118 matches
-
de om pentru a vorbi" > "sistem de comunicare interumană prin sunete articulate, limbaj, grai"), etimologia populară (fr. forain "străin, venetic" > "de bâlci, de târg", după foire "târg, bâlci"), schimbarea autoconversă (it. noleggiare "a da cu împrumut" > "a lua cu împrumut"), antifraza (fr. villa "vilă, conac" > [arg.] "închisoare"), autoantonimia (engl. bad "rău" > [arg.] "excelent") și schimbarea semantică analogă (fr. fourbir "a lustrui" > "a fura" și nettoyer "a curăța" > "a fura", după polir "a lustrui; a fura")78. Potrivit altor cercetători, mecanismele prin
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cusături, pleoapa cerului cerne cenușă, văzduhul mîngâie. Dar, prin supralicitare, procedeul devine manieră și își pierde din prospețime. Simțind capcana, autoarea o va ocoli în celelalte cărți. Urmând cele două fețe ale timpului, rodire și declin, strategia caracteristică optează pentru antifrază, ironie, pentru un fel de „înșelare” sistematică a cititorului. N. se autodefinește chiar drept „cea care aruncă piatra/ în apa liniștită a simțului comun”, iar seducția aceasta este atât de puternică, încât frizează adesea teribilismul. Își construiește poemele din aglomerări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș vrea ca această Contraistorie să fie citită ca o istorie. Tot așa cum, prin antifrază, Antimanualul meu de filosofie propune nu renunțarea la manual sau abolirea genului, ci revoluționarea lui metodologică, acest proiect de enciclopedie voit mutilată vizează emergența unui continent scufundat, a unui oraș care a stat timp de secole sub apă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
va fi definit drept o sinteză formală, o încorporare a textului din fundal (prim) în textul secund, cel care ni se oferă lecturii. Aceeași etimologie greacă arată că eironeia presupune disimulare, dar și interogație, așadar mecanismul ironiei "lucrează atât prin antifrază, cât și prin strategia evaluativă care implică o anumită atitudine a emițătorului față de text, aceasta permițând și necesitând, la rândul ei, interpretarea și evaluarea exercitate de cititor"69. Punctând necesara distanță dintre ironie și parodie, Hutcheon consideră că parodia uzează
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
muzician, călător și ostaș) - Olimpia Orheianu (născută Rădescu), soție.” Identitatea personajului este distorsionată prin multiplicare („personajele principale sunt în număr de două: Theodor Orheianu și Theodor Orheianu”), ceea ce duce la confuzii narative căutate. Titlul este de fapt ironic, sugerând prin antifrază traseul cărții: demarajul epic al ficțiunii nu se produce, întârzierea fiind disimulată prin preparativele care „iau fața” cititorului. Aparținând unei promoții care a prizat asiduu convențiile documentului intimist, speculându-i ambiguitățile, I. a publicat un jurnal, Distribuția a fost următoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
se atenuează o expresie dură, substituită cu o alta, mai puțin directă: De la adormirea bătrânului ȘtefanVoievod, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci și doi de ani. (M. Sadoveanu); Era calul din poveste, înainte de a mânca tipsia cu jar. Numai pielea și ciolanele. (M. Sadoveanu) Antifraza, figură de stil cu caracter ironic, constă în utilizarea unui cuvânt, a unei lo cuțiuni sau sintagme, cu un sens opus celui denotativ: Răsplata prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri. (M. Eminescu); TRAHANACHE: Bravos! Fănică trădător! Frumos!... (I.L. Caragiale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe observatorii externi să adere la ideile și la reprezentările puterii, și să le mobilizeze pentru a le face să acționeze după vrerea puterii. Organul central al partidului, care se află în inima dispozitivului de informație este numit adesea prin antifrază - pentru PCUS*, Pravda (Adevărul); pentru PCF*, l'Humanitî; pentru PCI*, l'Unità - sau într-un mod mai simbolic - pentru PC cubanez, Granma (de la numele vaporului de pe care Castro* și Che Guevara au debarcat în Cuba pentru lupta lor de gherilă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ei pentru gen: invenție epică, fie și într-un registru minor, spirit de observație nu lipsit de finețe și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
dar și una de reformulare, încît analogia desemnează și un fenomen al actului de interpretare, o manifestare a activității generale ce deosebește unitățile pentru ca apoi să le utilizeze. V. argumentare, inducție. SAUSSURE 1916; COȘERIU 1994; DSL 2001; BUSSMANN 2008 MB ANTIFRAZĂ. Preluată de a n a l i z a d i s c u r s u l u i din retorică, noțiunea de "antifrază" vizează modalitatea de a expune o idee pentru a transmite de fapt sensul ei contrar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să le utilizeze. V. argumentare, inducție. SAUSSURE 1916; COȘERIU 1994; DSL 2001; BUSSMANN 2008 MB ANTIFRAZĂ. Preluată de a n a l i z a d i s c u r s u l u i din retorică, noțiunea de "antifrază" vizează modalitatea de a expune o idee pentru a transmite de fapt sensul ei contrar, de obicei, cu o intonație ironică: Bună afacere! înseamnă "o afacere păguboasă". În decriptarea antifrazei, contextul și situația de comunicare devin factorii esențiali pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
r s u l u i din retorică, noțiunea de "antifrază" vizează modalitatea de a expune o idee pentru a transmite de fapt sensul ei contrar, de obicei, cu o intonație ironică: Bună afacere! înseamnă "o afacere păguboasă". În decriptarea antifrazei, contextul și situația de comunicare devin factorii esențiali pentru o receptare optimă. Expresie a ironiei, antifraza se individualizează însă prin proprietatea de veridicitate a sensului transmis, în vreme ce ironia presupune o destabilizare a sensului. V. ironie. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o idee pentru a transmite de fapt sensul ei contrar, de obicei, cu o intonație ironică: Bună afacere! înseamnă "o afacere păguboasă". În decriptarea antifrazei, contextul și situația de comunicare devin factorii esențiali pentru o receptare optimă. Expresie a ironiei, antifraza se individualizează însă prin proprietatea de veridicitate a sensului transmis, în vreme ce ironia presupune o destabilizare a sensului. V. ironie. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ANTITEZĂ. Figură de gîndire în retorică, antiteza constă în punerea în opoziție a două idei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
șmecher). Majoritatea cuvintelor și expresiilor din argoul românesc sînt rezultatul unor evoluții interne ale limbii, al unor schimbări de sens produse prin procesele cognitive fundamentale - metaforă, metonimie, restrîngeri și extinderi semantice, specializări și generalizări -, dar și prin procedee retorico-pragmatice (ironie, antifrază, eufemism, litotă și hiperbolă) care se stabilizează prin uz. Procesele cognitive și utilizările retorico-pragmatice sînt plasate în planuri diferite și se pot combina, dînd naștere la metafore ironice, eufemisme metonimice etc. Argoul recurge la aceleași mijloace interne de îmbogățire a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
încît fac să se înțeleagă altceva decît ceea ce se spune. În tradiția retorică, ironia, spre deosebire de metaforă și de metonimie, este unul dintre tropii care indică o atitudine enunțiativă și mai puțin de caracterizare a referentului, încît devine un aspect al antifrazei. Acest lucru nu este posibil decît dacă enunțarea furnizează indici de ironizare, prin conținutul ei sau prin alte mijloace (în vorbire prin intonație sau prin mimică, iar în scris prin puncte de suspensie ori redare în italice). Cuvîntul grecesc de la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
extralingvistică (de cunoaștere a situației). Pentru a-i fi receptată intenția ironică, enunțătorul trebuie să-și marcheze enunțul cu indici care să permită dezvăluirea implicitului. Ironia nu se poate însă identifica decît prin procedeele retorice anexe care-i sînt asociate (antifrază, eufemism, litotă, hiperbolă, parodie etc.) sau prin indici tipografici în cazul textului scris și prin intonație în cazul redării orale. Asemenea procedee și indici sînt componente ale discursului și, de aceea, intră în atenția a n a l i z
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
covârșite de „furoarea decorului și a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa și omega”, transformă textul într-un pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
sinucigașe, trenul a dat maximul după Roman, 120 140 km/h în legea că radicalizarea unei dimensiuni le face pe celelalte, de pe nivelele interfluviului coboară pe luncă, Pașcani-Triaj ne-am scos din necaz cu altă femeie, agresarea mediului CFR ameliorativă antifrază în retorica de grup ρ, de la retorică, nu grupul μ, de la metaforă! jumătate de vagin în pămînt golul atmosferic, Tîrgu Frumos crucea stîlp de foc, se apropie Schimbarea la Față, s-a văzut lateral, brațele contopite s-au detașat, jertfa înălțată, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
6. de calendar (seasonal stories) - Crăciun, Paște; 7. explicative (explanatory stories). 3.5.5.6. Editorialul Numit marele reportaj, editorialul poate folosi instrumente interzise altor genuri,cum ar fi metafora, comparația, epitetul, oximoronul (reunirea calităților ontologic opuse, ex. întuneric luminos), antifraza (întrbuințarea unui cuvânt cu sens opus). De regulă, editorialul este scris de elevi cu abilități speciale și talent literar. Modalități de evaluare Evaluarea unui text scris în manieră jurnalistică se face în funcție de următoarele criterii: * temă corect decupată și exprimată; * scopul
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
pildă, preferatul de departe (dintre scriitorii români actuali) al Elvirei Sorohan este Petru Cimpoeșu, al cărui Simion liftnicul ea mărturisește că l-ar fi citit râzând, dar despre care scrie pasaje revelatorii. E drept, Salonul se subintitulează, modest și în antifrază cu DC Enache, Concert de închidere, dar nu văd nici un motiv pentru care cortina să fie trasă, fiindcă plăcerea cu care Elvira Sorohan citește literatură e stenică, dătătoare de viață. La fel e și atitudinea de individualism pregnant, cu personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
absolut laxe ale fiecărui tip de artă pe care poeții o practică. Problema lui Agathon e: cum poate fi atât de stupid?, sau chiar este el stupid?, așa cum discursul pare să demonstreze? Dar oare nu cumva se exprimă Agathon prin antifrază? Nici faptul că adoarme în urma lui Aristofan nu pare la întâmplare. E tot un soi de antifrază pentru că nu face lucrul pe care Socrate îl spune în final amândurora. Unii cred că antifraza este deja cam mult pentru Agathon. Brès
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poate fi atât de stupid?, sau chiar este el stupid?, așa cum discursul pare să demonstreze? Dar oare nu cumva se exprimă Agathon prin antifrază? Nici faptul că adoarme în urma lui Aristofan nu pare la întâmplare. E tot un soi de antifrază pentru că nu face lucrul pe care Socrate îl spune în final amândurora. Unii cred că antifraza este deja cam mult pentru Agathon. Brès e printre aceștia. Mai degrabă admitem că Agathon chiar crede ceea ce spune, și încă e mare lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oare nu cumva se exprimă Agathon prin antifrază? Nici faptul că adoarme în urma lui Aristofan nu pare la întâmplare. E tot un soi de antifrază pentru că nu face lucrul pe care Socrate îl spune în final amândurora. Unii cred că antifraza este deja cam mult pentru Agathon. Brès e printre aceștia. Mai degrabă admitem că Agathon chiar crede ceea ce spune, și încă e mare lucru, căci Agathon, în mediocritatea lui, pune o problemă nouă: el vorbește de iubirea în sine, și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu bune”). Politețea și impolitețea comunicativă sunt reglate prin relațiile de rol. Asimetria relației de comunicare impune un grad crescut de politețe, în timp ce simetria relației poate determina renunțarea la unele mărci ale politeții, care rămân implicite, sau poate determina, prin antifrază, folosirea unor mărci ale impoliteții. Ierarhia determină selecția unor mărci ale politeții negative, în timp ce egalitatea percepută între interlocutori determină orientarea mai degrabă spre mărci ale politeții pozitive. Marcarea relației dintre interlocutori se face prin apelative specializate. Nu există însă scripturi
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
superficiale, de scurtă durată. Conflictele sunt orientate în special spre relație, mai puțin spre probleme. Se realizează mai ales ca atacuri la imaginea publică a interlocutorului și au o mare încărcătură emoțională, care face ca expresia să fie directă, frustă. Antifraza este o strategie frecventă, prin care cuvintele spun exact opusul a ceea ce se intenționează să se transmită (ironizarea, folosirea apelativelor de intimitate în locul celor de distanțare, evocarea unei situații potențiale antitetice - Și eu nu te-am ajutat, nu?; Tu n-
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dublată de percepția valorii ironice a diferitelor apariții din presă. Reținem definiția pe care o dă A. Berrendonner: Ceea ce face ca o propoziție să poată fi folosită antifrastic și ironic este valoarea ei argumentativă. Cu alte cuvinte, nu poate exista antifrază pe un conținut p decît dacă q, la un moment dat în discurs, este în prealabil recunoscut ca argument pertinent în ceea ce privește o alternativă a concluziei, prin r vs non-r (1981, p. 183). Reluăm exemplul prezentat în prima parte: (7) [P7
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]