36 matches
-
Așadar, e bine să studiem tot și să luăm doar ce este bun pentru viața noastră. Cea mai vagă urmă de frivolitate poate distruge puterea de a gândi creativ, influențâdu-ne alegerile noastre, ducându-ne la ezitări ce pot duce la anticlimax și chiar la infatuare. Ceea ce alungă starea naturală de admirație și de uimire sufletească... Un proverb italian spune că „stelele nu fac zgomot" și totuși, cât de mult vorbesc prin tăcerea lor despre creația lui Dumnezeu. Căutări și alegeri... Oare
DESPRE CĂUTĂRI ŞI ALEGERI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Marina_glodici_despre_caut_marina_glodici_1364471490.html [Corola-blog/BlogPost/345457_a_346786]
-
îl valore di ogni singola parolă, mă anche la mercuriale velocità degli schemi mentali della specie umană: le suggerisce alternative per la composizione lineare, la stimola ad omettere l'ovvio, le insegna l'insistenza sul particolare e la tecnica dell'anticlimax. Soprattutto, poi, la poesia sveglia e alimenta nella prosa quella sete di metafisica che distingue un'opera d'arte dalla letteratura corrente"49. Come ha suggerito Silvia Pavan, tra i più attenti interpreți del poeta russo, l'obiettivo principale di
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
INSTITUTUL EUROPEAN 2008 Cuprins Introducere / 7 1. Șefele / 15 2. Genocid, sau ficatul meu e fără rost / 65 3. Obezitate, (neimportant): Flasc / 125 4. Botul meu de javră / 183 5. Morminte deschise, ferestre deschise / 241 6. Piscul Schwab / 303 7. Anticlimax / 363 Introducere Viața lui Werner Schwab poartă în ea toate semnele clasice ale artistului neînțeles, refuzat de societate, dar care, în același timp, s-a bucurat de genul de succes fulminant rezervat numai marilor personalități literare. Această contradicție nu vine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Șefele", "Genocid sau ficatul meu e fără rost", "Obez, inform... neânsemnat" și "Botul meu de javră"), două lucrări din volumul Comediile regale ("Ferestre deschise, morminte deschise" și "Piscul Schwab") și ultimul manuscris postum, rămas neterminat, publicat în volumul Drame III, "Anticlimax". Dan STOICA ȘEFELE Cuvânt înainte Teatrul AFURISIT defilează ca o AUTOPLĂSMUIRE prin tot și toate: CEEA CE REZULTĂ, concretizarea, fiind, până una alta, o descoperire, trebuie să se numească o piesă de teatru. Descoperitorul descoperirii, care este o persoană plină de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grăiesc/ Acei ce-o văd în negrul ei veșmânt,/ Măcar că ochii ei în gol țintesc,/ Dosită cum stătea-n ungheru-i strâmt/ De lângă prag, mereu cu teama-n gând”968. Asemănător cu unele portrete din Prologul general, imaginea femeii cunoaște un anticlimax, unul dublu chiar.969 După ce a fost înzestrată cu toate acele atribute admirabile, specifice unei femei cu o inimă tandră, afectuoasă, simplul fapt că este văzută drept lipsită de curaj și instabilă emoțional, vine ca o explicație a deznodământului nefericit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ecuația căutare-adevăr. De regulă, romanul polițist clasic se încheie pe un ton de exuberantă consemnare a triumfului, de jubilație în fața victoriei luminii asupra întunericului. Niciodată, însă, autorul de romane polițiste nu subminează, cu un negativism atât de radical, construind un anticlimax de o violență amuțitoare, construcția de bază a cărții. Or, Raymond Chandler n-a părut să aibă alt interes prioritar decât reforma radicală a discursului „polițist”. Philip Marlowe nu este doar un agent privat (în sensul detectivistic al cuvântului), ci
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acum - în același an publică și Obiectele verii - lirismul capătă o notă de amărăciune, de oboseală, aproape hrănindu-se din cărțile anterioare, multe piese fiind doar preluate aici. Poemele cresc din aglomerări, ramificări, enumerații proliferante, sugerând anarhia, iar mișcarea finală, anticlimaxul, retează de obicei discursul, „fluviul” poematic care a adunat o materie uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
argumentativ, demonstrativ sau informativ, în opere literare de formulă tradițională. Mărci textuale: reluarea unor cu vinte tematice, prezența conectorilor, a paralelismului etc. Variația stilistică rezidă în asocierea a două sau mai multe registre stilistice în același text/discurs. Schimbarea bruscă (anticlimaxul) ori alternanța registrelor este o caracteristică a modernismului și postmodernismului, semnalând scindarea în „voci“, ruptura de nivel sau ironia, parodia, intertextualitatea. Mărci textuale: limbaj banal, prozaic, alături de cel retoric/emfatic, de exemplu; lexic eterogen, alăturând arhaisme și neologisme; mijloace expresive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este generat de ambele forme ale gradației: - gradație ascendentă [climax]: o sete era de păcate, de doruri, deavânturi, de patimi,/o sete de lume, de soare. (L. Blaga); Aceleași, iarăși, nesfârșite ploi/aceleași ore, zile, săptămâni (H. Bădescu) - gradație descendentă [anticlimax]: Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa. (T. Arghezi) Inversiunea poetică vizează modificarea expresivă a topicii obișnuite în propo ziție sau în frază; cuvântul/enunțul transferat în poziția primă își amplifică relevanța: Porni lucea fărul. Creșteau / În cer
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul ia forma anticlimaxului, sau a epilogului, urmând rapid punctului culminant ori fiind chiar solidar cu acesta. În teatrul modern, deznodământul lipsește frec vent sau reia situația inițială, finalul deschis sugerând absența oricărei soluții de rezolvare a conflictelor sau incapacitatea omului modern de a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sunt fie „impertinente”, fie „apocrife”. Cum a ajuns d sa la această clasificare?! Simplu, le-a gândit, prin recompunerea fastuosului trecut moralizator, racordat la „râsu-plânsu” realităților noastre... De la un „Regim democratic” până la procesul de „Facere și Contra-facere” - devenind martori la anticlimaxul vârstelor umanului, de la cea de aur, la cea de fier... și... până la cea de plastic..., adică de la facere (creație pură) la anticreație (falsurile zilelor noastre). și-n această căOătorie printre „impertinențe” și „apocrife”, scriitorul-filosof se-nsoțește cu doi frați... îi bănuiți
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
adevăratei realități conturează un segment intratextual din cele pe care le vom numi ideatice. Teza dezvoltată în hipertext, apoi în hipotext este aceeași, însă demonstrația diferă prin dimensiune, ritm/ton, organizare (raport sintactic predominant, dispunerea enunțurilor în funcție de lungimea lor climax, anticlimax, simetrie sau aspect eterogen) și argumentele aduse. Repetarea este determinată de componenta ideatică, iar diferirea se relevă sub aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în trei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fin du monde. Naratorul însă a pre- gătit ieșirea din tablou nu pe poarta sublimului, ci pe cea a deriziunii. Climaxul adus de aceste scurtcircuite care leagă indubitabil lipsa de patriotism de revolta boxerilor este întors pe dos într-un anticlimax, compromiterea cul- turii de rapiță. Excesul derivă abia din această mișcare care aruncă totul în derizoriu. Monstruozitatea nu este cea a tabloului apocaliptic, ci aceea a mecanismului discursiv. Ce anume provoacă în Nae o astfel de disponibilitate pen- tru abnorm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
om al legii, poli- țistul Stan Popescu, aflat într-o stare avansată de mahmu- reală și turpitudine. Scena este întrucâtva memorabilă prin grotesc, cu atât mai mult cu cât este plasată la finele istoriei scurte a republicii ploieștene, ca un anticlimax deriziv. Autorul își asumă prin titlu tocmai această defor- mare, iar intenția sa depășește nivelul anecdotic pentru a reproiecta textul ca un comentariu al acestei deformări. Ceea de-a doua deformare este și ea semnificativă, Rică Venturiano utilizează dictonul latin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pare doar autoreferențial, pare autoreverențial : finalul e un fel de Indiana Jones îl întîlnește pe E.T. și întîlnirea n-are nici un fior parcă ar fi două exponate dintr-un muzeu construit de Spielberg în cinstea propriei opere. Pînă la acest anticlimax, filmul e în general plăcut, dar nu decolează cu adevărat decît în vreo două momente (o dată, desigur, pentru secvența aceea de 25 de minute). în rest, e mai puțin o aventură în toată puterea cuvîntului decît o vizită într-un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lunei un ce alb, lung și transparent, care se mișca necontenit și a cărei forme se schimbau când în om, când în elefant, când în șerpe [...]". Monstruoasa creatură ivită la capătul complexei metamorfoze antropo-elefantino-ofiomorfă se dovedește a fi, într-un anticlimax ironic, un simplu prosop agățat la fereastră și scăldat de lumina rece a lunii. Naratorul știe să dozeze suspansul, astfel încât, după aparent liniștitoarea descoperire, tânărul este proiectat în teroarea nedistilată degajată de animarea inexplicabilă a unui vechi portret înrămat: "văzui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ce se strâmba și tremura mai mult, și a cărei ochi stinși se pironea asupra mea". Paralizia corporală este urmată de o sugestivă hipnoză, executată de temuta figură din tablou, iar starea de tensiune se disipează într-un deja familiar anticlimax secund, constituit de intruziunea canină: "Atunci!... o grozăvenie!... auzii o bătaie în ușă: una, două, trei... [...] Era cânele Balan care, scărpinându-se la ureche, lovea cu cotul piciorului în ușă". După cum se poate lesne bănui, revelația are puterea să efaseze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe care scena o degajă, este ca un fel de ochi al ciclonului, unde se instalează un calm desăvârșit. Cred că Gabrea ar fi avut mai mult de câștigat dacă sugera actorului, Marcel Iureș, diminuarea registrului emotiv. Avem un straniu anticlimax, nu e nevoie de mai mult decât de o strângere de mână sau de o privire pentru revelarea unei tragedii, iar faptul că normalitatea se află acolo dezvăluie, de fapt, dezechilibrul imens al lumii în care trăiesc și Gruber și
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
la capitolul „sfârșit” (That’s all, folks!) o binecuvântată căsnicie, o prosperitate burgheză și o amnezie sănătoasă dincolo de care stau grijile inerente pe care orice familie le administrează judicios ca pe borcanele cu marmeladă din cămară. Ei bine, acesta este anticlimaxul, pentru că avem și un climax, pe care orice apoteoză îl cere. Înfruntarea dintre lordul Voldemort (Ralph Fiennes) și Harry Potter (Daniel Radcliffe) nu lasă loc îndoielilor, de câte ori se spune în film că nu mai există nicio șansă poți fi sigur
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului terorist internațional, ocuparea strategică a căilor de acces înlăuntrul și în afara locantei, dublată de gesticulația excesivă și dialogul prăpăstios al protagoniștilor întâmplării virează subit într-un anticlimax comic de efect irezistibil: apariția lui Boris Sarafoff nu este decât o farsă pe care le-o joacă tânărul magistrat care se deghizează în bulgar și se comportă astfel încât să le inducă iluzia că se află față cu marea șansă
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
cunoașterii. Este și o schimbare unică, la a doua lectură poanta nu mai are efect. Aici apare și interesanta temporalitate a prozelor lui Radu Preda. Majoritatea narațiunilor sunt texte "cu poantă", cu tâlc în ultimele cuvinte, cu crescendo, descrescendo, climax, anticlimax, ce vreți, destul de bine disimulate în prozele care au unitate și închegare, o oarecare coerență internă. Pe de altă parte, destre stilul lui Radu Preda nu se pot spune multe. El practică un scris rece, gazetăresc, fără tropi, cu rare
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
persoana I, dar și prin alte mărci, el își asumă rolul de evocator al unor momente petrecute cîndva, în adolescență, momente pescuite din rezervorul adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate în fața destinelor prezentate și a existenței înseși. Personajele
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
o mașină sexuală care poate avea orgasm, arhitecturi 266 fabuloase, expoziții și exhibiții) formează partea centrală și cea mai lungă a "Muntelui Sacru". Formația fiind completă, cei zece pornesc spre cucerirea nemuririi. Aici alegoria devine mult prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
au revenit În minte. Repede ca vântul, a sărit din pat și a Început să se Îmbrace. Trebuia să iasă din casă Înainte de a da cu ochii de Isabelle. Ceea ce păruse o Întâmplare tristă i se Înfățișa acum drept un anticlimax obositor. La și jumătate terminase cu Îmbrăcatul, așa că s-a așezat lângă fereastră, simțind că baierele inimii Îi erau mai Încordate decât ar fi crezut. Ce batjocură ironică i se părea dimineața asta! Strălucitoare și Însorită, plină de parfum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
suflând fumul, se duce la oglindă.) CECELIA (cu accente sofisticate, extrem de Îngroșate): Ouu, da, a ieși În lume, vă dați seama, nu este astăzi decât o farsă. De fapt te hârjonești atâta până nu Împlinești șaptesprezece ani, când e un anticlimax absolut. Dă mâna cu un nobil virtual de vârstă mijlocie.) Da, excelența voastră, cred c-am auzit-o pe surioara mea pomenindu-vă numele. Trageți un fum - sunt țigări foarte bune. Sunt... ăăă... Coronas. Nu fumați? Mare păcat! Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]