122 matches
-
Prin Circulara din 8 iulie, declarația-manifest de la sfârșitul lunii iulie, cea din august și apoi prin Platforma-program din septembrie 1941, Partidul Comunist Român a condamnat participarea României la războiul antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic. În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
d. 9 aprilie 1945, spânzurat în lagărul de concentrare Flossenbürg). A fost șeful serviciului de spionaj militar german, Abwehr, pentru cea mai mare parte a celui de-al doilea război mondial, până în 1944, când a fost eliminat în urma activităților sale antihitleriste. Canaris s-a născut la 1 ianuarie 1887, Aplerbeck, cartier din Dortmund, Westfalia. Mama, născută Popp; tatăl său, de origine greacă, maistru-forjer, socialist și admirator al lui Bismarck era un patriot al Imperiului German. Autobiografia lui Canaris a trecut revizuiri
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
s-a concentrat asupra lui Hitler, pe care a căutat să-l convingă de lipsa de șanse în război, conflagrația urmând să se soldeze o catastrofă. În fața aprecierii că războiul era pierdut și dezgustat de persecuțiile rasiale, Canaris a devenit antihitlerist activ, ignorând și camuflând tentativele de lichidare a führerului. Astfel și-a atras suspiciunea celor mai aprigi dușmani ai săi, fostul său Cel mai important centru de opoziție din cadrul aparatului de stat a fost cel din serviciile de spionaj, care
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
camuflând tentativele de lichidare a führerului. Astfel și-a atras suspiciunea celor mai aprigi dușmani ai săi, fostul său Cel mai important centru de opoziție din cadrul aparatului de stat a fost cel din serviciile de spionaj, care au camuflat acțiunile antihitleriste. Generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciilor militare de spionaj, un antihitlerist convins, protejat de Canaris, a reușit să pună la punct o rețea clandestină de opozanți, atât în armată, cât și în serviciile de spionaj. El a fost secondat
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
mai aprigi dușmani ai săi, fostul său Cel mai important centru de opoziție din cadrul aparatului de stat a fost cel din serviciile de spionaj, care au camuflat acțiunile antihitleriste. Generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciilor militare de spionaj, un antihitlerist convins, protejat de Canaris, a reușit să pună la punct o rețea clandestină de opozanți, atât în armată, cât și în serviciile de spionaj. El a fost secondat de guvernatorul Băncii Reichului, Hjalmar Schacht, care a făcut și el parte
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
sale au fost salvați din Varșovia ocupată marele rabin din Lubavici și rabinul Joseph Isaac Schneersohn cu familiile lor, care, via Berlin, au ajuns în cele din urmă în Statele Unite. După război s-au depus cereri de reabilitare a activiștilor antihitleriști. Huppenkothen și Thorbeck au cerut de trei ori rejudecarea procesului, dar rezultatele au fost negative. În 1956, judecătorii Înaltei Curți germane au reconfirmat sentințele tribunalelor naziste declarând că asasinatele au fost legale și că regimul nazist a avut dreptul lagal
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
tribunalelor naziste declarând că asasinatele au fost legale și că regimul nazist a avut dreptul lagal să-i execute pe trădători. În 1996, în urma unei acțiuni demarată de o grupă de studenți germani amiralul Canaris, pastorul Bonhoeffer și alți rezistenți antihitleriști au fost reabilitați oficial, post mortem, de către justiția germană care a anulat sentința de înaltă trădare a tribunalului nazist. Istoricul israelian Danny Orbach a încercat în anul 2005 să pornească procedura de recunoaștere a amiralului ca "Drept între popoare" cu
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
să intre în grupul clandestin de opoziție Trandafirul Alb, unde a fost membru activ până la sfârșit. A ajutat la redactarea și distribuirea manifestelor 5 și 6, a participat la acțiunile de propagandă scriind pe zidurile din oraș slogane antinaziste și antihitleriste. Activitatea sa principală însă, a fost aceea de a găsi noi aderenți la mișcarea Trandafirul Alb, reluând legătura cu prietenii săi din Saarbrücken, Köln, Bonn, Freiburg și Ulm. În dimineața zilei de 18 februarie 1943 a fost arestat împreună cu sora
Willi Graf () [Corola-website/Science/306271_a_307600]
-
români, duși, ulterior, în prizonierat în Uniunea Sovietică, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată. La 12 septembrie, România semnează Armistițiul cu Națiunile Unite, asumându-și obligația de a contribui cu 38 de divizii la efortul de luptă antihitlerist. La 25 octombrie, sunt eliberate ultimele localități românești: Carei și Satu-Mare. România participă la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, mobilizând pentru aceasta cca. 567.000 de soldați. Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei și în munții Tatra
22 decembrie () [Corola-website/Science/296780_a_298109]
-
Cehoslovaciei, mobilizând pentru aceasta cca. 567.000 de soldați. Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei și în munții Tatra, ele fiind soldate cu mari pierderi de vieți omenești. Cele 260 de zile de participare la războiul antihitlerist se încheie la 12 mai 1945, lăsând loc întăririi influenței sovietice în România. În ciuda actului de la 23 august 1944, România a constituit, în ochii URSS, o pradă de război, iar în ochii aliaților apuseni, un stat dușman învins. Delegația română
22 decembrie () [Corola-website/Science/296780_a_298109]
-
Prin Circulara din 8 iulie, declarația-manifest de la sfârșitul lunii iulie, cea din august și apoi prin Platforma-program din septembrie 1941, Partidul Comunist Român a condamnat participarea României la războiul antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic. În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității
Grupul Panet () [Corola-website/Science/319148_a_320477]
-
comuniștilor români refugiați în U.R.S.S, el a participat la constituirea oficială, la 15 noiembrie 1943, a Diviziei de voluntari "Tudor Vladimirescu". Iacob Teclu a fost numit ca șef de stat-major al Diviziei Tudor Vladimirescu (1943-1945), participând la campania antihitleristă de pe Frontul de Vest. În perioada 31 ianuarie - 10 martie 1945, colonelul Teclu a fost comandant al Diviziei Tudor Vladimirescu. În anul 1945 este înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea). Între anii 26 iunie 1947 - 12
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
ofițeri de frunte au fost duși la Moscova în scopuri propagandistice. Câțiva dintre ei, printre care și Paulus, au semnat o declarație anti-Hitler care să fie difuzată trupelor germane. Generalul Walter von Seydlitz-Kurzbach s-a oferit să formeze o armată antihitleristă dintre supraviețuitorii Stalingradului, dar sovieticii nu au fost de acord. Ultimii supraviețuitori au fost repatriați în 1955. Publicului german nu i s-a adus la cunoștință în mod oficial nimic despre dezastru decât la sfârșitul lui ianuarie 1943, deși rapoartele
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
Stancu, internat pentru că s-ar fi făcut vinovat de „colportare de știri alarmiste, cu intenția criminală de a submina moralul cetățenilor”[13]</sup></b></sup></a>, </i>de fapt pentru că avea, în ziarul pe care il edita, o poziție clară antihitlerista, pro-aliați și pro-Uniunea Sovietică, a publicat un jurnal de lagăr în care descrie foarte amănunțit atmosferă și situația de la Tîrgu-Jiu. Una dintre descrierile cele mai dure se leagă de bătăile și torturile la care erau supuși unii deținuți: „Și ce
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
Școala Medicală din Buenos Aires". A înființat un institut de fiziologie pe care l-a condus până în 1943, când guvernul peronist l-a înlăturat din acest post după ce, în timpul celui de-al doilea război mondial și-a manifestat simpatia pentru coaliția antihitleristă și a semnat o declarație a unor intelectuali care cerea respectarea democrației. Deși a primit nenumărate invitații din străinătate, Houssay a ales să rămînă în Buenos Aires, unde a înființat un alt institut, privat, de biologie și medicină experimentală, cu ajutorul unor
Bernardo Houssay () [Corola-website/Science/313703_a_315032]
-
uțea, de la extrema stângă la dreapta eșichierului politic. Adolescent, se declara comunist înflăcărat: "Eu țineam de la 15 ani de tagma lui Lenin." Ca student, a participat la luptele (bătăile) contra cuziștilor și codreniștilor. Publicistul se va dovedi un antifascist și antihitlerist înveterat. Mai mult, fără să fie membru al P.C.R., calitate pe care a refuzat-o întotdeauna, în timpul, mai exact, la sfârșitul războiului se găsește alături de cumnatul său Lucrețiu Pătrășcanu, care strângea arme și dinamită, împreună cu Ion Gheorghe Maurer (numit "bunul
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
care a fost arestat. A fost criticat nu pentru că nu a făcut destule pentru acesta, ci pentru că a apelat la Gestapo pentru informații, pentru a fi, inevitabil, refuzat, primind răspuns că nu există informații despre acel om. În urma eșuării atentatului antihitlerist din 20 iulie 1944, Hitler și-a dat seama că s-ar fi iscat un scandal fără precedent dacă feldmareșalul, considerat a fi participat la complot, ar fi fost judecat și condamnat de faimosul „Tribunal al Poporului”. Hitler a dispus
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
Antonescu refuză să ceară imediat armistițiul ori să-și dea demisia, în consecință este arestat. Hitler a ordonat prinderea regelui viu sau mort, palatul regal fiind bombardat de armata germană. Se consideră că datorită actului de la 23 august 1944 războiul antihitlerist a fost scurtat cu 6 luni. Câștigând teren în România, Rusia a impus un guvern în frunte cu Petru Groza. Când comuniștii și-au întărit îndeajuns poziția, au făcut presiuni asupra Suveranului să părăsească tronul, primul-ministru Petru Groza și secretarul
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
organizată de durată pe toată perioada existenței regimului nazist, asemănătoare mișcărilor de rezistență bine organizate de tipul rezistenței franceze. a fost constituită din grupuri mici și de cele mai multe ori izolate. Aceste grupulețe nu au reușit să mobilizeze o opoziție politică antihitleristă puternică, principala lor tactică fiind aceea a atragerii unor importanți lideri militari naziști în conspirații, care apoi să-l răstoarne prin forță pe dictator. Tentativa de asasinare din 1944 a fost gândită să declanșeze o lovitură de stat care să
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
legătura cu diferiți ofițeri de armată care ajunseseră la concluzia că Hitler conducea Germania la dezastru, dar numai puțini dintre ei au fost de acord să treacă la opoziție activă. Cei care au s-au implicat mai activ în rezistența antihitleristă a fost vechea aristocrație prusacă, care a fost singura clasă socială care nu a fost penetrată cu succes de ideologia nazistă. În perioada ianuarie 1933 (cînd Hitler a devenit cancelar) și 1938 (anul în care a fost invadată Cehoslovacia), nu
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
în grabă a hotărârii, dar răul fusese făcut, catolicii înțeleseseră că se pot opune cu succes regimului. A urmat o serie de proteste hotărâte împotriva programului de eutanasiere. În iulie episcopul de Münster, Clemens August von Galen, un aristocrat conservator antihitlerist, a denunțat public în timpul unei predici programul de eutanasiere și a telegrafiat lui Hitler cerându-i „Führerului să apere poporul împotriva Gestapoului”. Un alt episcop, Franz Bornewasser al Trierului, a trimis de asemenea proteste lui Hitler, deși acestea nu au
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
pianistul Helmut Roloff. Acest grup corespunde modelului general al rezistenței germane, și anume a unei rețele formate în special din elite. Principala activitate a acestui grup a fost colectarea de informații și dovezi despre atrocitățile naziste și distribuirea de fluturași antihitleriști. Spionajul nu era una dintre activitățile importante ale grupului. Ei și-au strecurat informațiile către reprezentanții diplomatici străini, în principal prin contacte directe cu reprezentanții ambasadei americane și, printr-o conexiune mai puțin directă, către guvernul sovietic. Când sovieticii au
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de apărare din Egipt în fața unei eventuale invazii germane, căutarea de căi de a evacua, la nevoie, în Palestina evrei din Siria, Liban si Egipt și căutarea unor surse de arme pentru Hagana, realizarea de contacte cu aliații din coaliția antihitleristă. Și în adevăr ea a reușit să aibă relații apropiate cu miniștri și alte persoane oficiale locale de rang înalt, cu conducătorii comunităților evreiești locale, cu reprezentanți ai forțelor Franței libere aflați la Cairo (Joseph Blanchard, Pierre Mendes France), a
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
propagandistică de a influența opinia publică internațională și mai ales cea evreiască din America, Marea Britanie și din alte părți ale lumii pentru a ajuta politic și material lupta Uniunii Sovietice contra Germaniei naziste. Comitetul creat trebuia să înlocuiască „Comitetul Internațional Antihitlerist Evreiesc” pe care il proiectaseră în anii 1939-1941 liderii bundiști Henrih Erlich și Viktor Alter, care între timp au fost rearestați și au căzut victimă represiunii staliniste. Dat fiind pericolul fără precedent pe care îl reprezentau regimul lui Hitler și
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
departe. El înregistrează nu doar slăbiciunea partidului comunist înainte de infuzia de putere și autoritate adusă de ocupația sovietică, caracterul sporadic, vag și haotic al "vieții de organizație", ci și parțial ca o consecință a acestora, absența cu desăvârșire a rezistenței antihitleriste din România, în comparație atât cu țările devenite ulterior comuniste cât și cu cele din vestul Europei. Opoziția slabă la dictatură din anii de consolidare ai puterii comuniste și din anii desovietizării fără destalinizare inaugurați de Dej și continuați de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]