184 matches
-
din 10 iulie 1948. Autorul consideră că „de la un capăt la altul al lumii, milioane și milioane de oameni ai muncii au salutat inițiativa C.C. al P.C. al U.R.S.S. de a demască această politică de trădare a solidarității internaționale antiimperialiste a Frontului democrației și socialismului”. Pe baza documentului „istoric” adoptat la București au fost organizate adunări „în cadrul cărora s-a făcut o analiză critică și autocritica a activității partidului respectiv, hotărându-se intensificarea luptei împotriva oricăror tendințe nesănătoase, ce ar
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu volumul Poeme cu orbi (1933) și va publica după 1944 câteva volume de reportaje și poezii agitatorice, antiburgheze și antiimperialiste, va scrie versurile primului imn al Republicii, cunoscând, în anii ‘50, notorietatea prin piese de teatru ce satisfăceau „comanda socială” a vremii - Bal la Făgădău (premiera în august 1946, regia Sică Alexandrescu), „comedia lirică” Voiaj în Noua Caledonie (jucată în 1947
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Ca om, Gladstone era dificil, orator strălucit dar demagog, robace, și un moralist fără morală: frecventa bordelurile, dar pretindea că o face pentru a le aduce pe prostituate pe calea cea bună, prin religie (studiul Bibliei). A fost adeptul politicii antiimperialiste și de non-intervenție în domeniul afacerilor externe. Calul său de bătaie era Disraeli pe care îl acuza că promovează o politică imperialistă, agresivă și (culmea!) șovină. Avea dreptate. Acasă la el, acest G.O.M. (Great Old Man, cum i
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
MAPS Madras Atomic Power Stations NGOs Organizații non-guvernamentale NBC Nuclear, Biologic, Chimic NIPR Nucleul de Initiațivă Proletară Revoluținară NPR Nucleul Proletar Revoluționar NPT Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare NR Nucleele Revoluționare Germania NSG Nuclear Suppliers Group NTA Nucleele Teritoriale Antiimperialiste OAS Armata de Eliberare OED Oxford English Dictionary ORIM Organizația Revoluționară Macedoneană PIRA Adevărata Armată de Eliberare Irlandeză RAF Facțiunea Armată Roșie Germania RBR Războiul bazat pe rețea RMA Revoluție în domeniul militar SALT Strategic Arms Limitation Talks SET Echipa
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
libertății interne. Astfel se poate „face mai mult pentru răspândirea libertății prin exemplul nostru, pe acest continent și-n lume în genere, decât s-ar putea realiza prin o mie de victorii”. Când Statele Unite păreau a-și părăsi acest ideal antiimperialist și democratic, în preajma războiului cu Spania, William Graham Sumner îi reafirma esența: „Expansiunea și imperialismul reprezintă o mare ofensivă împotriva democrației... expansiunea și imperialismul sunt în război cu cele mai bune tradiții, principii și interese ale poporului american”20. Comparând
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
face Rusia în politica sa externă. Uniunea Sovietică a considerat că toți participanții la al doilea război mondial purtau un război imperialist, până când a fost atacată de Germania, în 1941; atunci războiul pe care îl purta a devenit, prin definiție, antiimperialist. Imperialismul american este un termen standard. Pentru a spori confuzia, unele sisteme politice și economice, grupuri economice, precum bancherii și industriașii, sunt identificate fără discriminare cu politicile externe imperialiste. În acest proces de utilizare fără distincții, termenul imperialist și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
britanic drept „povara omului alb”, povara se afla deja pe umeri. Din anii 1870, „imperialismul” - adică politica externă britanică referitoare la posesiunile de peste mări - a fost în principal o politică de statu-quo și deloc imperialistă în sensul exact al termenului. Antiimperialiștii din Marea Britanie și de oriunde s-au opus politicii de exploatare și consolidare, în special în Africa și India, considerându-le „imperialiste”, luând de bune sloganurile lui Disraeli și Chamberlain și confundând consecințele imperialismului cu imperialismul ca atare. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
capabile să servească, în calitate de ideologii, politicii de statu-quo. Deoarece, perturbând distribuția existentă de putere, politicile imperialiste conduc frecvent la război, care trebuie avut tot timpul în vedere, o politică externă care proclamă pacifismul ca principiu călăuzitor este, în aceeași măsură, antiimperialistă și susținătoare a statu-quoului. Exprimând în termeni pacifiști obiectivele unei politici de acest tip, decidentul aplică stigmatul de națiuni instigatoare la conflict asupra oponenților imperialiști, își eliberează compatrioții de scrupule morale și poate spera să câștige sprijinul tuturor țărilor interesate
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ideologia a fost folosită în anii ’30 și de Italia și Japonia pentru a-și justifica politicile imperialiste și a-și disimula obiectivele imperialiste 9. Cea mai des practicată deghizare și justificare a imperialismului a făcut referire totuși la ideologia antiimperialistă 10. Așa cum, după Huey Long, fascismul va ajunge în America sub masca antifascismului, la fel și imperialismul s-a instalat în multe țări mascat în antiimperialism. În 1914, la fel ca în 1939, ambele părți au pornit la război pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-i preveni proiectele imperialiste. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, politicile externe americană și britanică, rusă și chineză au fost justificate de obiectivele imperialiste ale altor națiuni. Prezentându-și propria politică externă, indiferent de natura sa, drept una antiimperialistă - defensivă și protectoare a statu-quoului -, populației i se inoculează acea conștiință inocentă și încrederea în dreptatea propriei cauze fără de care nimeni nu și-ar susține până la capăt politica externă și nu ar lupta cu succes pentru ea. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conflictelor de la începutul sistemului modern de state își au originea în ea. Trei tipuri de război sunt intim legate de mecanismul balanței de putere: războiul preventiv, la care deja ne-am referit, început atunci când ambele părți au scopuri imperialiste, războaiele antiimperialiste și cele imperialiste înseși. Opoziția, în condițiile balanței de putere, dintre o națiune sau o alianță statu-quo și cele imperialiste va conduce foarte probabil la război. În majoritatea cazurilor, de la Carol Quintul la Hitler și Hirohito, au condus la conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cum dorința de putere a națiunilor preia principiile și le transformă în ideologii pentru a se disimula, explica și a se justifica. Același lucru s-a întâmplat și cu balanța de putere. Ceea ce am spus mai sus în legătură cu popularitatea ideologiilor antiimperialiste în genere i se aplică și ei. Națiunile care se doreau imperii au pretins adesea că tot ceea ce voiau era echilibrul. O națiune căutând doar menținerea statu-quoului a încercat deseori să dea schimbării acestuia aparența unui atac la adresa balanței de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este cazul nostru. O, nu! aceste idei sunt "pesimiste"; ar trebui să aveți mai multă încredere în poporul american! Așa ceva nu este posibil! M-am săturat de toate acestea 24. Deși în multe orașe din Statele Unite au luat naștere ligi antiimperialiste, convingerea americanilor în misiunea lor era la fel de puternică, poate și datorită faptului că aceasta nu însemna numai canoniere și vase comerciale. Din ce în ce mai mulți americani evlavioși doreau să-și facă cunoscută credința semenilor lor din ținuturi îndepărtate. La începutul primului deceniu
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
atât de clar. Trupele americane n-ar fi putut să câștige această luptă nici dacă ar fi avut tot curajul din lume. Izolarea comunismului s-a dovedit a fi un lucru complicat într-o regiune în care naționalismul și sentimentele antiimperialiste erau exploatate cu ușurință de lideri carismatici precum Ho Și Min din Vietnamul de Nord. Încrederea și optimismul, care au contribuit atât de mult la ascensiunea fulminantă a Americii, au dat greș în Vietnam. Capacitatea acestei minuscule țări comuniste de
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în 1952-1953 ziarul „Zorii socialismului”. În 1953-1954, este trimis la Iași, ca redactor la „Iașul nou”. Înscris în 1946, se vede exclus în 1954 din Partidul Comunist, pentru a fi reprimit în 1963. Până la „reabilitare”, se întreține colaborând la rubrica „antiimperialistă” a revistei „Urzica” și traducând, stilizând și întocmind antologii de poezie pentru Editura Cartea Rusă. În 1966 devine secretar al centrului românesc al PEN-Clubului. Este primul redactor-șef al „României literare” (1968-1970). A semnat consecvent și cu ecou în epocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
emoțiile generate de împrejurările specifice continentului: astfel, simpatia pentru cei de jos este concretizata în românul indianist și indigenist, protestul împotriva puterii aberante este cuprins în românele antidictatoriale, denunțarea intrării masive a capitalului agresiv, prevalent străin, este exprimată în literatura antiimperialista. În creațiile literare ale continentului, schimbarea este fie integrată într-o problematică generală, fie proiectată pe un amplu fundal de valori umane. Dacă în primă modalitate, cerută de complexitatea schimbării, cu bogați și săraci, îl încadram pe Carlos Fuentes, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și mai târziu de un regres economic, atunci când sistemul central de planificare nu a mai reușit să țină pasul cu piețele ce deveneau tot mai flexibile în era progresului informației. În politica externă, pretenția sovieticilor de a conduce forțele progresiste antiimperialiste a fost dezmințită prin invadarea Ungariei în 1956 și a Cehoslovaciei în 1968 și prin impunerea unei autorități excesive în Polonia în 1981. Prezența unui sistem închis, lipsa unei culturi populare captivante și politica externă brutală au făcut ca, în
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
soarele socialist”. Și volumul de schițe Întoarcerea la viață (1962) pierde din consistență datorită pedalării pe considerente educative prea apăsate. Evocând un moment din al doilea război mondial, romanul La porțile Severinului (1964) relatează aspecte ale „insurecției naționale antifasciste și antiimperialiste” și se vrea cea mai importantă scriere de până atunci a lui G. Actul de la 23 august 1944 este, evident, atribuit în exclusivitate comuniștilor și uteciștilor, reprezentanții partidelor istorice și ai monarhiei fiind minimalizați și caricaturizați, potrivit rețetarului epocii. Ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
își părăsesc țara luând calea exilului. Reacțiile Occidentului Intervenția sovietică are loc în momentul în care Franța și Marea Britanie tocmai își trimiteau trupele pe canalul de Suez. URSS profită de împrejurare pentru a contraataca pe plan internațional pozând în putere antiimperialistă*; prin aceasta comuniști recuperează eticheta de „progresiști” pe care erau cât pe ce s-o piardă în Europa*. Trebuie totuși subliniat faptul că statele din lumea liberă n-au încercat în niciun moment al crizei să influențeze mersul evenimentelor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care vor prospera doar talibanii și Al-Qaida. AFRICA IMPROBABILUL COMUNISM AFRICAN Dacă înainte de 1945, Africa era, pentru mișcarea comunistă, o veritabilă terra incognito, după cel de-al doilea război mondial, ea îi oferă acestuia niște excelente oportunități în lupta sa antiimperialistă, datorită proceselor de decolonizare. Dar implantarea comunismului în Africa nu mai are niciun viitor după 1991. Până în 1945, Africa, integral colonizată de Franța, Marea Britanie, Portugalia și Italia, trăiește încă, aproape netulburată în ritmul ei ancestral, în ciuda structurilor administrative impuse de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
IC), după modelul a două documente: unul din ianuarie 1921, „Despre revoluția în America, apel adresat clasei muncitoare din cele două Americi” și celălalt, din ianuarie 1923, „Către muncitorii și țăranii din America de Sud”. Aceste texte trasează luptei revoluționare sarcini agrare, antiimperialiste* și anticapitaliste*. Unitatea dintre proletariat și țărănime este văzută în lumina unei strategii a revoluției neîntrerupte, capabilă să ducă America Latină de la capitalismul subdezvoltat și dependent la dictatura proletariatului. Se neagă implicit ideea unei etape istorice a capitalismului independent, național și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru dreptate socială. Participant la crearea PC cubanez în 1925, el este arestat din cauza activităților sale politice contra dictatorului Machado, apoi se exilează în Mexic, unde va fi asasinat în ianuarie 1929. Strategia lui Mella este bazată pe un front* antiimperialist al muncitorilor, țăranilor, studenților și intelectualilor, în rândul cărora el refuză să includă și burghezia națională, complice, în ochii săi, a dominației imperialiste. Problema naționalismului* și a eliberării naționale ocupă un loc central în gândirea lui Mella, care sprijină cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al tuturor mișcărilor naționale” și crede că „numai abolind factorul cauzal al imperialismului, capitalismul, vor putea exista națiuni cu adevărat libere”. Mella se consideră un fel de discipol al lui Josî Marti și moștenitor al mesajului său revoluționar, democratic și antiimperialist. Gânditorul cel mai viguros și mai original este Josî Carlos Mariategui, în a cărui gândire se amestecă moștenirea culturală europeană și tradițiile comunității indigene. Acest scriitor și ziarist se declară socialist în 1918, și descoperă marxismul și comunismul în timpul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o violență variabilă, câte o mișcare de gherilă. Simpatizant al maoismului* pentru intensitatea revoluționară a concepțiilor acestuia, și plecând de la succesul nesperat al gherilei în Cuba, Ernesto „Che” Guevara propune doctrina „fochismului” - Foco: „focar” -, constând în proliferarea centrelor de luptă antiimperialistă. Totuși, simultan cu elaborarea de către Noua Stângă a discursului său ideologic și a extinderii ei pe întregul continent, încep să se înregistreze și primele eșecuri răsunătoare. Excepție face Columbia, țară în care exista și în trecut o mișcare de gherilă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația contra comuniștilor: anarhiștii* au denunțat de timpuriu „fascismul roșu” (Voline, 1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizații maoiste califică partidele prosovietice ca fiind „social-fasciste”. ANTIIMPERIALISM CONTRA IMPERIALISMULUI, STADIUL CEL MAI îNALT AL CAPITALISMULUI Lupta antiimperialistă a fost una din axele majore ale ideologiei marxist-leniniste și ale strategiei sistemului comunist mondial. Centrată pe Europa, după primul război mondial, ea s-a deplasat către lumea a treia după 1945, înainte de a-și fixa tirul împotriva Statelor Unite în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]