203 matches
-
și 4 g/L sau echivalentul a 5,5 litri de bere, 2-3 litri de vin sau 720 ml de whiskey. Comportamentul sexual se amplifică, dar în același timp funcțiile sexuale se înrăutățesc și se produce o inhibare a hormonului antidiuretic, ceea ce cauzează urinare mai frecventă. Ritmul cardiac este tot mai mic și apare dificultate în respirație. Peste un nivel de 4 g/l de alcool în sânge, organismul nu mai rezistă, pentru că este afectată partea creierului responsabilă de respirație, ritm
Fazele beţiei şi tipurile de băuturi ne dau combinaţia perfectă pentru a şti când este momentul să ne oprim. Află care este traseul alcoolului în corpul nostru () [Corola-journal/Journalistic/70889_a_72214]
-
românii ar dori să mănânce insecte, dar știm că sunt oameni care mănâncă deja insecte”, a explicat Michael Jennings, purtător de cuvânt, cercetare, inovare și știință. S-a constatat că insectele au un conținut foarte scăzut de colesterol. Gândacii sunt antidiuretici și foarte bogați în proteine. În plus, viermii conțin fier, magneziu, calciu, dar și vitaminele B1, B2 sau B3. 100 de grame de “carne de greiere”, reprezintă o sursă bună de carbohidrați, calciu și fosfor, are 121 de calorii și
UE vrea să ne convingă să introducem în meniu și insecte by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/56219_a_57544]
-
vărsături, diaree, dureri abdominale); dermatologice (alopecie, modificări unghiale); hematologice (leucopenie, anemie aplastică); genito-urinare (cistita hemoragică, fibroză a vezicii urinare, insuficiență gonadală); neoplazii (carcinom de vezică, de cervix, carcinom vulvar); cardio-pulmonare (fibroză pulmonară, necroză miocardică); metabolice (secreție inadecvată de hormon antidiuretic). ... – azatioprina este folosită ca primă intenție sau după puls-terapia cu ciclofosfamidă. Dozele uzuale sunt de 1-2,5 mg/kg corp/zi. Se începe cu doze de 50 mg/zi care se vor crește progresiv (cu 25-50 mg/săptămână), doza maximă nedepășind 200 mg/zi. Efectul imunosupresor
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
Reflexul baroreceptor 96 13.2.4. Alte mecanisme de control pe termen scurt/mediu 98 13.3. Controlul de durată al presiunii arteriale 99 13.3.1. Importanța aportului și eliminării de apă și sodiu 100 13.3.2. Hormonul antidiuretic 101 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron 102 13.3.4. Hipertensiunea arterială 103 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin 104 14.1. Activitatea contractilă a mușchiului neted vascular 104 14.2. Modularea mușchiului neted de către endoteliu 105 14.2.1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
este, de asemenea, prezent în diverse circumstanțe: greață însoțită de hipersalivație, emoțiile însoțite de uscăciunea gurii. Ca mecanisme umorale suplimentare de reglare a secreției salivare, aldosteronul stimulează reabsorbția de Na+ și eliminarea de K+ la nivelul ductelor salivare, iar hormonul antidiuretic diminuă pierderile de apă prin salivă. Secreția salivară bazală poate fi diminuată în efortul fizic și în stări emoționale (în special datorită reducerii irigației) și accentuată în primul trimestru de sarcină, precum și în cazul cariilor, al ulcerațiilor și tumorilor bucale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
a potasiului, care face ca acesta să iasă din celulă în lumen în virtutea gradientului de concentrație. Celulele principale sunt supuse reglării prin intermediul aldosteronului, ale cărui efecte genomice stimulează sinteza de ATP-aze de la acest nivel și activează schimbul Na-K, având efecte antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
disponibil pentru reabsorbția în sânge. Celulele intercalare pot de asemeni reabsorbi ionii de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt permeabile pentru apă, dar în absența acestuia, sunt practic impermeabile. 25.2.5. Tubul colector medular Deși tubii colectori medulari reabsorb mai puțin de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
acestei homeostazii, rinichiul. 26.2. Homeostazia hidrică Homeostazia hidroelectrolitică necesită echilibrarea permanentă și exactă a intrărilor și ieșirilor de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
toate cantitățile de apă ingerate ar trebui să fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Scăderea presiunii arteriale la nivel glomerular este o consecință a hipovolemie, care produce scăderea GFR, deci reducerea fluxului tubular și scăderea vitezei de tranzit a fluidului tubular. Ca urmare, crește reabsorbția Na+ și apei și scade pierderile de apă - efect antidiuretic. Invers, creșterea presiunii arteriale prin retenție hidro-salină crește GFR și are efect de creștere a diurezei. Aldosteronul și Sistemul Renină-Angiotensină Secreția de aldosteron la nivelul zonei granuloase a corticosuprarenalei funcționează ca un sistem de acord fin al eliminărilor de sodiu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
reprezentat de apa ingerată ca atare și apa din alimente. Senzația de sete este declanșată de două categorii de stimuli: • variațiile de osmolaritate: pragul de declanșare a setei este de 300 mOsm/kg apă, superior pragului de secreție a hormonului antidiuretic (ADH) care este de 280 mOsmol/kg; • variațiile hemodinamice (în caz de modificări volemice și tensionale importante). Aportul de apă din alimente este de aproximativ 1l/zi. Apa endogenă, provenind din oxidarea lipidelor, glucidelor și proteinelor, reprezintă 200 - 500 g
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fluxul plasmatic. Indirect afectează balanța sodată prin stimularea producției și eliberării de aldosteron din zona glomerulară a glandei suprarenale. Aldosteronul induce o reabsorbție sodată (și secreție de K+) la nivelul tubului contort distal și a canalului colector. • Vasopresina sau hormonul antidiuretic este reglată în primul rând de osmolaritatea fluidelor din organism, însă nivelul vasopresinei crește și în stările de depleție de volum. Aceasta favorizează retenția de apă și refacerea volumului fluidelor corpului. în plus față de acțiunea sa asupra reabsorbției hidrice, acest
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
osmol eficace deoarece este capabil să determine mișcarea eficace a apei. Concentrația sodiului extracelular este determinantul principal al tonicității plasmatice. Când tonicitatea crește, înseamnă că concentrația sodiului extracelular a crescut. Hipertonicitatea este principalul stimul pentru sete și pentru eliberarea hormonului antidiuretic, factori importanți în reglarea apei totale din organism. Dacă concentrația de sodiu crește, sunt stimulate setea (ducând la aport de apă) și eliberarea de ADH (ducând la retenția de apă de către rinichi). O concentrație crescută de sodiu ne informează că
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unor compuși exogeni care nu intră în calcul, dar sunt măsurați de laborator ca substanțe osmotic active. Sodiul, glucoza și ureea nu cresc gaura osmolară deoarece ele afectează atât osmolalitatea calculată cât și cea măsurată. 16.1.3.2. Hormonul antidiuretic (ADH) Hormonul antidiuretic este produs la nivelul neuronilor nucleilor supraoptici și paraventriculari din hipotalamus și apoi stocat și eliberat din granulele terminațiilor nervoase localizate în hipofiza posterioară. Cea mai importantă funcție a ADH este reglarea permeabilității pentru apă a porțiunilor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care nu intră în calcul, dar sunt măsurați de laborator ca substanțe osmotic active. Sodiul, glucoza și ureea nu cresc gaura osmolară deoarece ele afectează atât osmolalitatea calculată cât și cea măsurată. 16.1.3.2. Hormonul antidiuretic (ADH) Hormonul antidiuretic este produs la nivelul neuronilor nucleilor supraoptici și paraventriculari din hipotalamus și apoi stocat și eliberat din granulele terminațiilor nervoase localizate în hipofiza posterioară. Cea mai importantă funcție a ADH este reglarea permeabilității pentru apă a porțiunilor distale ale nefronului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
apa de băut, apa din alimente, apa rezultată din oxidarea intracelulară) sunt echivalente cu ieșirile (renale precis reglate, cutanate, respiratorii și digestive). Setea reglează intrările, iar rinichiul asigură reglarea eliminărilor renale pentru menținerea constantă a osmolalității intra sau extracelulare. Hormonul antidiuretic (ADH) este un hormon polipeptidic secretat la nivelul nucleilor paraventriculari și supraoptici din hipotalamus și transportat în hipofiza posterioară. Hormonul acționează la nivelul celulelor principale ale canalului colector, pe receptorii specifici V2, determinând creșterea permeabilității celulelor la apă. Apa este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de insulină afecteză permeabilitatea celulelor musculare la glucoză, astfel că, în diabetul zaharat necontrolat, glucoza se comportă ca un osmol eficace și atrage apa din celulele musculare producând hiponatremie. în producerea hiponatremiei sunt implicate trei mecanisme: • secreția persistentă de hormon antidiuretic (ADH); • ingestia continuă, uneori importantă, de apă; • formarea de urini hipertonice (U/P osmol = 1,5) sau aproape izotonice (U/P = 1): aceasta traduce o tulburare în diluția urinii, rinichiul fiind incapabil să pozitiveze suficient clearance-ul apei libere. 17.2
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
stimula funcționarea rinichilor, faceți un tratament reflexogen complet, pentru activarea circulației în întregul organism. Masajul punctelor reflexe ale glandei pituitare și ale hipotalamusului din vârfurile degetelor mari este foarte important, fiindcă aceste glande sunt responsabile cu secreția și depozitarea hormonului antidiuretic, vasopresina, care stimulează resorbția apei în rinichi. Este recomandat masajul punctelor suprarenalelor și ale tractului urinar, cel puțin de două ori pe săptămână, pentru a ajuta organismul să elimine impuritățile acumulate, evitând astfel complicațiile renale. Cum depistăm problemele renaletc "Cum
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
vasodilatație și de creștere a eliminării de apă prin rinichi; - parathormonul (PTH) este produs de glandele paratiroide cu rol în metabolismul fosfocalcic; deficitul de PTH duce la tetanie, iar excesul la eliminarea Ca prin urină (risc de litiază renală); - hormonul antidiuretic hipofizar (ADH) este secretat de hipofiză; are rol de a crește reabsorbția apei la nivel rinichilor împiedicând pierderea excesivă a apei din organism; lipsa acestui hormon duce la diabet insipid; - aldosteronul este hormon steroidian sintetizat și eliberat de glanda suprarenală
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
14. Modificări de cantitate ale diurezei: - Poliuria - reprezintă creșterea debitului urinar zilnic, diureza > 3000ml/24h; se întâlnește în scleroză renală, când este redusă capacitatea de a concentra a rinichilor, în diabet zaharat, în diabet insipid - prin scăderea secreției de hormon antidiuretic. - Oliguria - se caracterizează prin scăderea debitului urinar la mai puțin de 400 ml/24h; apare în bolile renale, nefropatii, insuficiență renală acută și cronică. - Anuria - reprezintă lipsa totală a secreției de urină, apare ca simptom important în IRAși IRC când
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
SÂNGELUI ȘI TERMOREGLĂRII Tulburările volumului sangvin pot fi în sensul hiper sau hipovolemiei și pot să apară în condiții de stres, activitate fizică crescută, temperaturi extreme ale mediului ambiant și modificări ale secrețiilor hormonale (în special ale aldosteronului si hormonului antidiuretic), deoarece normovolemia depinde de activitatea metabolică, schimburile hidroelectrolitice și capacitatea sistemului venos și a organelor de depozit a sângelui (ficat, splina, piele). În cursul efortului fizic, din ficat, splina și piele, prin vasoconstricție reflexă, este mobilizată o cantitate de până la
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]