31 matches
-
Lumea modernă, dinamica, generează nesiguranță pentru masele largi marginalizate, care nu pot sau nu sunt ajutate să ține pasul cu schimbările tehnologice rapide ale inteligentiei artificiale. Iar dacă modernitatea actuala, globalizarea, e numai în folosul unei minorități, rezultatul alegerilor populiste antiintelectualiste e o consecință cât se poate de firească. Pentru cei fără multă școală intelectualul e și el slujbaș, care folosește mai multe cuvinte decât e necesar ca să spună mai mult decat știe. De aceea tendința alegerilor anti politic corect, antiintelectuale
ROMÂNIA 2017 ŞI ANTIINTELECTUALISMUL PROTESTANT ŞI ORTODOX de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Orizont/Opinii/viorel_roman_1482127251.html [Corola-blog/BlogPost/352820_a_354149]
-
Marea pasiune a lui C. Beldie a reprezentat-o publicistica. Tipărește două broșuri scrise într-un stil flamboaiant, Ce vrem și Glossa spiritului cărturăresc ambele din 1918, prevestitoare ale existențialismului nostru interbelic, în care se pronunță în astfel de accente antiintelectualiste: "Lucrarea se înfățișează ca un efect al crizei intelectuale și morale pe care tinerimea de astăzi o poartă în sînul său ca pe un vierme. Elementele acestei crize sînt cunoscute. Ea constă în acea evidentă slăbiciune organică, pe care o
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
identificat câteodată cu Africa de Sud a apartheidului sau cu America războiului din Vietnam. Dar el a rămas întotdeauna centrat în Germania nazistă” (Besançon, 1997-1998, p. 793). Pot fi avansate și alte interpretări (Brzezinski, 1998, p. 358): • nazismul era în mod deschis antiintelectualist: „Postulatele sale nu erau decât mituri absurde, exprimate într-un limbaj complet primitiv”; comunismul, în ceea ce-l privește, chiar când propovăduia ura, pretindea că există o raționalitate „științifică”, susceptibilă să antreneze adeziunea (Kende și Smolar, 1994); • ateismul declarat al bolșevicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tare al grupului redacțional se regrupează, reluându-și activitatea în toamna anului 1918 prin inițierea „Colecției cărților galbene” (în care apar broșurile Ce vrem? Catehism pentru sufletele nehotărâte, Un apostol al vieții moderne: William James și Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrise de C. Beldie și D. Ioanițescu), iar în vara lui 1919, prin editarea, în locul N. r. r., a hebdomadarului „Ideea europeană”. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
care aceștia vedeau primejdia de difuzare a culturii burgheze. Dar, punînd În discuție anticomunismul intelectualității, Lenin folosea de fapt același tip de argumente că și adversarii săi, ceea ce indică acordul lor În fond, animați și unii și ceilalți de resentimente antiintelectualiste, ca și propria incapacitate de a se sustrage ambiguității. Aceasta va constitui una dintre problemele pe care socialismul de stat nu va fi capabil s-o rezolve, datorită obligației la care singur s-a constrîns, dominația clasei muncitoare. Găsim aici
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
al XX-lea istoricii considerau religie doar forma organizată a unui cult, cu calendar și cult aferent, reducând mitul la fantezia literară a poeților, îndepărtată de convingerea intimă a omului grec, această respingere a mitologiei explicându-se printr-o prejudecată antiintelectualistă în materie de religie. Dar frica pioasă a omului în fața "supranaturalului" este un element comun tuturor, și fundamentează un sentiment religios "dincolo de religii", iar din cultele dezvoltate contextual poeții extrag figuri individualizate, inventând întâmplări dramatice într-un "roman divin": "în afara
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
comunismul este libertin, în faza incipientă, lăsând individului iluzia realizării complete, deși în timp se transformă în obligația sacrificiului pentru comunitate, e antistatal și internaționalist la origine (deși devine etatizat, opresiv și ultranaționalist), iar dacă fascismul se proclamă irațional și antiintelectualist, comunismul se pretinde rațional, chiar științific, cu Știința ca fundament, Rațiunea ca metodologie și Cartea ca mijloc (în comunism cărțile se vindeau extrem de ieftin în comparație cu Occidentul, din considerente ideologice).324 Această atitudine prometeică exacerbată la dimensiuni monstruoase s-a considerat
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dintre ei n-au zis, deschis sau în gînd, vorbele poetului Philoxene în fața tiranului Dionisie: "Duceți-mă înapoi la cariere", numai că protestul multora a eșuat lamentabil. Fascismul, socialismul dinastic (de tip românesc) și stalinismul au fost, se știe, regimuri antiintelectualiste. Sigur, cu nuanțele inevitabile: dacă primul i-a ucis brutal, cu ură bestială pe intelectuali, celelalte i-au transformat, pe mulți, fie în complici pasivi, fie în susținători fervenți ai nonvalorilor (bineînțeles că nu ignorăm existența unei subversive rezervații naturale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Semnează și cu pseudonimele L. D. Anton, Dimitrie Anton. Volumul de eseuri Semnele timpului. Opinii, dialoguri (1988) este întâmpinat favorabil de critici, care îl intepretează însă în cheie diferită. Dacă Gh. Grigurcu identifică aici elemente de Lebensphilosophie, suflul unui vitalism antiintelectualist de sorginte trăiristă, N. Manolescu crede în schimb că eseurile sunt orientate decisiv spre spațiul culturii și că diversitatea punctelor de vedere critice răspunde, poate, într-un fel perspectivei postmoderne a autorului, ce înlătură barierele dintre real și livresc, practic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
de cele din URSS. Aceste întâmplări au devenit „picătura care a umplut paharul”. Primul atac împotriva curricula americane în vigoare, în special împotriva mișcării life adjustment education, a fost dat de Arthur Bestor, care a tunat și fulgerat împotriva rătăcirilor antiintelectualiste ale „vocaționiștilor” (dar nu i-a iertat nici pe progresiviști) și a cerut cu vehemență revenirea la curriculumul clasic, singurul apt să confere generațiilor tinere nu numai o cultură temeinică, ci și disciplina necesară studiului profund și perseverent. În lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să uite de inegalitățile datorate nașterii, condiției, religiei ancestrale, intereselor particulare, apartenenței lor. Există la omul nostru, dincolo de reflexul legitimist, o mistică a naturalului și a trăitului (care se regăsea atunci la celălalt pol, la Sorel și Berth, acești intelectuali antiintelectualiști de extremă stîngă). Ceea ce îl scandalizează pe monarhistul catolic este faptul că "opinia poate determina ființa unei societăți", și nu Evanghelia sau ierarhia condiției și a nașterii. Omenească, prea omenească revoluție. Ceea ce Cochin numește "socializarea gîndirii" era cunoscut de Biserica
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin [...]: — am suprimat trei mici capitole (plasate Între „Cartea a treia“ și „Cartea a patra“), capitole de altă factură decât restul textului și care Întrerupeau În mod evident - și deru tant pentru cititor - fluxul memorialistic: „Glossa spiritului cărtu răresc. Încercare antiintelectualistă“, „Ce vrem. Cate hism pentru suflete nehotărâte“ (ambele broșuri publicate ante rior, conținând precepte de viață sănătoasă adresate tine rilor) și „Post-scriptum la treizeci de ani de la apariția Glossei spiritului cărturăresc și a Catehismului pentru su flete nehotărâte“; — am intervenit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce urmează pe tânărul de altădată, palid și cu pași nesiguri și alunecoși, plin de atâta avere și po doabă: tinerețea lui, și poposit acum, cu chiu, cu vai, În inima acestui secol, Împovărat de amintiri. Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă [...], privind drama războiului nostru de Întregire, poate fi citită și astăzi, mai Întâi pentru scurtimea ei și, mai apoi, pentru felul neobișnuit cu care vorbește tinerelor generații de atunci și chiar de mai târziu; manifest sau apel protestatar și agresiv
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sunt uneori mai criminale decât toate crimele la un loc“, ar adăuga Montaigne. - Ceva despre grandorile, servitudinile, platitudi nile și decăderile militarilor. - Un soldat brancardier neștiutor de carte, dar om al datoriei și iubitor de țară, provoacă la o convertire antiintelectualistă pe scriitorul din fața dumnea voas tră. - Citiți, așadar, mai departe [...] po vestea unui cerc de tineri și naivi reformatori de atunci ai viitoarelor noastre generații. Ce folos Însă dacă alți reformatori și jivine patrio tice și profitoare de turburările postbelice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din focul izbucnit“, spune Platon - acea diatribă În formă aforistică Împotriva „intelec tualilor“, a falșilor și neisprăviților noștri intelectuali, Împo triva școlii, a dascălilor și a cărților, Împotriva mea și a generației mele, cărticica inti tulată Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrisă Îndată după război, În toamna lui 1918, și apărută În primăvara lui 1919 odată cu revista Ideea Europeană, resimțită printre rânduri de acest pamflet amar, autobiografic În multe privinți; cum și acel manifest, Înviorător când Îl recitesc și astăzi, după
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și astăzi noaptea, mai ales noaptea, când veghez asupră mi cu capul pe pernă), identificată și suportată de-a lungul unei vieți de com promisuri și pe care am denunțat-o la timp (1919) În acea Încer care a mea antiintelectualistă, de atâtea ori pomenită, și anume, acolo unde vorbesc de intelectualul român cu „sufletul lui contrafăcut rătăcind Între timiditate și cinism, exasperat de a nu se regăsi pe sine“. Este autobiografic spus, dar și foarte à propos pentru toată generația
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că în sinea lui le acceptă, fiindcă ele sunt mineriade utile, împotriva inamicului său numărul 1, Traian Băsescu. Pe domnul Patriciu l-a deranjat un film despre capitalismul românesc, din care domnia sa iese cam șifonat, și generalizează în același spirit antiintelectualist de acum 20 de ani. Scrie domnul Patriciu: „intelectualii de acum nu fac diferența între succesul antreprenorial bazat pe codul etic al capitalismului și, de cealaltă parte, furtul în complicitate cu birocrația statului“. Mineriada continuă, așa este, dar mâinile văzute
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
un soi boem de antiintelectualism premonitor din care au izvorît două cărticele (Glossa spiritului cărturăresc, Catehism pentru suflete nehotărîte) apărute imediat după primul război mondial (s-a născut în 1887). N-ar trebui să se înțeleagă de aici nu știu ce exagerare antiintelectualistă ci mai mult de o concepție a trăirii autentice, în spiritul vieții necontrafăcute, cu îngăduința tuturor plăcerilor pe care le-a știut practica din plin. Am uitat să notez că și-a făcut copilăria pe maidanul și mahalaua amintită împreună cu
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel din urmă) apare amplificat de renunțarea la factorii ce l-ar putea contraria, la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au idei” (Sticle). Ca și: „Doar în alcool exploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct” (ibidem). Atitudinea morală adecvată a unei asemenea înscenări este umilitatea. „Excesul
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
important la Keyserling este "tocmai conexiunea dintre un temperament absolut colosal, chiar negerman în colosalul său, și un intelect foarte puternic, foarte pătrunzător, absolut ieșit din comun." Conexiunea aceasta, extrem de rară în opinia lui Kassner, explică probabil și poziția net antiintelectualistă a filosofului Keyserling, adversitatea sa față de tipul gânditorului pur, pe care îl ridiculiza susținând că ar fi exact cel reprezentat de Rodin în statuia cu aceași nume: "Un tip mărginit care-și macină creierul." Indiferența față de problematica mai mult sau
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
poetul, în anul 1990: Prima va merge pe un mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ «sinceră», «nesofisticată», va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale ( metatext, intertext, hipertext etc.
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
de supraviețuire în condiții dificile). Prima va merge pe mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ "sinceră", "nesofisticată", va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei înseși, și prin aceasta al culturii, este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scrii despre "Xilofonul". Te simți permanent cam ridicol, pentru că ai de-a face cu o carte care de la început desfide comentariul. Nu sânt aici idei de explicitat și sensuri obscure de decriptat. Nu poți descrie la modul intelectual o carte antiintelectualistă și cu greu poți face considerații estetice la o carte violent antiestetizantă. Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice comentariu. Sigur, este o poezie frapant de nouă și de personală, care înțelege biografismul la modul cu adevărat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
citat de cercetătorul suedez Tom Sandquist („Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc“, în Balkon. Revistă de artă contemporană, nr. 4, septembrie 2000, Cluj, pp. 12-13), pe „tărîmul idiș”, caracterizat de „ludism lingvistic” și ireverențiozitate antiintelectualistă, exista o „capacitate singulară de a înțelege logica nebuniei și de a transforma logicul în absurd. Aici, a duce existența pînă la extreme și în același timp a vedea expusă propria goliciune (a rîde de hainele noi ale împăratului) erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]