916 matches
-
erau gândurile unui nostalgic al elitei, ale unui reacționar. Precizez că în perioada în care se petrece întâlnirea cu A.K., adică în toamna anului 1937, scriitorului nu i se atribuise încă funcția de șef al rezistenței intelectuale. Protagoniștii curentului antifascist erau împrăștiați, nu se coagulase deocamdată o unitate a împotrivirii, faptul că erau exilanți stânjenea sforțările de solidarizare. Din acest motiv, în relatarea ulterioară a lui A.K., când în autobiografia sa se va opri asupra episodului, va destăinui că
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
învățături pentru politicienii macroviziunilor asupra Balcanilor, cele din �criza Orientului" (deceniul 7, secolul al XIX-lea), din renașterea națiunii turce sub Atatürk, din încrengăturile militare ale națiunilor balcanice în perioada celui de-al doilea război mondial. Dacă spre sfârșitul războiului antifascist exista dorința și nădejdea deschiderii de către aliați a celui de-al doilea front în Balcani, abia azi, prin politica de integrare europeană și euro-atlantică, acest "front" pare, în sfârșit, deschis. Stevan K. Pavlowitch, Istoria Balcanilor (1804-1945). Traducere de Andreea Doica
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
dezghețului" ideologic temporar și a bunelor relații ale lui Kadare cu dictatorul Enver Hodja, e surprinzător că un astfel de roman, nemarcat de realismul socialist, a putut să apară în Albania anului 1963. Obsesii împărtășite și de ideologii vremii (rezistența antifascistă, mișcarea de partizani albanezi în timpul invaziei italiene din 1939) sunt tratate, fără exagerări patriotarde, într-o serie de parabole. Nu fără rost se află, printre capitolele numerotate, câte un �capitol fără număr", plasabil oriunde. Un general și un preot (probabil
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
nazist, se afla la Davos, în Elveția, pentru a face propagandă în favoarea partidului său. Deodată este ucis cu patru gloanțe de pistol, trase de David Frankfurter , student în medicină, evreu, care prin gestul lui a vrut să lanseze semnalul rezistenței antifasciste. "Titanicul german" construit în timpul celui de-al Treilea Reich va fi botezat cu numele"martirului" nazist. Revenind în prezentul narativ, aflăm că Paul s-a despărțit de soție și că fiul său, Konny, a rămas la mama lui. Konny, a
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
siguranță nu este singura -, de mai bine de zece ani se face un tapaj imens în jurul simpatiilor gardiste ale lui Mircea Eliade și Emil Cioran (mai nou, culmea tupeului, în această afacere urît mirositoare a fost introdus și numele unui antifascist notoriu (e drept, și anticomunist, la fel de notoriu), Eugène Ionesco (vezi cartea Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Cioran. L'Oublie du fascisme), în vreme ce nimeni nu suflă o vorbă despre textele de proslăvire a regimului comunist de către scriitori la fel de importanți: Mihail Sadoveanu, Tudor
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
cadă în poezia de propagandă, el se străduiește să împace scriitorul cu militantul" - spune încă o dată biograful. Aceeași linie dublă, ce disociază angajamentul politic concret de opera poetică fidelă, în esență, propriei libertăți, e urmărită atent și pentru perioada rezistenței antifasciste din anii celui de al doilea război mondial, când Tzara e mereu prezent, apoi în anii postbelici imediați (relațiile complexe cu grupul din jurul revistei "Les Lettres françaises" controlat de Aragon și de comuniști; când înfruntările cu André Breton reînvie, cu
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
în apărarea ortografiei Academiei!) Această nevinovată ortografie - contestată, nerespectată integral nici regional - era în vigoare în momentul invaziei sovietice comuniste din 1944. Și - de ce să nu recunoaștem - Al. Rosetti - "boierul roșu"! -, Al. Graur, J. Byck, Iorgu Iordan (om de stînga, antifascist, din Universitatea din Iași), alături de Emil Petrovici (colaboratorul lui Sextil Pușcariu!, dar și cel care votase deschis împotriva lui Ion Antonescu 1)) - erau "în grațiile" puterii comuniste; universitari, academicieni, directori de institute, conducători de reviste și de colective de cercetători
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
celui mai celebru martir al comunismului românesc (mă refer, firește la un om din interiorul sistemului), Lucrețiu Pătrășcanu. Deși recunoaște o anumită naivitate a gîndirii politice a lui Pătrășcanu ("Ca mulți alții, Pătrășcanu a confundat obligativitatea absolută de a fi antifascist cu pseudonecesitatea de a fi comunist" - p. 214), Vladimir Tismăneanu crede că acesta a fost figura cea mai luminoasă (dacă se poate vorbi de așa ceva) a comunismului românesc. Mai mult avîntîndu-se pe tărîmul contrafactuals conditions, profesorul Tismăneanu sugerează cam care
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
și iraționalismul juridic oriental". Concluzia îi este dictată de un valoros text sanscrit: "Dreptul și Dreptatea nu umblă pe uliți să strige: Iată eu sunt Dreptul! Eu sunt Dreptatea! Dreptul și Dreptatea sunt ceea ce spune brahmanul...". Pandrea, jurist și filozof antifascist (!), apropiat al ideilor marxiste, nu avea cum să "urască" Orientul. Într-un fascinant roman de călătorii citim: "Popoarele Asiei...! Popoare în veșnică șerbie, care în istoria lor de mii de ani n-au trăit nici un ceas viața în libertate, fiind
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
-i afecteze și pe evreii botezați (ca el) și unde mai și era amenințat să fie incorporat, și că nimic din ce a făcut în timpul cît a fost atașat de presă în Franța ocupată nu probează renunțarea la convingerile lui antifasciste ori vreo brumă de simpatie pentru mediul diplomatic românesc controlat de cei doi Antonești. Totul e mult mai simplu decît lasă să înțeleagă Lavastine: Ionesco avea în Ministerul Propagandei cunoștințe care i-au înlesnit viza pentru Franța și i-au
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
pe muzică de Stravinsky. Max Ernst și Miró au desenat decorul pentru mai multe din aceste balete. În unele lucrări ale lui Brauner, această factură dansantă poate fi și ea observată. În anii ‘30, Fritz Lang adoptă o poziție categoric antifascistă. În filmul Testamentul doctorului Mabuse, personajul principal este un monstru care hipnotizează oamenii și îi supune. Fritz Lang refuză o ofertă a guvernului nazist și emigrează. Exact în acest moment, Victor Brauner creează un excelent desen care îl reprezintă pe
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
Condiția umană, Malraux era străin de comunism, nu pusese niciodată piciorul în China. „Reiese că romanul e o construcție a imaginației, care purta pecetea unui talent relativ ieșit din comun”. Condiția umană primește premiul Goncourt, autorul e prezentat ca un antifascist, invitat la reuniuni internaționale, inclusiv la Congresul scriitorilor sovietici, unde nu s-a raliat însă la principiile realismului socialist, și în cuvântul său a stăruit asupra libertății de creație. Sedus și el ca atâția scriitori și artiști de utopia comunistă
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
mulți evrei. Astfel, se interzic toate lucrările privind rolul economic și cultural al evreilor, titlurile referitoare la istoria iudaismului, cultura iudaică și istoria evreilor în România, scrieri ale unor autori evrei care au avut o orientare politică de stânga, deci antifascistă, ca Eugen Relgis, sau ale unor democrați și antilegionari, ca Mihail Sebastian ( Cum am devenit huligan). Ajungem în felul acesta la scriitorii și istoricii români interziși, unde băgăm de seamă în continuare că cenzorii erau niște bieți amatori în materie
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
Grigore Alexandrescu din 1935 și un volum Eminescu povestind copiilor din 1928 Să fim serioși. Argumentul "lucrări fasciste și antisemite" nu mai stă în picioare atâta vreme cât sunt ostracizate opere ca Din registrul ideilor gingașe, semnat de un raționalist și un antifascist ca Paul Zarifopol, și Poporanismul reacționar, al cărui autor este evreul H. Sanielevici. Publicații interzise constituie un atentat la marile valori ale literaturii române. Alături de cei amintiți să-i adăugăm pe Liviu Rebreanu (Amalgam, Gorila), Ion Pillat (Tradiție și literatură
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
prințului Hamlet nu altundeva, ci la Câmpul cu Brazi. Pe fundalul unui sediu P.M.R. vom revedea - cei vârstnici - portretele lui Gheorghiu-Dej, ale Anei Pauker, Gh. Vasilichi, Vasile Luca. (Cei tineri să nu ridice din umeri. Votarea de pensii pentru torționari - antifasciști nu-i așa? - e tocmai în curs, la Parlament, dacă nu ne înșelăm. Dar chiar dacă ne înșelăm, nu e chiar de tot!) De la Charlottenlund la Câmpul cu Brazi, din casa memorială a scriitoarei Karen Blixen la pisarii lui Constantin Brâncoveanu
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
-l îndrumau pe Petre Pandrea, inclusiv în apărarea unor activiști comuniști, nu trebuie confundate însă cu o adeziune la sacrosancta "învățătură" a acestora. "Hîra" cu Lucrețiu Pătrășcanu a început chiar pe asemenea motive doctrinare. Pandrea îi spunea răspicat că, deși antifascist și democrat, nu acceptă înscrierea în Partidul Comunist, întrucît nu e de acord cu dictatura proletariatului, cu teroarea, cu lipsa de libertăți, cu abolirea Parlamentului, cu soluția agrară. O carte a lui Lenin, Empiriocriticismul, ridicată la rang de catehism de către
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
Engels, Lenin, părînd a nu-l deranja cîtuși de puțin. După cum pe Alexandra Laignel-Lavastine, (căreia, de altminteri, i-au replicat cu temeinicie cercetătorul american Mac Linscott Ricketts și Jean-Claude Maurin) n-o stingherește aplicarea în exclusivitate a unei grile politice "antifasciste" în comentarea unor personalități precum Eliade, Cioran, Ionesco, preluată tale quale din metodologia propagandei comuniste, ca și cum aceștia n-ar fi fost cu precădere creatori de valori culturale, ci simpli pioni pe tabla unei istorii pe care totalitarismul roșu și-a
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
voi fi ridicat.ť ŤDar de ce?ť am întrebat stupefiat. ŤPentru că am fost agent al Intelligent Service-ului în timpul războiului.ť ŤCum agent al Intelligent Service-ului?ť ŤFoarte bine, mi-a răspuns. Am fost și am rămas un antifascist convins și am intrat la un moment dat într-o rețea de spionaj a serviciilor secrete engleze, sub acoperirea de scenograf al Operei din Odessa. Notam numerele mașinilor germane dând astfel indicații, importante pentru aliați, privind mișcările de trupe, cartografiam
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
au în comun ,acest vis al unei voințe de putere, al unei lumi în care energia se vrea liberă de orice jenă a spiritului" (p. 65). Acesta e un gând din 1927! Clarviziunea scriitorului e excepțională. Faptul de a fi antifascist nu-l împiedică pe artist să releve marile defecte ale sovietismului. B. Fondane traversează cu sagacitate spațiul ideologic de la o situație la alta și întreprinde succesiv o critică a marxismului, o critică a socialismului, o critică a comunismului, o critică
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
oarece distanță, nimic nu se deslușește prea bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
un tablou denunțător. Este cel în care tatăl natural al Zairei (fugit din Italia pe vremea lui Mussolini, revenit după șaizeci de ani din exil) descrie viața dusă în Siberia, alături de opozanții regimului sovietic. Comunist italian de bună-credință, nu numai antifascist, el se dusese de fapt în URSS să ajute la înfăptuirea noii societăți. Romanul ambițios, omnivor al Daciei Maraini, înțesat cu citate sau trimiteri la poeți și prozatori din timpuri și de pe meridiane diferite, nu lasă deoparte marile evenimente din
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
cu un zâmbet disprețuitor, prevestitor de rele, în sală, opri cu un gest aplauzele inițiale și timp de o oră ținu într-o franțuzească de o bogăție rabelaisiană, gonită parcă de furtună, cel mai plin de duh și tăios discurs antifascist pe care l-am auzit vreodată. Pentru ascultători era destul de neplăcut. "Conducătorul" lor, mărinimos, îl conduse însă pe oaspete până la ieșire și zise: "Obiecția ridicată de dumneavoastră va fi de folos cauzei noastre." Călătoria în Provence În dimineața următoare cădea
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
adversar, real sau plăsmuit. Vorbind despre generația „internaționalistă”, a „comuniștilor idealiști”, ce păreau să nu perceapă politicul decât într-o formulă de exprimare extremistă, adică ori socialismul lui Stalin, ori nazismul lui Hitler (ceea ce însemna a disprețui atâtea alte variante antifasciste fără nuanță totalitară, active în perioada interbelică), autorul insistă asupra rigidității oarbe și a violenței cu sistem la care înțelegeau să facă apel: „Fanatici și creduli, au rămas comuniști credincioși chiar și atunci când au fost puși în fața realității atroce a
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
a imaginii actriței bucureștene cu modelul marelui star hollywoodian, tensiunea scade, timpul devine lung, spectacolul își iese din matca sa rătăcind pe teritorii impure. Momentul Lili Marlen, de pildă, reluînd de fapt ceea ce se spusese mai înainte într-un monolog “antifascist”, mijloacele unei retorici obosite încarcă un frumos, dar banal cîntec de dragoste. Produs al imaginației autoarei, dincolo de tirania unui personaj real, Aurora Leonte în rolul unei artiste fără glorie, acceptă cu generozitate postura de sac de antrenament al vedetei, creionînd
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
se jenează să-i spună: "Tu ești printre cei care au ratat trenul, ca și Vinea..." Pentru tinerii cititori de azi, e bine să "traducem" formula beniuciană : Ion Vinea și Miron Radu Paraschivescu au fost cu adevărat oameni de stânga, antifasciști, în anii treizeci - dar nu s-au lăcomit să-și ia tainul (au ratat trenul!) atunci când comunismul a pus mâna pe putere și când - cum spunea Ștefan Roll despre comuniștii din ilegalitate : "puțini am fost, mulți am rămas!" - se făceau
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]