86 matches
-
culturii vieții și lupta de idei împotriva eutanasiei, avortului, așa-zisei “căsătorii homosexuale” și a violenței de orice fel rămân coordonate fundamentale ale aportului Bisericii la viața comunității. În ciuda relativismului, indiferentismului tot mai frecvent în unele medii sau chiar a anticlericalismului, societatea românească nu rămâne în mod evident insensibilă la apelurile Bisericii în favoarea valorilor creștine. Acest lucru nu înseamnă în nici un caz că de fapt clerul ar face politică așa cum interpretează unii critici ai Bisericii această acțiune în favoarea unor valori etice
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ) ŞI STATUL ROMÂN ÎN PERIOADA POSTDECEMBRISTĂ – P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/Despre_raportul_si_relatia_dintre_bise_stelian_gombos_1338454169.html [Corola-blog/BlogPost/358725_a_360054]
-
Nu îmi place homofobia, însă este absurd să încercăm să adoptăm legi în dreptul comunitar în acest sens. Dacă UE vrea să rezolve problema homofobiei, am putea spune că ar trebui la fel de bine să rezolve anti-polonismul, rusofobia, germanofobia, francofobia, islamofobia, anti-papalitatea, anticlericalismul, anti-catolicismul și alte multe atitudini și modele de comportament. În plus, a obliga statele membre să accepte legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex ar putea fi și mai periculos. în scris. -Am votat împotriva amendamentului 103 din raportul Catania
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător, și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. El însuși scriitor, Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire), adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat.” "Amintiri din copilărie" a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
a Fundației Pioase și prin crearea unui sistem educațional național. Mustafa Kemal Atatürk a înțeles că bazele unui stat modern pot fi asigurate numai printr-o astfel de acțiune dramatică. El se va inspira din modelul francez , profund marcat de anticlericalism, în vederea constituirii unei republici omogene din punct de vedere etnic. În numele națiunii și al purității etnice, Atatürk va elimina studiul religiei islamice din școli, vă glorifica și uneori falsifică istoria națiunii turce și va "purifica" limba turcă de influențele arabe
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
care, prin vocea cardinalului Poletti critică dur limbajul transgresiv care domnește în toate spectacolele cuplului de artiști. Teatrul lui Fo posedă caracteristica de a surprinde actualitatea chiar și în subiecte care par departe la prima vedere; o altă constantă este anticlericalismul, elemente evidenti în comedia din 1989 "Papa și vrăjitoarea" și în 1991 "Johan Padan la descoverirea Americilor". Scânteia este abrogarea de către guvern, a unei noi legi în privința traficului și consumului de droguri; ca întotdeauna structura este a farsei iar victima
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
în același an de Al. Millerand. Se formează asociații ale foștilor combatanți, victoriile obținute erau celebrate, se desfășurau ceremonii fastuoase în Alsacia și Lorena. Ioana d'Arc este canonizata prin bunăvoința Papei, iar Artistide Briand a refăcut legăturile cu papalitatea, anticlericalismul fiind depășit. Situația economică era însă dificilă, șomajul și falimentul erau în creștere, iar mișcările muncitorești și grevele se multiplică și se radicalizează, guvernul reacționând abuziv prin folosirea interventei militare. În 1920 este organizată greva feroviarilor, organizată de CGT, dar
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
germani împotriva războiului, el a participat, în septembrie 1867, la de la Geneva, congres pacifist unde a avut parte de o primire triumfală, și unde a propus un program vizionar în 12 puncte, care anticipa Societatea Națiunilor dar care șoca prin anticlericalismul său și prin tonul belicos. Între participanți, se numărau Arago și Bakunin. Intervenția acestuia din urmă s-a făcut în mod deosebit remarcată: „Garibaldi, care prezida, s-a ridicat în picioare, a făcut câțiva pași și a făut o plecăciune
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
20 de brigăzi cu în fața brigăzii prusace de în loc să vină în ajutorul condusă de , așa cum primise ordin. Foch pune astfel dezastrul Armatei Estului pe seama orgoliului lui Garibaldi. Dreapta, atât cea italiană cât și cea franceză, i s-a opus din cauza anticlericalismului său, iar francezii și pentru angajamentul său în luptele din 1849 și 1867, văzând în el un revoluționar satanic. Ei îi criticau și acțiunile din timpul războiului franco-german din 1870, considerându-l un impostor. Comisia parlamentară de anchetă l-a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
venerez religia lui Hristos, căci Hristos a venit în lume să mântuiască omenirea de robie...” și „aveți datoria să educați oamenii — să educați oamenii — să-i educați să fie creștini, să-i educați să fie italieni... Trăiască Italia! Trăiască creștinătatea!” Anticlericalismul lui Garibaldi se baza pe obediența sa masonică. Cu două luni înainte de Aspromonte, a încercat să unească toate obediențele împotriva papei. El susținea anticonciliul propus de Giuseppe Ricciardi, la Napoli, în 1869, destinat să se opună convocat de Pius al
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
pentru a influența voturile publice italiene pentru ‘da’ în cadrul referendumului. Melodia a rămas cenzurata la televiziunea de stat și pe cele mai multe posturi de radio italiene timp de oluna. Referendumul a fost considerat o victorie majoră pentru drepturile civile și mișcările anticlericalism, si pentru Partidul Radical Italian.
Referendumul privind dreptul la divorț din Italia, 1974 () [Corola-website/Science/319696_a_321025]
-
Madridului”, cum a fost numit pentru operele publice de modernizare pe care le-a organizat acolo, pentru a aduce capitala spaniolă la standardele celor mai avansate capitale europene ale vremii (conform principiilor iluministe). Altfel, în ciuda ostilității sale față de iezuiți, a anticlericalismului său în general, și a debilitării Inchiziției spaniole, Carol al III-lea a fost un credincios catolic, și a arătat mult zel în încercarea sa de a-l convinge pe papă să proclame Concepția Imaculată ca dogmă necesară pentru mântuire
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
în același an de Al. Millerand. Se formează asociații ale foștilor combatanți, victoriile obținute erau celebrate, se desfășurau ceremonii fastuoase în Alsacia și Lorena. Ioana d'Arc este canonizata prin bunăvoința Papei, iar Artistide Briand a refăcut legăturile cu papalitatea, anticlericalismul fiind depășit. Situația economică era însă dificilă, șomajul și falimentul erau în creștere, iar mișcările muncitorești și grevele se multiplică și se radicalizează, guvernul reacționând abuziv prin folosirea interventei militare. În 1920 este organizată greva feroviarilor, organizată de CGT, dar
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
ar trebui să permită existența răului și a durerii. Această abordare are o variantă foarte răspândită în țările în care creștinismul este subvenționat de stat, prin sublinierea faptului că clerul comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduiește (anticlericalism) ; de remarcat că anticlericalismul neagă autoritatea clerului, nu existența lui Dumnezeu (iudeo-creștino-islamic sau păgân). Următorul raționament îi este deseori atribuit lui Epicur: Acest argument are forma validă de modus tollens (negarea implicației). În acest caz, P este „Dumnezeu există” iar
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
existența răului și a durerii. Această abordare are o variantă foarte răspândită în țările în care creștinismul este subvenționat de stat, prin sublinierea faptului că clerul comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduiește (anticlericalism) ; de remarcat că anticlericalismul neagă autoritatea clerului, nu existența lui Dumnezeu (iudeo-creștino-islamic sau păgân). Următorul raționament îi este deseori atribuit lui Epicur: Acest argument are forma validă de modus tollens (negarea implicației). În acest caz, P este „Dumnezeu există” iar Q este „nu există
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
republicanilor se aflau socialiștii și liberalii, precum și comuniștii și anarhiștii. Naționaliștii catalani și basci nu au ales o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii guvernului republican din cauza anticlericalismului și confiscărilor de pământuri care aveau loc în unele zone controlate de acesta (unii naționaliști conservatori catalani, cum ar fi Francesc Cambó au finanțat chiar tabăra rebelilor). Naționaliștii basci, sub umbrela grupării conservatoare Partidul Naționalist Basc, susțineau moderat guvernul republican
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
oameni de afaceri. Republicanii aveau de partea lor majoritatea muncitorilor din orașe, majoritatea țăranilor, și mare parte din clasa de mijloc cu educație, mai ales aceia care nu erau întreprinzători. Unul dintre motivele principale invocate de naționaliști era confruntarea cu anticlericalismul regimului republican și apărarea Bisericii Romano-Catolice, care fusese ținta atacurilor, și pe care mulți din cei din tabăra republicană dădeau vina pentru relele din țară. Chiar înainte de război, edificiile religioase fuseseră incendiate și clericii uciși fără ca autoritățile republicane să ia
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
am putea conchide că naționalismul este la fel de strict interzis ca și rasismul și că, prin urmare, constituie un delict. S-ar putea spune același lucru despre discriminarea etnică și despre orice formă de integrism sau de fundamentalism religios, inclusiv despre anticlericalism sau despre ateismul militant, Întrucât sunt forme de lipsă de respect față de anumite practici sau credințe religioase. Este ca și cum criminalizarea rasismului (confundat mereu În mai mică sau mai mare măsură cu xenofobia) s-ar fi extins pe nevăzute asupra etnicismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lui Pius al IX-lea (1864) sunt percepute de către o parte a opiniei publice ca niște manifestări ale Întoarcerii În forță a clericalismului. Afirmarea dogmei infailibilității pontificale, Întărirea centralismului Romei și extinderea puterii curiei nu fac decât să Întețească conflictul. Anticlericalismului militant Îi este ușor să-i denunțe pe catolici drept inamici din interior care dau ascultare unui șef de stat străin și care nu doresc decât să recucerească vechea poziție politică a „creștinătății sacrale”. În forma sa antireligioasă, anticlericalismul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
conflictul. Anticlericalismului militant Îi este ușor să-i denunțe pe catolici drept inamici din interior care dau ascultare unui șef de stat străin și care nu doresc decât să recucerească vechea poziție politică a „creștinătății sacrale”. În forma sa antireligioasă, anticlericalismul nu devine cu adevărat virulent decât o dată cu Comuna din Paris. Apare atunci un laicism ateu care va duce la antireligia militantă a lui Viviani, În 1906. În punctul culminant al discuțiilor privind separarea Bisericii de stat, acesta declară În fața Camerei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o veritabilă „credință laică” (Ferdinand Buisson) Împotriva Bisericii, și nu alături de aceasta, ca În trecut, Într-o concurență feroce. Cu totul diferită de laicitatea galicană tradițională și de simpla preocupare politică de a Îndepărta clerul de sarcinile civile ce caracterizează anticlericalismul clasic, laicitatea tinde de data aceasta să stârpească total religia. Nu este vorba doar despre excluderea personalului religios din viața publică, ci despre eradicarea ideii Înseși de credință. În acest climat s-au votat textele care vor duce la separarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sub semnul Întrebării neutralitatea acțiunii anumitor mișcări de caritate sau regionaliste. Islamul este departe de a fi singurul vinovat de dificultățile pe care le Întâmpină puterea civilă laică În menținerea distincției Între puterea politică și autoritatea religioasă. La rândul său, anticlericalismul tinde adesea și astăzi să alunece de la simpla apărare a laicității instituțiilor civile Înspre o luptă antireligioasă. A dori să aperi instituțiile politice de orice contaminare clericală nu Înseamnă a dori sfârșitul Bisericilor, moartea religiilor sau dispariția credinței. Multe asociații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
două planuri subliniate de Guénon: planul misterelor ce presupun inițierile cu ajutorul devotaților lui Dumnezeu și planul riturilor comunitare în memoria apropiaților care nu mai sunt printre vii. În hipermodernitatea care ne învăluie se modifică relațiile sacrului cu profanul.( 6) Dacă anticlericalismul și ateismul de altădată și-au restrâns influențele, totuși sunt vizibile și în cadrul religiilor din țara noastră modernismul, fundamentalismul, neo-ortodoxia, iar relațiile dintre procesele obiective ale secularizării și cele subiective ale laicizării nu lipsesc nici ele. Una din formele modernismului
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a episcopilor, a cardinalilor, a papilor și a regilor, incluși și ei în enumerare? Erasmus nu cruță pe nimeni, iar râsul devine treptat unul silit pe măsură ce înaintăm în lectură... Acestui creștin nu-i place clerul, el manifestă chiar un anume anticlericalism... Preoții? Foarte adesea ei nu sunt decât niște complici ai mizeriei celor săraci. Călugării? Niște destrăbălați. Papii? Niște războinici însetați de cuceriri, de bani, de putere, de dominație militară și politică... Râsul lui Erasmus demolează o bună parte a edificiului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
viața conjugală, demnitatea femeilor, caracterul nedrept al tuturor războaielor, minciuna, educația copiilor, alchimia, etc. - Erasmus transmite o etică, o morală, o înțelepciune, o filosofie. Evident, chestiunea religioasă este și ea tratată. Și încă cum! Gânditorul din Rotterdam lasă frâu liber anticlericalismului său și critică venerarea moaștelor, practica postului sau a pelerinajului, cultul sfinților și al Fecioarei, spovedania și indulgențele, pe călugări îi găsește corupți, îmbuibați, lacomi. Idealurile de sărăcie, castitate și supunere? Tot atâtea constrângeri care generează rele: parazitism social, vicii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
științifice, îi corespundea gândirii europene mai degrabă decât obiectului propriu-zis al noului tip de cercetare. Vechile asemănări renascentiste șipost-renascentiste ale lui Zoroastru cu Moise, bunăoară, se dezechilibrează în secolul al XIX-lea, mai ales în a doua jumătate, pe fondul anticlericalismului francez și al tinerelor teorii despre partiția raselor, în favoarea celui dintâi, obținându-se marea euforie a prestigiului originii ariene, indo-iraniene și mai ales iraniene. „Persia profitase de pe urma polemicilor îndreptate de enciclopediști împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]