44 matches
-
capitalurilor. În același timp, industrialiștii devin un factor decisiv în stabilirea nivelurilor emisiilor, care vor fi stabilite conform necesităților și priorităților acestora, în alte cuvinte, pe baza rațiunilor de profit. Impasul în protecția mediului este inclus în lupta antimonopol și antiimperialism a lucrătorilor ce combat suveranitatea economică a monopolurilor și puterea politică a acestora, dar combat și atitudinea UE și cea a partidelor ce susțin direcția unică europeană de acțiune. în scris- Propunerea Comisiei privind statutul societăților private europene permite companiilor
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
reprezinte o alternativă la politica palestinană bipartidă, reprezentată de Fatah și Hamas. Pe lângă numeroase articole publicate de-a lungul timpului, Edward Said a scris o serie de cărți, folosite adesea ca prime referințe pentru cei interesați de teme precum anticolonialism, antiimperialism, postcolonialism, dar și pentru cei preocupați de reprezentările media ale islamului, sau istoria poporului palestinian. •The Question of Palestine (1979) •Covering Islam. How Media and Experts Determine How We see the Rest of the World. (1981) •After the Last Sky
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
considerat o "paradigma a filosofiei" Lucrările sale au avut o influență considerabilă asupra logicii, matematicii, teoriei mulțimilor, lingvisticii și filosofiei, în special filosofia limbii, epistemologie și metafizică. Russel a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerțul liber și antiimperialism. În timpul primului război mondial a fost arestat pentru acțiunile sale pacifiste, iar apoi a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din Vietnam și a fost un
Bertrand Russell () [Corola-website/Science/298164_a_299493]
-
scopuri comerciale. Clavell a fost unul din suporterii schimbului liber între națiuni, văzându-l nu ca o formă de exploatare, ci ca un mijloc de apropiere a diferitelor culturi prin interese comune. Datorită acestui fapt, nu prea există urmă de antiimperialism în romanele sale. Se poate spune că adevăratele subiecte ale romanelor lui Clavell nu sunt personajele (eroii), ci locurile și timpul (vremurile); personajele sunt pânza pe care Clavell ilustrează o cultură/civilizație.
James Clavell () [Corola-website/Science/303600_a_304929]
-
curs. De asemenea, Conferința de vară de la Telciu (</spân><spân style="font-family: Arial, șerif;"><b>Beyond East and West: Decolonizing Modernization</b></spân><spân style="font-family: Arial, șerif;">, 24-25 iulie 2015), care anul acesta a avut ca subiecte decolonialitatea și antiimperialismul, a deschis calea pentru o serie de alianțe interdisciplinare, dar a și atras atenția asupra unor profunde diferențe de poziție între figuri de autoritate ale sferei academice, cercetători marxiști din țară, activiști/activiste ș.a. mai cu seamă în ceea ce privește rolul și
Alianțe decoloniale: în loc de introducere () [Corola-website/Science/296085_a_297414]
-
locul teoriei. Contribuția Manuelei Boatcă la numărul de față este consecința acestei întâlniri mijlocite de entuziasmul unor organizitori că Valeriu Simion Cosma, care ia în considerare posibilitatea dedicării conferințelor de la Telciu din anii următori problematicii colonialității epistemice și estetice și antiimperialismului economic.</spân></p> </p> Articolele publicate aici oferă o perspectivă asupra posibilităților teoriei și practicii decoloniale în contextul românesc. În același timp însă, ele deschid căi de întovărășire regională reunind sub aceeași coperta grupuri politice radicale precum Attac în Ungaria
Alianțe decoloniale: în loc de introducere () [Corola-website/Science/296085_a_297414]
-
ralierea lor la sfera de influență sovietică. Primele lovituri puternice date colonialismului au venit de la cele mai mari două țări din Asia. China, râvnită de toți (japonezi, ruși, englezi, francezi), dar niciodată În Întregime supusă, a devenit un model de antiimperialism o dată cu venirea la putere a lui Mao Zedong, ca urmare a revoluției de la 1949. India, animată de o serie de mișcări de ne-cooperare și de nesupunere civică impulsionate de Ghandi, a devenit independentă În 1947, sub forma a două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cu mulți ani înainte de transformarea lor în imperii. Pentru modul în care îl folosește Machiavelli pe Tucidide (dar nu asupra acestei probleme), vezi Marcello Simonetta, "Machaivelli lettore di Tucidide", Esperienze letterarie, 22, n. 3 (1997), pp. 55-68. 55 Această explică antiimperialismul aparent al afirmației din L'Asino și La vită di Castruccio Castracani da Lucca citată mai sus la notă 23. 56 Cf. Discorsi, îi. 13, p. 163, "Che și vienne di bassa a gran fortuna piu con la fraude che
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
politicii de putere cu guvernarea aristocratică și-a găsit sprijin în experiența americană. Originile sale pot fi regăsite în trei elemente ale acesteia: unicitatea experimentului american, izolarea față de centrele conflictuale mondiale în timpul secolului al XIX-lea și pacifismul umanitar și antiimperialismul ideologiei politice americane. Faptul că ruperea legăturilor constituționale cu Coroana britanică a fost concepută pentru a semnifica inițierea unei politici externe americane deosebite de ceea ce trecea drept politică externă în Europa este clar consemnat în mesajul de adio al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai des practicată deghizare și justificare a imperialismului a făcut referire totuși la ideologia antiimperialistă 10. Așa cum, după Huey Long, fascismul va ajunge în America sub masca antifascismului, la fel și imperialismul s-a instalat în multe țări mascat în antiimperialism. În 1914, la fel ca în 1939, ambele părți au pornit la război pentru a se proteja de imperialismul celorlalți. Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941 pentru a-i preveni proiectele imperialiste. De la sfârșitul celui de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ascunde în bună măsură și în același timp justifică un conflict între cei tradițional puternici și noile națiuni slabe din punct de vedere politic, al căror obiectiv real este acela al unei noi distribuții a puterii. Ideologii ambigue Eficiența ideologiei antiimperialismului provine din ambiguitatea sa. Induce confuzie observatorului, care nu poate fi sigur dacă are de-a face cu o ideologie imperialistă sau cu adevărata expresie a unei politici de statu-quo. Incertitudinea este prezentă atunci când dintr-o ideologie nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la ideile occidentale. Niciunde nu a fost această reacție mai drastică și mai pregnantă, având consecințe mai tragice pentru lumea vestică, decât în China, deoarece nicăieri contrastul dintre ideologie și experiențele de viață ale oamenilor nu a fost mai mare. Antiimperialismul american vechi de un secol și, datorită acestuia, bunăvoința arătată Statelor Unite de către China au fost șterse într-o secundă atunci când au fost folosite arme americane pentru a ucide chinezi și când avioanele americane au bombardat orașele aflate pe coastele Chinei
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la Grenoble și de la Sciences-Po. Este autorul mai multor lucrări, îndeosebi al volumului Parti de l'enemi? Le PCF dans la „Lutte pour la paix” (Partidul dușmanului? PCF în „Lupta pentru pace”, 1947-1958 [Armand Colin, 2006]) • Africa; Agitație și propagandă; antiimperialismul; antirasism; Europa; Fronturi; Lupta pentru pace; Naționalism/internaționalism; Pactele germano-sovietice. FRANÇOISE THOM, conferențiar, profesor de istoria civilizației ruse la Universitatea Paris-IV-Sorbonne, specialist în istoria sovietică. A publicat l'École des barbares (școala barbarilor [cu Isabelle Stahl, în 1985]), Langue du
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
antifascismul* în anii 1930, când comunismul german Willi Mönzenberg generalizează noi ritualuri - pumnul ridicat, opus brațului întins al naziștilor -; lupta pentru pace* în timpul Războiului Rece*, cu porumbelul lui Picasso; Revoluția culturală* din 1966, cu Mica Cărticică Roșie a lui Mao; antiimperialismul din anii 1970, cu figura lui Che Guevara. Dacă la Moscova sau la Beijing „cucerirea străzii” ține, de fiecare 1 Mai, de obligație, în țările capitaliste ea capătă o dimensiune eliberatoare. Prin scandări de lozinci alternând cu cântece de bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Europa Occidentală, și-a demonstrat vigoarea în Mai 1968*, gândirea antiautoritară - inclusiv antileninismul său - fiind împărtășit de o parte dintre studenți, de unii tineri muncitori și de stângism*. Ea continuă să alimenteze și astăzi o parte a neocomunismului*. ANTIAMERICANISM → ANTIIMPERIALISM ANTICAPITALISM Dacă noțiunea de „capital” este reperabilă încă din 1776, la economistul Adam Smith, sau în versiunea sa critică, la Gracchus Babeuf, în 1975 - „această lege barbară dictată de capitaluri” - trebuie așteptată emergența revoluției industriale și a chestiunii sociale puse
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
consideră „anticapitaliști” privilegiind proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție. în zilele noastre, anticapitalismul a fost recuperat de mondializare și se exprimă în principal în sfera neocomunismului*, capitalismul fiind o compozantă și a termenilor „hipercapitalism”, „postcapitalism”, „ultraliberalism”, „mondialism” sau „imperiu”. ANTICOLONIALISM → ANTIIMPERIALISM ANTICOMUNISM „COMUNISMUL, IATĂ DUȘMANUL!” Anticomunismul a apărut odată cu comunismul, și fiecărei etape de dezvoltare a acestuia din urmă i se opun forme noi sau primenite ale primului. Noțiunea de anticomunism datează din anii 1840. Astfel, încă din 1848 ca răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Brigăzile Roșii din Italia vor face la fel pentru a justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația contra comuniștilor: anarhiștii* au denunțat de timpuriu „fascismul roșu” (Voline, 1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizații maoiste califică partidele prosovietice ca fiind „social-fasciste”. ANTIIMPERIALISM CONTRA IMPERIALISMULUI, STADIUL CEL MAI îNALT AL CAPITALISMULUI Lupta antiimperialistă a fost una din axele majore ale ideologiei marxist-leniniste și ale strategiei sistemului comunist mondial. Centrată pe Europa, după primul război mondial, ea s-a deplasat către lumea a treia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
majore ale ideologiei marxist-leniniste și ale strategiei sistemului comunist mondial. Centrată pe Europa, după primul război mondial, ea s-a deplasat către lumea a treia după 1945, înainte de a-și fixa tirul împotriva Statelor Unite în cursul Războiului Rece. Sub forma antiimperialismului, ea rămâne astăzi unul din resorturile neocomunismului. Noțiunea de „imperialism” nu aparține universului teoretic al Marx*, pentru care expansiunea colonială, moment al difuziunii mondiale a capitalismului, merge în sensul Istoriei întrucât ea pune capăt modurilor de producție arhaice și dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1920-1922, sprijinul financiar și militar al URSS acordat lui Mustafa Kemal care reprimă cu ferocitate atât opoziția comuniștilor turci, cât și a autorităților musulmane recalcitrante la laicizare. Această disociere a teatrelor intern și extern va fi întotdeauna una din caracteristicile antiimperialismului sovietic. O vom găsi după 1945, mai cu seamă în Egipt, Siria și Irak, ale căror regimuri vor beneficia de sprijinul sovietic deși îi supun persecuțiilor pe comuniștii locali. Salin, Internaționala Comunistă și antiimperialismul în 1923, URSS inițiază o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va fi întotdeauna una din caracteristicile antiimperialismului sovietic. O vom găsi după 1945, mai cu seamă în Egipt, Siria și Irak, ale căror regimuri vor beneficia de sprijinul sovietic deși îi supun persecuțiilor pe comuniștii locali. Salin, Internaționala Comunistă și antiimperialismul în 1923, URSS inițiază o serie de strânse contacte cu China lui Sun Yat Sen și apoi a lui Jiang Jieshi, și susține pozițiile antiimperialiste ale acestora. în ciuda eșecurilor înregistrate de alianță cu o „burghezie națională” și cu un partid
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politica de la Rapallo a lui Lenin, el profită de conflictele dintre puterile europene și nu respinge ipoteza unui nou război, de care URSS s-ar ține la o parte o vreme, înainte de a interveni la rându-i, odată adversari epuizați. Antiimperialismul și mișcările de eliberare națională Conducerea sovietică ia în considerație forța mobilizatoare a mișcărilor de eliberare națională și importanța lumii a treia ca o nouă forță politică mondială abia după triumful comunismului chinez în 1949, după moartea lui Stalin și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în regimul „noilor țari” de la Moscova „social-imperialismul” - ceea ce a dus la apropieri diplomatice neașteptate. Pentru că, dacă în anii 1970, URSS devenise pentru China „dușmanul principal”, dislocarea frontului antiimperialist presupunea o apropiere de SUA și de aliații lor. După 1991, flacăra antiimperialismului a fost întreținută de neocomunim*. Este cazul rețelelor care reorientează energiile militanților contra „lipitorilor popoarelor” din FMI. Slalomul printre marile puteri dispare, atât din cauza dispariției URSS, cât și din cauza disparităților dintre SUA și eventualii lor rivali. Unii altermondiști par a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
l-ar putea înlocui pe cel al Statelor Unite. Doar Israelul pare în stare să suscite o ostilitate comparabilă cu cea manifestată împotriva Washingtonului, iar potențialul revoluționar al noilor „emiri afgani” pare a da naștere multor iluzii în anumite forumuri sociale. Antiimperialismul se orientează către o „globalizare” simbolizată de unele instituții internaționale (OMC, Banca Mondială, FMI) care, atunci când nu evocă „ultraimperialismul” terorizat de Kautsky, sunt percepute ca fiind unelte în slujba imperialismului dominant. Un demers socotit ca perimat de către italianul Toni Negri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu evocă „ultraimperialismul” terorizat de Kautsky, sunt percepute ca fiind unelte în slujba imperialismului dominant. Un demers socotit ca perimat de către italianul Toni Negri care indică drept viitoare țintă a atacurilor un „imperiu” greu de combătut cu noțiunile moștenite de la antiimperialismul secolului XX; după el, apariția aparatului descentralizat și extrateritorializat de guvernare extinzându-și autoritatea asupra ansamblului planetei face total ineficientă strategia marxist-leninistă bazată pe alianțe între entități teritoriale capabile să se apere de fluxurile internaționale. De unde și susținerea de către Negri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revendicările lor. Revalorizând posibilitățile tactice oferite de regimul parlamentar, Frontul popular se transformă în alianță electorală și parlamentară. Frontul național sau patriotic constituie cadrul cel mai larg, închegat atunci când este amenințată independență națională. Este adaptarea, în cazul statelor-națiuni independente, a antiimperialismului*, familiar militanților din America Latină*, din Africa* și din Asia*. El implică o alianță cu fracțiunea „națională” a burgheziei, dar el nu trebuie să se transforme într-o Uniune sacră, ca în 1914. El exclude fracțiunea „fascistă” a burgheziei atunci când această
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]