42 matches
-
extreme cuprinse între 911 m (Culmea Pleșului) și 150 m spre culoarul Siretului. Sunt alcătuiți predominant din roci miocene (gresii, argile, conglomerate), slab cutate cu areale tectonic mai ridicate în șirul de dealuri (Pleșu, Pietricica). Dealurile sunt dezvoltate pe structuri anticlinale, iar culoarul depresionar Neamț-Cracău-Bistrița-Tazlău-Cașin pe o structură de sinclinal alungit limitrof Carpaților. Principala caracteristică a Subcarpaților Moldovei o constituie succesiunea dinspre zona montană spre exterior, în două fâșii paralele, a unui singur șir de depresiuni (depresiunile Neamț, Cracău-Bistrița, Tazlău-Cașin) și
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
suprafețelor puternic înclinate (pante de peste 30%) cu cele mai domoale (5-15%) rezultând un profil transversal al versanților în trepte. Altitudinea relativ mică se păstrează și la sud de Nucșoara, vârful Alunișu abia ajungând la 839m, și aceasta datorită unei ridicări anticlinale pe direcția est-vest. Înspre sud interfluviul se îngustează foarte mult (mai puțin de 2km între Brăduleț și Corbi), devenind o culme joasă cu multe înșeuări. După această îngustare, interfluviul se evazează ușor și începe să urce până în Vârful Toaca (896
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
structură evidențiază concordanța lor cu pietrișurile levantine de Cândești. Deoarece aceste pietrișuri au fost transportate de Bratia, iar sub acestea există depozite de argile, marne și nisipuri pliocene, situarea lor la această altitudine poate fi pusă pe seama ridicărilor neotectonice a anticlinalului Mățău-Ciuha-Ciocanu concomitentă cu subsidența locală de la nord ce este cuprinsă în Depresiunea Câmpulungului. Interfluviul Bughea - Râu Târgului păstrează similitudinile celorlalte interfluvii și vom avea deci: depresiunea de contact Bughea de Jos (prelungirea nord-vestică a Depresiunii Câmpulung); culmea anticlinală Ciuha cu
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
din România în anul 2010: Masivul de sare de la Valea Florilor, de forma ovalizată, apare foarte aproape de suprafață, uneori la abea 0,5 m adâncime, în luncile Văilor Bogomirii (Călmanilor) și Lupului. Sarea gema străpunge stratele acoperitoare tortonian-sarmațiene, în sâmburele anticlinalului diapir Cojocna-Valea Florilor. Diapirul de sare, lung de 2 km și lat de 0,1-0,5 km, este acoperit de strate subțiri argilo-marnoase. Grosimea masivului este apreciată la cca 0,7 km. Cu ocazia construcțiilor de cale ferată la Valea
Valea Florilor, Cluj () [Corola-website/Science/300361_a_301690]
-
Munților Rodnei. În lungul timp scurs de atunci, constituția geologică a suferit modificări continue. Nucleul masivului este format din roci cristaline — de altfel cele mai răspîndite din această unitate montană. În partea nordică și centrală a Suhardului, cristalinul formează un anticlinal, care dă cele mai mari înălțimi; în axul lui apar șisturi mezometamorfice, iar flancurile sînt alcătuite din șisturi epimetamorfice. Șisturile mezometamorfice sînt prezente prin micașisturi cuarțoase, biotitice și cu granați, șisturi cuarțito-biotitice, paragnaise, gnaise și calcare, care generează un relief
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
cu granați, șisturi cuarțito-biotitice, paragnaise, gnaise și calcare, care generează un relief cu forme mai rotunjite, cu excepția calcarelor ce se înscriu în peisaj printr-o morfologie aparte, în special în lungul culmilor principale. Seria șisturilor epimetamorfice acoperă transgresiv nucleul zonei anticlinale și sînt formate dintr-un complex inferior cuarțos — cu participarea largă a cuarțului (fapt vizibil în Masivul Omu, unde cuarțul lăptos apare frecvent la zi, imprimînd peisajului o notă specifică prin culoarea sa alb-strălucitoare) și dintr-un nivel sericito-cuarțos. Formațiunile
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Este delimitat la nord și vest de râul Mureș, iar la sud de râul Târnava și râul Târnava Mică, iar limita de est o constituie Pârâul Fărăului și Valea Pănade. se suprapune în mare parte cutelor strânse sub formă de anticlinale din vestul Depresiunii Transilvaniei, constituite din depozite sedimentare mio-pliocene. Acestea sunt reprezentate prin marne, argile și nisipuri, cu intercalații de tufuri vulcanice și strate de gresii sarmațiene, alături de care apar nisipuri, argile marnoase și pietrișuri pannoniene. Izolat apar și depozite
Dealurile Lopadei () [Corola-website/Science/316796_a_318125]
-
este o trecătoare situată pe DN22 la 80 m altitudine, în nord-vestul Dobrogei, în spațiul aflat între Dunăre și Munții Măcinului Trecătoarea limitează la nord-vest culmea secundară a Munților Măcinului (anticlinalul "Culmii Pricopanului") și, face legătura între depresiunile Jijilei aflată la nord-vest și Depresiunea Greci aflată la sud-est , fiind localizată geografic între "Dealul Orliga" (116 m, aflat spre vest) și "Vârful Sărărica" (152 m, aflat spre est) din "Culmea Pricopanului". Pasul
Pasul Sărărica () [Corola-website/Science/333423_a_334752]
-
cute secundare, iar în zona Bunești- Păușești-Măglași axul sinclinal ia o direcție spre sud-est până la dealul Teișului. De aici se îndreaptă luînd direcția vest-est sprijinindu-se spre sud pe slabă treaptă anticlinală de șisturi care separă depresiunea cu sare de anticlinalul de la Ocnele Mari. Făcînd parte din regiunea dealurilor din sudul Carpaților Meridionali, aceste depresiuni slab cutate ce coboară spre sud către Podișul Getic, zona comunei Păușești-Măglași nu poate fi socotita decît un teritoriu prin excelență de dealuri. Această caracterizare este
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
formată din depozite ce aparțin neogenului și cuaternarului. Depozitele neogene de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă și argilo-nisipoasă sunt reprezentate prin formațiuni de vârstă miocenă, cele mai extinse fiind depuse în helvețian. Culmea Pleșului de la extremitatea nordică a depresiunii și unele anticlinale sunt formate din conglomerate cu elemente verzi. La extremitatea estică și sud-estică apar formațiuni deltaice de vârstă sarmatică, iar în vest formațiuni ce aparțin flișului-carpatic. Teritoriul are o suprafață de cca. 175 km și altitudini cuprinse între 320 m și
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este un anticlinal cu înălțimea maximă de 913 m, care descrește spre sud-est, iar Depresiunea Neamțului s-a instalat pe un imens sinclinoriu, fiind
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este un anticlinal cu înălțimea maximă de 913 m, care descrește spre sud-est, iar Depresiunea Neamțului s-a instalat pe un imens sinclinoriu, fiind astel o depresiune sinclinală. Orientarea generală însoțită de o puternică înclinare a reliefului este de la vest-nord-vest spre est-sud-est, în
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
din alte sectoare. La sudul acestor depresiuni apar înălțimi tipic subcarpatice, înalte și ele de 600-700 m alcătuite din depuneri miopliocene cu structura cutată de felul masivelor: Purcărețu, Bunești, Piscupia, se pune și mai clar în evidență prin ivirea în anticlinalul care taie valea Otăsău a masivului de sare de la Pietrari. Spre sud apare structura cutată pe mai multe anticlinale și sinclinale unde s-au dezvoltat depresiuni mici (Govora, Ocnele Mari) în rocile moi. În această parte șirul depresiunilor este închis
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
depuneri miopliocene cu structura cutată de felul masivelor: Purcărețu, Bunești, Piscupia, se pune și mai clar în evidență prin ivirea în anticlinalul care taie valea Otăsău a masivului de sare de la Pietrari. Spre sud apare structura cutată pe mai multe anticlinale și sinclinale unde s-au dezvoltat depresiuni mici (Govora, Ocnele Mari) în rocile moi. În această parte șirul depresiunilor este închis de dâmburile orografice ale dealurilor subcarpatice, adânc tăiate și despărțite în segmente de văile numeroaselor râuri (Bistrița, Otăsău, Olănesti
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere, contrazisă pe loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care le propulsă în văzduh. Și de rafinamentul cu care, pescuindu- le pe vârful trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul său Politica! (Mărunțită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
I.P. Voitești „pânza gresiei de Fuzaru” în timp ce G. Murgeanu o numea „zona gresiei de Fuzaru”. În această regiune întîlnim marne, argile, gresii nisipoase, gresii de kliwa (Piatra Neagului) ( Fig. 4), pietrișuri mezozoice (dealurile Pițigaia și Măgura - 647m altitudine). Spinarea de anticlinal a dealului Sultanu - 848m, este formată din gresia de Fuzaru, cea mai tare rocă a regiunii. Un aspect cu totul aparte al regiunii îl reprezintă prezența petrolului și a sării. Discuțiile asupra vârstei sării au dus la diferite păreri care
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
a sării. Discuțiile asupra vârstei sării au dus la diferite păreri care concluzionează că sarea ar fi de vârstă permiană (I.P.Voitești), tortoniană (S.Athanasiu) sau aquitaniană (L. Mrazec si G.Macovei ). Sarea apare sub formă de masive, totdeauna în anticlinale și de obicei în Subcarpații externi. Pe teritoriul localității nu sunt exploatări de sare, deși în urma forajelor s-a constatat că în zona Vf. Drăgănesii există un strat de sare de circa 200 - 300 m grosime. Singurii martori pot fi
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]