118 matches
-
de ce nu, «din irealitatea totalitară». Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E. Baconsky; ...și un roman sardonic, titlul fiind o antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului.“ (Mircea Iorgulescuă Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial al Editurii Polirom: „Operele complete ale lui Hemingway îmi ocupă un raft întreg de bibliotecă. Mai e de tras“ George Onofrei Pentru tine, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
veți rezista tentației de a citi această bucată până la capăt, deși, pe alocuri, vi se va părea că expunerea dobândește accente burlești, în maniera unui film cu Frații Marx. Adăugați la aceasta intenționata inducere în eroare din titlu (desigur, o antifrază aptă de a vă dezvălui exasperanta mea opacitate în fața epifaniilor, fapt pe care, totuși, nu-l pot accepta decât după amiaza) și vă veți convinge de micile capcane retorico-stilistice la care am recurs din pură disperare. Dar destul cu introducerile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ediție critică, note și comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, București, 2001). O recenzie a aceluiași Vinea despre Mercure de France și despre comentariile elogioase ale lui A. de Montandon cu privire la Șt. O. Iosif, Panait Cerna și Ilarie Chendi reține atenția prin antifraza sarcastică: „Să ne felicităm totuși că avem pe cineva care să amintească mai departe că Belgia Orientului există” (Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913). Oricum, acțiunea lui vizează deopotrivă pătrunderea literaturii române în străinătate și promovarea în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dată, Bacovia era singur, n-avea nevastă și patru fete ca părintele Galaction, dar pîinea era nevoit s-o procure la fel ca acesta. Aceeași pîine, „pîine cu paie”, din cauza căreia s-a îmbolnăvit de „o eczemă nemiloasă”14). în ciuda antifrazei din titlu, poemul „Belșug” redă ceva din deruta și dezolarea trăite în acea epocă a vieții sale. „Plînset mondial...” Reacție inevitabilă după un război cu cîteva milioane de jertfe, de pe toate continentele, chiar dacă principalul lui teatru a fost Europa. Mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se atenuează o expresie dură, substituită cu o alta, mai puțin directă: De la adormirea bătrânului ȘtefanVoievod, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci și doi de ani. (M. Sadoveanu); Era calul din poveste, înainte de a mânca tipsia cu jar. Numai pielea și ciolanele. (M. Sadoveanu) Antifraza, figură de stil cu caracter ironic, constă în utilizarea unui cuvânt, a unei lo cuțiuni sau sintagme, cu un sens opus celui denotativ: Răsplata prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri. (M. Eminescu); TRAHANACHE: Bravos! Fănică trădător! Frumos!... (I.L. Caragiale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Duminică-i liturghie, / Nu-mi trebuie, mândră, mie, / După masă merg la joc, / Vezi, mândră, că n-am noroc!"64 Alteori, discrepanța dintre esența semnificațiilor și explicațiile aparente reprezintă pretextul disimulării defectelor omenești, ilustrate, de altfel, în poezia populară, prin antifrază: "Am o mândră ca o floare, / Doarme până-n prânzul mare, / Când îi pomenesc de furcă, / Stinge lampa și se culcă, / Apoi lunea nu lucrează, / Marția ține sărbătoare, / Miercurea-i de fată mare, / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea că nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lui Caragiale este dominant. Fără a exagera, putem spune că ironia este principala coordonată a umorului caragialian. La Caragiale, ironia are, poate, ca punct de plecare idealul unui stil de urbanitate; ironia sa este foarte ușor de definit, ca și antifraza, din figurile vechii retorici. Ea nu spune lucrurilor pe nume; nu întrebuințează însă forma eufemismului, ci, dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: inteligența. Aceasta este metoda frecventă, ca să nu spunem permanentă, a scriitorului. Iată un exemplu din eseistica lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
psihanalitice!), toate acestea alcătuiesc premisele unei tensiuni În care se Întrevede refularea sexuală. Intimitatea se leagă, de altfel, de dorință și de (ne)Împlinirile ei. Nu există, așadar, jurnale ale „fericirii” (carnetele lui N. Steinhardt sunt astfel numite doar prin antifrază) fără considerabilul risc de a le vedea transformate Într-o Însăilare kitsch, plutind În impasibila și indiferenta consemnare a stărilor de grație. Complexitatea, ca formă a nuanțării tensiunii și expresivitatea ca modalitate a eliberării acestei tensiuni provin din componenta intimă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sforile - spune Eugen Ionescu -, ci făcute mai vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi”) și, odată cu aceasta, prozaizarea poeziei, evadarea de sub teroarea locului comun „aulic” prin imersiune directă în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește în căutarea unui limbaj al esențelor revigoratoare. Prima etapă a liricii lui Tristan Tzara, constituită din așa-numitele poezii naive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
spirit care, însetat de ordine și dreptate, este contrazis de inversarea unui raport natural normal, și care, simțind dorința de a râde detașându-se de manifestarea unei greșeli sau a unei neputințe, o stigmatizează răsturnând la rândul său sensul cuvintelor (antifrază) sau descriind o situație diametral opusă situației reale (anticatastază); ceea ce constituie o manieră de a pune lucrurile la locul lor; (...) ea vine din dorința de a răzbuna adevărul"136. Observăm că această definiție include și departajări tipologice esențiale în cadrul ironiei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat în adevăr o extensiune colosală. Câmpul publicității avea nevoie numaidecât de plivit"154. În privința posibilităților concrete de expresie, putem spune că la Caragiale ironia apare în toate ipostazele, cu predilecție sub forma antifrazei, așa cum observa și Șerban Cioculescu 155, dar și a anticatastazei, sau în cea redată în formula de ironie a sorții, atunci când ilustrează acele cazuri extreme, în care un Destin "care seamănă a voință răutăcioasă"156 inversează ludic sau malefic desfășurarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la antonimele termenilor folosiți, este concentrată chiar în titlul 157 multor schițe și Momente: Amici, Dascăl prost, Baioneta inteligentă, Triumful talentului, Tren de plăcere, High-life, Jertfe patriotice, Un artist, Grav eveniment literar etc. De cele mai multe ori, atunci când ironia are forma antifrazei, Caragiale "nu întrebuințează însă forma vagă a eufemismului, ca bună oară "un om nu prea inteligent" pentru un prost sadea, ci dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie de tipul anticatastazei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea prin fraza care trebuie subînțeleasă: Este absolut indispensabil să întemeiem un institut pentru domesticirea, prăsirea și educarea licuricilor, lampyris resplendes având misiunea de a studia un nou sistem de iluminare a orașelor Rregatului cu aceste interesante
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
erori încă un aspect care reliefează lipsa de competență stilistică din lumea reprezentată în opera lui Caragiale. Urmărind și în privința tropilor aceeași departajare între universul stilistic al lui Caragiale și cel al personajelor sale, observăm preferința autorului Momentelor pentru "metalogisme" antifraza, ironia, parabola, paradoxul în timp ce "eroii" săi fac uz involuntar de acele figuri de sunet, de construcție și semantice care implică devieri de la uzul lingvistic normal, de fapt greșeli cu mare potențial comic. Astfel, dintre "metaplasme" sunt frecvente metatezele ("levorverul", "Galibardi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
terenul de tenis cu tot, fusese lipită de peretele centralei telefonice de către una din standardiste.176 În aceași notă ironică, delimitându-se de "acei autori care se respectă și sunt foarte respectați", pe care i-a încondeiat memorabil prin această antifrază Caragiale, Mircea Nedelciu își deleagă naratorul să relativizeze deconcertant istorisirea și să nu mai "ascundă sforile" care întrețin iluzia ficțiunii: Un autor de best-sell-uri va lua această fracțiune de secundă și această privire întâmplătoare și le va comenta pentru dumneavoastră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoscute schițe, prefigurează reprezentările trofice din Paginile bizare. Valoarea documentară a acestui inedit text caragialian, datorată notațiilor ce configurează topografia periferiei bucureștene, este dublată de cea estetică, incontestabilă nu doar prin elementele caracteristice stilului caragialian, în special prin ironia ca antifrază, ci și printr-o remarcabilă aspectualizare artistică a urâtului. Drumul spre Căldărușani, înregistrat cu acuitate cinematografică de naratorul-reporter, departe de a fi o simplă "plimbare", dobândește semnificația unei călătorii spre cetatea sfântă, inevitabil și implacabil marcată de suferințe, probe, dificultăți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Paris, Albin Michel, 1991, p. 188. 1 Bernard Marchand, Paris. Histoire d'une ville, XIXe-XXe siècles, Paris, Le Seuil, 1993, p. 87. 2 M. Roncayolo, "Logiques urbaines", op. cit., 1983, p.103. 3 J. Gaillard, op.cit., 1976. 4 Denumite așa prin antifrază; în fapt era vorba de camere care nu aveau mobila necesară. În general, în ele nu se găsea decât un pat. 5 Vezi Alain Cottereau, "Déjà au XIXe, ouvriers et luttes urbaines...", în Autrement, nr. 6, "Contrepouvoirs dans la ville
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ele total lipsită de linii directoare”. Pentru a funcționa cu eficacitate, cuvintele trebuie „înmlădiate”, ajutate. E singura modalitate de a împiedica atrofierea spiritului creator. Evoluției artistice normale îi sunt inerente discontinuitățile, rupturile, recurgerile la „șocul contrasensului”, la „procedeul sâcâitor al antifrazei”, la toate variantele sarcasmului, în sfârșit, la tot ce e de natură a discredita ceea ce este perimat. Demolarea, dinamitarea nu sunt scop în sine, ci acțiuni menite să deblocheze drumul creației. Doar astfel se asigură un climat propice creativității și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]