118 matches
-
chip plicticoase lucruri vechi cu scandaloase nebunii noi, să se maturizeze și să dea înapoi, în irezistibile, bosumflate copilăreli. De aici, scăderile (oare?) prin comparație cu pașoptismul, revendicat, deseori, ca model: ezitarea la start, estetismul (nonșalant și subversiv) preferat activismului, antifraza de salon din care, la un secol și jumătate distanță, n-are cum mai ieși o revoluție. Optzecismul e, așadar, un trend cultural cu premise, trădate, de filozofie socială. O întoarcere, în forță, a scriitorului ,citit", cultivat, în bună tradiție
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
vreun număr festiv, dintre cele cu care sîntem așa de bine obișnuiți, colecții de eseuri exegetice mai mult sau mai puțin conjuncturale. Poza bancnotei de 1.000 de lei, cu chipul poetului, așezată sub titlu, într-o cam prea sofisticată antifrază iconografică, atrage totuși atenția că grupajul tematic e așezat pe nisipurile mișcătoare ale prezentului: un superlativ financiar la momentul primei emisiuni, bancnota care glorifica amintirea poetului, ca prim simbol identitar, a ajuns iute �monedă calpă", pe care-o irosești într-
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
elogiu al superficiilor, al banalității eliberatoare, al bucuriei de a trăi dincolo de orice plan cincinal. Sătucul meu este de fapt vechiul sat cehesc, pe care nici tradițiile, nici ideologia nu-l constrâng să fie o marcă a colectivizării triumfătoare. Această antifrază ironică este mai puțin vizibilă decât într-o altă capodoperă cinematografică, Ciocârliile pe sârmă (Skrivanci na niti), după un scenariu de Bohumil Hrabal, film interzis la apariție, putând fi vizionat abia în 1990. Sătucul meu se apropie întrucâtva de Viața
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
dat uitării de prieteni. În această operă de debut se întrezărește viitorul "„Stil villonian”" din marile sale creații ulterioare . Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane, într-un limbaj diferit de franceza modernă deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
scriitor scos din uz". Despre adecvarea ambelor sintagme nu voi discuta aici; este dreptul inalienabil al autorului de a-și defini cum crede scrierile, ca și poziția în raport cu cititorii. Să nu uităm totuși că, în arsenalul retoric, mai există și antifraza... Culegerea din 1967 apăruse la Editura pentru literatură într-un tiraj din 7140 de exemplare. Noua ediție are 500 de exemplare, din care 100 hors commerce. Comentariile, cum s-ar zice, sînt de prisos. Sporind cuprinsul volumului inițial cu șase
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului. Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un om norocos avea să fie, spre sfîrșitul aceluiași an 1985 în care
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Altă dată, amuzamentul de societate al consultării horoscopului e contrapus grelelor pedepse ce cădeau în trecut pe capul solomonarilor. Să se fi putut vorbi public în anii �80 despre asemenea misticisme? Negrici mimează deosebirile ca să accentueze de fapt, punctele comune. Antifraza mi se pare evidentă. Dar nici fraza, dacă suntem atenți, nu-i cu mult mai mieroasă. Iată de ce virtuozități e ea în stare: "Dimpotrivă, găsim că, mai întâi de toate, zapisele, ispisoacele, hrisoavele constituie o binevenită școală de reeducare a
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
decupajele brugheliene. Regizorul ne introduce într-o serie de tablouri ca expresie a unei état d’âme melancolice cu nimic mai prejos decât celebra gravură a lui Dürer. Nota bene, inclusiv imaginile chermesei brugheliene se cuvine a fi citite ca antifrază la nostalgia difuză care inoculează fiecare cadru, invocând programatic nostalghia tarkovskiană pe un fond de sensibilitate bergmanian. Inundată de o lumină crepusculară care proiectează umbrele ca în teatrul Nō pe ecranul ei, peluza oferă spațiul perspectival și o scenă magică
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
vine din distrugere, care încununează un eșec, care scandează un declin, care semnează stingerea, o frumusețe decadentă asociată lui fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de un grotesc derizoriu este antifraza acestei melancolii. Reacțiile unui tată histrion și clownesc, Dexter (John Hurt), replicile tincturate sarcastic ale unei mame sumbre, roase de o nemulțumire intestină, Gaby (Charlotte Rampling), asistența matern nevrotică a unei surori veșnic neliniștite și dependente psihologic de ea, Claire
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
putea înăbuși/ duhoarea cărnii mele? Cu ce vom/ atinge acest pahar dacă buzele mele/ vor fi scrum, pulbere?"// Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus în fața agoniei umane, înfățișate fără menajamente. Se află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
acest număr "replicilor", spre a reaminti lucruri ăndeobste știute și reguli ăndeobste ignorate ăntr-o publicistica, precum aceea actuala, a tuturor posibilităților, oglindă fidelă a unei societăți, ea ănsăsi a tuturor posibilităților. Expresie, vai, ironică, pentru a lăsa să ănteleagă, prin antifraza, cat de puține posibilități ne-au rămas la capătul unui deceniu de tranziție.
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
sale artistice din ultimul timp, îndeosebi asupra cîtorva poeți din generația nouă; trei sferturi din această țară e azi împotriva sa!... Cine are dreptate?" Să punem, alături de această căutare a adevărului în verdict, un titlu care, dacă nu-i o antifrază, e păcătos pentru un cronicar: Cum de ne-am înșelat? "Revelația adevăratei semnificații a piesei Ultima oră am avut-o însă la spectacol. A fost o revelație dureroasă, căci pentru întîia oară - după experiența verificată timp de trei decenii în
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
decît cei de odinioară de la Curtea-Veche" � în Portrete și evocări istorice, ed. Vistian Goia, București, Minerva, 1986; p. 166-167) În această interpretare, deci, o realitate contextuală bucureșteană existența unei zone rău famate, identificîndu-se metonimic cu "infracționalitatea" primește în plus antifraza specifică limbajului familiar-argotic (în care închisoarea devine pension sau facultate, cîrciuma e numită biserică etc.): hoții, cerșetorii și vagabonzii sînt crai cu atît mai mult cu cît se adăpostesc la curtea domnească. Față de această ipoteză care se păstrează în logica
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
în articole despre bine și rău!) "Evident, spune A.M., primele noastre preferințe s-au îndreptat spre Gelu Ionescu". De ce evident ? Ba nu e deloc evident decît pentru Dl Marino. Culegînd din concluziile lui Pleșu cîteva sintagme care trebuie citite prin antifrază (după cum și-ar da seama și un elev de liceu), A.M. le ia în serios și-l pune la zid pe A.P. pentru poziția lui antiraționalistă și "mistică". Se proceda la fel și înainte de "90, pare că nimic nu s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
cărora atrage atenția fac parte dintr-o strategie a camuflajului printr-o autoderiziune împinsă pînă la umilință, exasperantă adesea, dar trădînd o ironie „socratică”. „Sunt puternic pentru că sunt slab”, iată deviza - similibudistă - a lui M.I., a cărui figură tutelară e antifraza. Mereu în contrapunct cu „maximalismul” grav al lui Liiceanu, dar contaminîndu-l de naturalețe și umor pînă la nivelul regiei ansamblului, poetul se consideră un substitut al golului lăsat de „genialul” său frate (Emil Ivănescu, sinucis la 22 de ani, model
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
Virginia Woolf, Octavian Paler, Henry Fielding, Günter Grass, Michel Tournier), fiecare aducînd un parcurs inedit în cîmpul de înțelegere al temei: eseul ca "dialog nesfîrșit", "cutreier printr-un cerc de uimire", "coexistență a diverselor", "interogare a stereotipurilor", "punere în cumpănă", "antifrază continuă", "variațiuni și paradoxuri", "interpretare delirantă". Acest prim capitol, Lectura eseurilor, cuprinde și, după cum ne avertizează autoarea, inadecvările și automatismele de lectură "prin care trecem, vicios, discontinuitatea în continuitate și convertim incertitudinile la certitudini". "Eseul poate fi văzut ca expresie
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
moralităților ideologice pe care atât romanul cât și scenariul le indicau cu prisosință. Ciulei a reușit să creeaze atât de creditabil și nuanțat uman acel negativ încât gestul final servește drept pledoarie și nu rechizitoriu și reclamă o lectură prin antifrază. Într-adevăr, pare să spună personajul lui Ciulei, sunt lumi cărora nu merită să le supraviețuiești pentru a nu deveni prizonierii „sălbaticilor”. De fapt, regizorul totodată actor a supraviețuit prin imensul său talent, iar acum, când lumea respectivă s-a
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie/ o murdărie", "cânt și urlu un sunet prin care ajung la o suprafață/ surdă ocrotitoare". Iată, muzica devenită, prin antifrază, un soi de anestezic, de calmant foarte relativ al urletului lăuntric... În ultimă instanță, "terorismul" din titlul volumului acoperă mai degrabă sensul obsesiei... terorizante pentru individ a solitudinii și precarității despre care am vorbit mereu în aceste glose. E o
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
ca/ să nu mai vorbim de-o eventuală clonare a lor" (Deși nu e vremea poveștilor). Bonomia, ca prim-plan stilistic al multor poeme ale lui Leo Butnaru, nu e decît un mod de-a insinua decepția. E aici o antifrază adîncită, dincolo de expresie, în stratul trăirii înseși, precum un factor specific unei serii de barzi moldoveni. Istoria, în cuprinderea ei veche și mai cu seamă contemporană, i se prezintă autorului ca un joc al aleatoriului, care impune nevoia unei atitudini
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
posibilă viața lumii întregi! Trăiască microbii." Mai e nevoie de volumul doi? Nu... O cărticică din care nu se mai scriu (vai ce searbădă, glossy și bătînd a reclamă e, azi, medicina popularizată...), cu umor și ironie, cu poantă și antifrază, pe care bine-ar fi s-o avem din nou, cu ilustrațiile ei naive, din vîrsta eroică a microscopiei, chiar într-o mică ediție de lux.
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
mai învăța ceva: că nu doar suferință e inevitabilă, ci și iubirea. A deveni propriul tău inamic, a-ți explora alteritatea, a accepta să fii nimicit că ființă înseamnă, de fapt, o formă a înțelepciunii. Leonard Cohen construiește, aici, prin antifraza, o splendida declarație de dragoste. Doar oboseală, asemenea unei otrăvi dulci, îl împiedică să continue drumul dinspre suferință spre nebunie, prin iubire. Atracția fizică, detaliul carnal pigmentează această balada care ar fi putut fi cântată de orice cavaler medieval înfrânt
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate care mor/ În cerc barbar și fără sentiment, -/ Prin asta ești celebră-n Orient,/ O, țară tristă, plină de humor." Am reprodus poemul integral pentru a scoate și mai bine în evidență antifraza din titlul (care e expresia cutărei solidarități), Cu voi, al celor două strofe liminare și eponime ale unui volum întreg. Or, fără să fie umoristic (fiind numai ironic sau sarcastic), Bacovia e un umoral. Umorile-i sunt, mai ales, apoase
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
soției lui Walt că va obține de la soțul ei o confesiune. Dezideratul pare imposibil de atins, dat fiind faptul că acest gringo viejo vede în părinte nu izbăvirea păcatelor ci un fătălău pacifist, virgin și non-alcoolic, a se citi prin antifrază definiția bărbăției. Walt întruchipează un tip de american Old School, care a făcut războiul întorcân-du-se de acolo cu amintiri neplăcute. Remușcările nu apar însă la singura confesiune pe care și-o permite ex-soldatul, unde acesta defilează cu păcatele minore ale
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
Adică de la un timp al percepției la unul al ironiei, de la referința limitată la ficțiunea fără nici un fel de frontiere. Așa se construiește, de când lumea, umorul, veți putea spune, de pe o poziție doctă. Cu devieri lexicale și exagerări situaționale, cu antifraze subversive și invenții gogonate. Iar - în linii mari, foarte mari - voi fi de acord. Numai că nu putem omite din discuție termeni ca personalitate, atitudine și sistemă. Întâi pentru că Radu Paraschivescu a tradus, în timp, din engleză autori ca David
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
Povestea vorbii, după cum în aceeași carte întîlnim multe fabule deja povestite în volume anterioare sub diferite forme. Ce contează! Poetul avea conștiința propriei sale valori, dar o ascundea, ipocrit, sub vălul unei false modestii. Atunci cînd el declara, în perfectă antifrază, că "n-am învățat nici o limbă din cele poleite" și că "de-ar fi fost școli ca acum, învățam și eu vreo limbă din cele lăudate" (vezi prefața la Fabule și istorioare, 1841), Pann, cunoscător a patru-cinci limbi străine, avea
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]