7 matches
-
și reflecție filosofica Lucian Blaga, pe "cetățeanul lumii" Walt Whitman, din care a și tradus, ori pe esteticianul Tudor Vianu, a cărui opera îi dădea ocazia să pledeze, în opoziție cu ceea ce i se părea a fi "dogmatism estetic" și antiistorism, pentru coborârea în "concretul însuși al faptului artistic, care înseamnă mobilitate, transformare, devenire". O culegere de Studii despre arta au readus în atenție în 1980 contribuția să majoră în acest domeniu, iar în 1985 i se publică într-o carte
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
și fascistă! A sosit, deci, clipa decesului pentru modelul Eminescu: "Din moștenirea politică a eminescianismului s-a constituit una din pietrele de temelii ale mișcării legionare: utopistă, radicală, "tiermondistă"". Eminescu ar fi produs "ruptura de Occident", ne-a împins în "antiistorism", în "pasivitate și retragere somnolentă", în "sentimentalismul stagnant" spre... "violența sângeroasă", a legitimat "totalitarismul orwellian" etc. În Eminescu mai cred doar "paranoicii", "protocroniștii", antioccidentalii, ultranaționaliștii. Colac peste pupăză, modelul propus de V. Nemoianu, în locul celui eminescian, este, trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, invoca pe Eminescu în alăturarea cărții lui Hitler, Mein Kampf; Virgil Nemoianu, în articolul Despărțirea de eminescianism (revista "Astra", 1990) care îl acuză pe marele poet pentru "ruptura de Occident", împingându-ne astfel în "antiistorism", în "pasivitate și retragere somnolentă", la "violență sângeroasă" etc. mergând până la executarea "modelului cultural românesc" și găsind că îl poate înlocui cu Mihai Șora, "cel mai remarcabil filosof român din ultimele decenii"; Ileana Vrancea, care îl apără I. Negoițescu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
passim; Tudor Vianu, Trei critici literari (Titu Maiorescu, Mihail Dragomirescu, E. Lovinescu), București, 1944; Ovidiu Papadima, Estetica lui Mihail Dragomirescu, RITL, 1966, 2; Dan Mănucă, Sistemul estetic al lui Mihail Dragomirescu (perioada 1893-1915), ALIL, t. XVIII, 1967; Maria Banuș, Semnificația antiistorismului lui Mihail Dragomirescu, RITL, 1968, 2; Z. Ornea, Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P. P. Negulescu), București, 1968; Micu, Început, 171-174, 494-497; Titu Popescu, Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Dumitru Matei, Mihail Dragomirescu. Sistemul filosofic și estetic, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Ion Negoițescu, tot pe atunci, cînd îl consideră pe Eminescu gînditorul politic un protolegionar. Dar are dreptate perfectă în opinia că "posibilitatea rupturii de Occident... era proclamată tot mai sus și tare de scoborîtorii autohtoniști și tracizanți ai mitologiei eminesciene. Antiistorismul, pasivitatea și retragerea somnolentă își găseau printre ei aprigi defensori. La etajele inferioare, de Eminescu se putea reatașa un sentimentalism stagnant și diverse idolatrii vulgare". Ba chiar dl Nemoianu merge mai departe, căutînd imitatorii mai tîrziu, în deceniile comuniste. Faptul
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
Ionesco, întemeiată nu pe literatura "moartă", simplă "conservă" de verbe, ci pe ficțiunea în care palpită viața, capabilă a surprinde, în spirit jungian, ecourile imemoriale ale arhetipurilor. Din care motiv scriitorul ficționalizează principalele coordonate ale realului, timpul și spațiul. Consecventul antiistorism al lui Ionesco e un mijloc de-a bruia timpul real. Începînd cu jurnalele timpurii și mergînd pînă la producția dramatică și memorialistica tîrzie, el concepe istoria ca pe o devalorizare și prăbușire necurmată, ca o zonă a conformismelor care
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
În fapt, culturile ar putea fi considerate drept combinații posibile ale unor elemente date. Dacă am ști legea fundamentală a acestor combinații, un tabel de genul celui elaborat de Mendeleev ar fi posibil (Lévi-Strauss, 1968). De aici și așa-numitul antiistorism teoretic susținut pragmatic de structuraliști. Am selectat intenționat o serie de declarații ale structuraliștilor care pot fi considerate exagerate, pentru a pune clar în evidență diferența de perspectivă dintrecele două modele deterministe. Dacă acceptăm schema cauzalității, punctul de vedere istorist
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]