbesacă nu rămîne neobservat. Viziunea poetică a Elenei Vlădăreanu este, în spiritul generației sale, una fundamental antiromantică, anti-idilică și anticalofilă, de o duritate la limita patologicului, capabilă să-l zgîlțîie pe cititor din comoditatea somnolentă a lecturilor convenționale. Pentru poeții generației ,copiilor fierți în mămăligă", poezia nu mai este spațiul sentimentelor diafane, al jocurilor limbajului, al ironiei sau al intertextualității
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
Vlădăreanu, Claudiu Komartin, Lavinia Bălulescu, Livia Roșca, Linda Maria Baros, Violeta Ion, Miruna Vlada, Diana Geacăr, Andra Rotaru etc. Un poet de anvergură este Ion Iancu Vale, ctitor de reviste de bună calitate. Generația „milenaristă” care are un program declarat anticalofil și minimalist nu prea s-a impus pe piața poeziei. Această poezie este una cu bătaie scurtă, fapt dovedit de precocea ei manierizare. Acest contigent are deja micile lui ierarhii. Printre aceștia se află Livia Roșca, născută în Drăgășani, la
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
poeți contemporani a fost „Singur printre poeți-Parodii (1964)”. Până atunci publicase în reviste ieșene și în „Luceafărul” unde a fost o bucată de vreme redactor. Parodia ca gen minor, a fost luată în serios de poet făcând o parodiere critică, anticalofilă și convențională, râzând de clasici și de debutanți. El avea un umor liric cu înțepătură amicală care a prins, aruncând peste bord convențiile lirice protocolare și academiste laolaltă cu cele moderniste. El dezbate lucruri cunoscute, dar spuse „pe dos”. Abordarea
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
au rămas aproape anonimi. Amintim în acest contest pe:Răzvan Țupa, Dan Sociu, Elena Vlădăreanu, Claudiu Komartin, Lavinia Bălulescu, Livia Roșca, Linda Maria Baros, Violeta Ion, Miruna Vlada, Diana Geacăr, Andra Rotaru, etc. Generația „ milenaristă“ care are un program declarat anticalofil și minimalist nu prea s-a impus pe piața poeziei.Această poezie este una cu bătaie scurtă, fapt dovedit de precocea ei manierizare. Acest contigent are déjà micile lui ierarhii. Printre acestia se află Livia Roșca, născută în Drăgășani, la
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
declarată, în sensul operei literare. Particularitățile acestui gen de scrisori par să fie naturalețea, spontaneitatea, și sinceritatea.Aceasta din urmă este condiția sine qua non generând valoarea estetică a scrisorii și comentată de Camil Petrescu, scriitorul care a teoretizat scrisul anticalofil și care a prețuit entuziast documentele nealterate prin imixtiunea “ stilizării“.( Amintirile colonelului Locusteanu). Un tip aparte de scriitor este epistolierul care nu are în vedere un public, stabilind un raport unic bilateral între sine și destinatar. El respect cât mai
GENUL EPISTOLAR CA LITERATURĂ POST-FESTUM E PE CALE DE DISPARIŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359148_a_360477]
-
au rămas aproape anonimi. Amintim în acest contest pe:Răzvan Țupa, Dan Sociu, Elena Vlădăreanu, Claudiu Komartin, Lavinia Bălulescu, Livia Roșca, Linda Maria Baros, Violeta Ion, Miruna Vlada, Diana Geacăr, Andra Rotaru, etc. Generația „ milenaristă“ care are un program declarat anticalofil și minimalist nu prea s-a impus pe piața poeziei.Această poezie este una cu bătaie scurtă, fapt dovedit de precocea ei manierizare. Acest contigent are dej" micile lui ierarhii. Printre acestia se află Livia Roșca, născută în Drăgășani, la
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
care sunt interesați doar de desfășurarea acțiunii. Consideră că Ion era un tip rău care și-a bătut joc de-o fată și care nu voia decât să pună mâna pe pământ. Să le cerem acestora să vorbească despre stilul anticalofil și contrapunct, despre simetria incipit-final și despre reacția la idilismul sămănătoriștilor? Nu e normal să așteptăm asta de la un elev pentru a-i da acea notă 5 de promovare. Dar e normal să așteptăm ca el să muncească, să deschidă
cu aceste subiecte, căutăm să prindem elevul pe picior greșit sau să îl evaluăm? () [Corola-blog/BlogPost/338453_a_339782]
-
poeți contemporani a fost Singur printre poeti-Parodii (1964). Până atunci publicase în reviste ieșene și în Luceafărul unde a fost o bucată de vreme redactor. Parodia că gen minor, a fost luată în serios de poet făcând o parodiere critică, anticalofila și convențională, râzând de clasici și de debutanți. El avea un umor liric cu înțepătura amicală care a prins, aruncând peste bord convențiile lirice protocolare și academiste laolaltă cu cele moderniste. Abordarea celor mai tragice teme este la fel de nonșalanta: Ne
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
Cum se comunică sfiala și devoțiunea de Ștefan Vlăduțescu Ca mai toate speciile literaturii, cu timpul, jurnalul și-a schimbat profilul. Așa cum ne-o dovedește „Sextant. Jurnal de călătorie” (Craiova, Editura Aius, 2011) de Constantin M. Popa, de la discursul natural, anticalofil, auto-referențial și de împăcare cu sine, jurnalul poate ajunge o practică discursivă de literaturizare. Acest tip de „biograficțiune” nu mai este doar o textualizare a eului, ci și o tematizare a alterității. De altfel, Constantin M. Popa scrie două jurnale
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
avem de a face cu narațiuni fără epic, mizând probabilistic pe o bine controlată transparență a fisiunii simbolurilor. Între acestea, „Buzunarele” și „Gradație de merit” sunt antologice și, parcă, de nerepovestit. Pe o a doua dimensiune întâlnim un stil jurnalistic anticalofil și plin de vervă, un stil al reținerii unor vieți aflate în plină viteză, unul al oralității accelerate, al vorbirii naturale atrasă în proză de exigențele prinderii în literar a ceea ce este domestic și cotidian. Aici se încadrează schițe precum
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
au rămas aproape anonimi. Amintim în acest contest pe:Răzvan Țupa, Dan Sociu, Elena Vlădăreanu, Claudiu Komartin, Lavinia Bălulescu, Livia Roșca, Linda Maria Baros, Violeta Ion, Miruna Vlada, Diana Geacăr, Andra Rotaru, etc. Generația „ milenaristă“ care are un program declarat anticalofil și minimalist nu prea s-a impus pe piața poeziei.Această poezie este una cu bătaie scurtă, fapt dovedit de precocea ei manierizare. Acest contigent are déjà micile lui ierarhii. Printre acestia se află Livia Roșca, născută în Drăgășani, la
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]