163 matches
-
clișeelor poeziei arcadice, patriarhale din Epistole, ,anticipează parodiile pe aceeași temă ale lui Caragiale și ofensiva moderniștilor din secolul XX în contra sămănătoriștilor și neosămănătoriștilor", de asemeni, pe G. Topârceanu din Vara la țară. Samson Bodnărescu este și el ,un emul anticipator al romantismului eminescian", după cum Iacob Negruzzi, cu ale sale Copii de pe natură, prefigurează cum s-a mai observat, Momente-le lui Caragiale și cu O alegere la Senat - comedie de moravuri -, O scrisoare pierdută. Dar anticipările sunt cu mult mai
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
a căuta în trecutul recent al literaturii române nume de scriitori care să legitimeze mișcarea postmodernă, nume de la care aceasta să se poată revendica - a se citi, spre exemplu, studiul sus-menționat despre Bacovia, în care poetul apare în ipostaza de anticipator al postmodernismului. În al doilea rând, aceste două cărți completează un culoar destul de sterp din critica românescă (despre târgovișteni există, de exemplu, două cărți dedicate în exclusivitate, respectiv În exercițiul ficțiunii de Mihai Dragolea și Literatura română față cu postmodernismul
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
zări de care au profitat în primul rînd poeții afirmați în anii ’60-’70, dar și cei veniți ulterior. S-a scris mult despre Petre Stoica, însă avem impresia că nu s-a insistat pe un factor ce explică efectul anticipator și „modelator” al liricii sale și anume complexitatea acesteia. Aparența poeziei lui Petre Stoica e cea de simplitate calmantă, la antipodul cosmicizării convulsionate, al crizelor „metafizice” de expresivistă alură, care recurg nu o dată la „urlet”, proprii în amplă măsură unor
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
ŤVus par un ecrivain d"U.R.S.S.ť ironia cu care se privea o mișcare poetică (greșită, o știm) care se declară pentru societatea socialistă revoluționară, e cu totul nelalocul ei." Asemenea linii descoperă însă o față deosebit de semnificativă, chiar... anticipatoare a discursului lui Gherasim Luca. Aderînd la concepția marxistă, utilitară, a artei, încredințat de justețea "determinismului istoric" ca și de "posibilitatea integrării poemului în inima cea mai vie a unei acțiuni concrete, organizate și universale", poetul nu-și putea renega
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
și eleganța scriiturii, relevându-se ca o sinteză documentată, o decantare a punctelor de vedere la zi despre acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de Breton și trăit până la cel din urmă vers de Gherasim Luca sau
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
de părintele său: atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, un nou chip de a exista în lume. Nicolae Bârna nu uită să acorde locul ce i se cuvine "antiliteraturii" lui Urmuz, cel de precursor absolut al avangardismului, dar și de anticipator al absurdului, citatul din Eugčne Ionesco fiind revelatoriu: "este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea de azi". Față de antologiile-standard, Nicolae Bârna acordă spațiu unor autori
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
adăuga noi. Omul a simțit dintotdeauna ,chemarea necunoscutului, nevoia de a ieși la larg, pe de o parte, ispita replierii, urgența adăpostirii, pe de alta". |ntre aceste două sentimente cardinale se desfășoară întreaga epopee a umanității. Așa, cu o propoziție anticipatoare, ăși punctează autorul de pe acum foarte laboriosul demers critic. Spațiul deschis a făcut din om ,regele naturii". Când este înfrânt, umilit, el ,ăntoarce spatele spațiului deschis, ușa spațiului închis de protecție se deschide spre a-l primi." Orice mare literatură
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
revigorarea Vicleimului, tratat ca fenomen viu, înțeles ca „joc sfânt popular”, deoarece subiectul este de obârșie evanghelică și tratarea este în spiritul biblic, notând în ambele semiografii muzicale, bizantină și guidonică, cele 12 melodii ce constituie adevărate cortine conclusive sau anticipatoare ale scenelor dramei populare<footnote Vicleimul, joc sfânt cules din popor, cu întregiri și lămuriri de punere în scenă de Victor Ion Popa, cu așezarea melodiilor populare (semne bizantine și apusene) de G(eorge) Breazul, București, Fundația Culturală „Principele Carol
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Pur și simplu nu mai pot suporta: întreaga mizerie din jur se insinuează în mine, clipă de clipă, mă umilește...." "", acestea sunt cuvintele cu care românul începe, dar ar fi putut să se și încheie cu ele, simetric, pentru că rezumă, anticipator, însuși destinul eroului, condiția să incertă pe care nicicum, până la sfârșit, nu și-o poate clarifica. Acest Matei Popa, ziaristul post-revoluționar (tot ziarist era, ne amintim, eroul-povestitor din Fetele tăcerii), nu este, într-adevăr, un învins, nici înainte de ^89, nici
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
în privința stabilirii familiei de texte înrudite cu Luceafărul, autoarea introduce treptat în discuție teme clasice din eminescologia modernă cărora le nuanțează, le clarifică sau le îmbogățește concluziile. În Înger și demon, de pildă, autoarea vede o variantă timpurie dar perfect anticipatoare a figurii lui Hyperion, în ambele poetul menținând „ca nucleu central al portretului masculin, reprezentarea corpului și a feței, care operează contopirea dintre ficțiune și biografie”. Portretul Zburătorului, al lui Hyperion, al „demonului”, este de fapt un autoportret plasat între
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
s-ar putea afirmă că aci transpare, dincolo de principiul alianțelor din războaiele mondiale, și cel al... Pactului Nord-Atlantic? Al integrării europene și mondiale în temeiul unui program defensiv al lumii democratice? Iată și alte cîteva propoziții cu un sesizant sens anticipator: "Știință etnicului va delimită zonele spațiului vital din jurul fiecărei națiuni, căci Europa viitoare va fi, probabil, organizată pe baza comunității de destin. Națiunile amenințate de primejdii comune își vor asigura viitorul prin o apărare comună și astfel vor intra împreună
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
apelează, poetul concepe lumea proiecțiilor sale în modul propriu postmodernismului. Atras de stări de criză, Bacovia le întrupează cu o fantezie ce îl îndepărtează involuntar de simbolism. Involuntar, dacă ținem seama că îi slăbește acuitatea senzorială. O va înlocui prozaismul anticipator al actualei modernități, cu "transcrieri" neașteptate și imixtiuni subtextuale. În Fragments d'un discours amoureux, Roland Barthes relevă că orice act de comprehensiune se constituie dintr-un lanț de receptări, teză reluată și continuată de Jauss. Procesual vorbind, într-un
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
procedează echilibrat, în spiritul unei apropieri respectuoase de textul tolstoian și de aceea mi-a cîștigat adeziunea. Nu caută să-l disloce, să-l smulgă pe Tolstoi din epoca sa, dar nici să-l izoleze, totuși, între granițele ei. Elementele anticipatoare din piesa lui Tolstoi, acele raportări la "existențialismul" eroului, bîntuit de angoase și de setea de autodistrugere, sunt puse în evidență neostentativ. Ni se impun parcă de la sine. Pe de o parte piesa lui Tolstoi se deschide spectaculosului scenic, în
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie", ceea ce n-a întunecat definitiv relațiile teologului cu poetul. Nu se implică în politică, nu are simpatii față de culorile vreunui partid, ceea ce n-a exclus avertismentul primit din partea "cămășilor verzi". Mergând înainte, anticipator, și revenind pe spirala cronologiei, Lidia Stăniloae așterne amintiri fie trăite și relatate prin ochii copilului, fie povestite de tatăl său. Evident cele trăite interesează cel mai mult, cum ar fi evocarea părintelui Cioran și a doamnei Cioran din Sibiu
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
au de spus. E caracteristica gazetarilor la care stăruința de a lega cuvinte umple pînă la urmă pagina, atîta doar că schema preliminară e absentă. În schimb, gazetăria lui Vulcănescu e un exemplu de ghidare a ideii după un unghi anticipator. Unghiul ridică tema și o pune în distincții nobile, mîzga superficialității fiind inexistentă. A patra trăsătură a scriitorilor de diapazon e vibrația viscerală, adică trepidația joasă a cadențelor ca scop în sine, așa explicîndu-se senzualitatea mergînd spre timbrul trivial. Unde
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest, în succesiune istorică. Așa cum Eminescu este, simultan, romantic și clasic (ceea ce, într-un alt spațiu cultural, ar reprezenta o contradicție în termeni), Bacovia poate figura ca simbolist, ca modernist și ca anticipator al postmodernismului. De la Eminescu la Tristan Tzara, de la romantism la dadaism, numărăm câteva decenii. Ceea ce în Occident se petrece (mai bine zis: se parcurge) lent și organic, prin sedimentare și adăugiri cultural-istorice, la noi se întâmplă brusc și accelerat, sincretic
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
după România literară a lui Alecsandri, e surprinsă cochetând cu "franțuzia". Surprinzător, n-a publicat la Dacia literară și la Propășirea. Proza de idei din Cugetări cucerește prin aceeași referire la tema principală-limba, prin implicarea în evenimentele socio-politice, prin capacitatea anticipatoare și prin discursul plin de vioiciune, ironie și umor. Sunt aduși în scenă Dosoftei, Ureche, Costin, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior etc. și invocați fără ostentație, ca într-un banchet "omeric", Cincinatus, Brutus, Pascal, Rabelais, Malherbe, Moličre, Schiller, Champollion
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
poate fi trezită (Karl Jaspers spunea că rolul filosofului e de a trezi la existență). În esența ei această orientare pare că vine de dincolo. În forme variate arta unei epoci exprimă filosofia acelor timpuri, având uneori și un caracter anticipator pentru gândire. Suntem efemeri prin dorințele noastre; ne dorim deseori lucruri perisabile, de a căror degradare ajungem să suferim. Nu avem decât un pas de făcut până la constatarea că nu durează; pasul acesta nu-l vom face niciodată. Poate și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deja Premiul Nobel. Iată că n-au trecut decât 4 ani și IPS Daniel chiar a ajuns patriarh, exact ca în roman, urmând să aștepăm și împlinirea profeției referitoare la Mircea Cărtărescu. Cum cărțile tale sunt pline de asemenea viziuni anticipatoare, am putea vorbi de o dimensiune profetică a acestui gen de proză pe care îl practici? Fără îndoială, îmi place să anticipez și să ghicesc acele linii de forță care, plecând din prezent, se duc în viitor și se concretizează
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Dar de ce scena actorului nu seamănă cu hîrtia scriitorului? Deoarece, în cazul scrisului, deși punctul de plecare e același ca pe scenă - emoția - , mijlocul de exprimare e altul. Cu alte cuvinte, emoția trebuie să fie trecută prin filtrul unui ochi anticipator care prevede reacțiile cititorului. A scrie spre a transmite o emoție înseamnă a te pune în pielea cititorului încercînd să simți tu mai întîi ce va simți el mai tîrziu, atunci cînd îți va citi textul. Totul se petrece în
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
oniric de mai târziu are acum un vis alb, de eden domestic imposibil de atins, în fapt, în ordinea realului. Lucru de care este conștient, așa cum era, în scrisorile către Veronica Micle, și Eminescu. Iată două fragmente de o frumusețe anticipatoare, dimoviană, în care putem vedea cum dintr-un om chinuit se naște poetul: "Am revenit la viață. Trăiesc din nou cele două vieți. Sunt actor și spectator. Numai că acum se adaogă și o a treia viață: visul meu alb
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
Maiorescu, mai tuturor criticilor noștri însemnați, "conduși de spiritul lui raționalist, de logică, de principiul unei autorități tolerante, de disociere noțională, de smulgere a literaturii din vălmășagul luptelor politice, urmînd calea proprie a realizării pur estetice", după cum se rostea, inclusiv anticipator, E. Lovinescu? N-ar fi prea mult? Sau chiar cu vorbele clientului nostru: "Cît adevăr și cîtă mistificare sălășluiesc în aceste purtări spectaculoase?". "Recitalul" lui Alexandru Dobrescu, să acceptăm, "de-o brutală franchețe", ne dă impresia unui luptător cu bune
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
paradigmă explorează tăcerea sub-/inconștientului, masa colectivă de arhetipuri / anarhetipuri, descojește, dezvăluie maya de pe simboluri, taie în două concepte îmbătrînite, reînsămînțează în frageda țarină a semioticii / retoricii mituri antropologice / ontologice, reasamblează fragmente de cosmos, într-un haosmos (sic! - n.n ) anticipator de alte și alte esențe / aparențe ale cunoașerii / interpretării/ valorizării; corpul omenesc creează preajma, ca să se reflecte în ea; își însușește exterioritatea ca să-și habitalizeze și recontextualizeze propria interioritate (spre infinitul / transfinitul ei)." După așa grindină, simți nevoia să te
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
excentric. Ideile sale erau mai avansate decât cele ale compozitorilor români din aceeași generație." Dacă în anii 1930, conform propriilor mărturii, compozițiile sale avangardiste îi aduseseră reputația de "nebun", Silveștri ne apare ulterior - prin vastă să comprehensiune dirijorala - ca un anticipator al viziunii mult mai conciliante, generalizate în deceniile recente sub stindardul atotcuprinzător al postmodernismului. Mi s-au părut de asemenea fascinante referirile colaterale la alți muzicieni cu care s-a intersectat destinul lui Silveștri. De exemplu, Joseph Prunner, contrabasistul austriac
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
de lucru: „conducătorilor de partid și de stat le-au ieșit în întîmpinare, la porțile orașelor pe unde au trecut, cu tradiționala pîine și sare”. Laurențiu Fulga și redactorii Gazetei literare care montează această primă pagină sînt într-un fel anticipatorii unui tip de presă care va deveni în scurt timp dominant. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4682_a_6007]