51 matches
-
din 1966, ediția a doua, revizuită și adăugita, din 1978). Aserțiunea lui Z. Ornea, potrivit căreia revistele lui Hașdeu și ale hasdeenilor, Columna lui Traian, Transactiuni literare și scientifice, contopite în Revistă contimporana, s-ar fi ivit că o reacție antijunimista, nu stă în picioare, deoarece Hașdeu și-a cristalizat concepția anterior, prin intermediul unor publicații precum Din Moldova, Lumină, Foita de istorie și literatura, Foaia de istorie română. Luînd în discuție portofoliul de polemici ale Junimii, Z. Ornea acorda rolul de
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
nămol de greșale de versificare...". La 15 februarie 1876, grupul de "redactori-colaboratori" ai Revistei contimporane îl atrag pe B. P. Hasdeu la conducerea publicației cu un titlu modificat: Revista literară și sciințifică, cu menționarea directorului pentru partea literară, în persoana antijunimistului Hasdeu, cu înscrierea pe copertă a comitetului de redacție format din 28 de membri, între care: Aron Densusianu, Ciru Economu, Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu. În primul număr din 15 februarie 1876, În loc de prefață, Hasdeu, care păcălise Convorbirile literare cu poezia
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
are rădăcini puternice în România. Marino observă că după valurile de reeditări masive ale extremei drepte interbelice "se ajunge - explicit sau implicit - la concluzia total greșită că singura tradiție ideologică românească ar fi doar cea etnicistă, naționalistă, șovină, iraționalistă, anticriticistă, antijunimistă". Dan C. Mihăilescu se întreba dacă citește cineva acest jurnal pentru Sebastian însuși. El consideră implicită lectura pentru ceilalți, pentru eroii jurnalului. Eroii ar conta foarte mult. Numai că Eliade din textul lui Sebastian este atît de monoton, de univoc-
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
N.T. Orășanu. Lui și fantezistelor lui liste de bucate le sunt atribuiți câțiva termeni intrați în limbajul curent potatoric (de exemplu: baterie). Față de aceste manifestări (și față de altele, de o spontaneitate care le face uneori ridicole de-a dreptul), glumele antijunimiste ale lui Hasdeu par inofensive. Deși subîntinde numai opt ani (1871 - 1877), acest prim volum reprezintă o excelentă introducere în viața cotidiană a Bucureștiului de secol al nouăsprezecelea. E un București care se acomodează cu statutul de Capitală a Principatelor
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
Ceea ce nu se va întîmpla niciodată în cazul lui Eminescu. Dar, cînd va redacta un act privind ridicarea unui monument funerar pe mormîntul acestuia, Maiorescu însuși nu va ezita să folosească formula "marele nostru poet național"9. În schimb, resentimentelor antijunimiste li se datorează atacurile extrem de dure la adresa celui care se stinsese abia de doi-trei ani. Autorii tuturor acestora (între care: Alexandru Grama - 1891; Aron Densușianu - 1894; Alexandru Macedonski - 1895) contestau tocmai specificitatea românească a operei eminesciene. "El lumea românească n-
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
poet antologic. Poezia hiper-romantică dominantă în Muntenia pînă pe la 1870 a dus la exces toate ticurile romantice și a filozofat în mod tenebros: ea avea să cadă în uitare odată cu apariția lui Eminescu. Printr-o ciudată mișcare regresivă, cu sens antijunimist, Macedonski revine programatic la originile romantismului românesc, declarînd că dorește reluarea tradiției lui Heliade-Rădulescu; o astfel de întoarcere spre sursele neolatine ale pașoptismului, mai ales spre Heliade și Bolintineanu, avea însă valoare mai degrabă declarativă: modelele nemărturisite ale lui Macedonski
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
un nou canon. Deceniile următoare au reconfirmat canonul fixat în interbelic de cea de a treia generație de critici maiorescieni, în bătălia lor cu critica socială și naționalistă a unor Ibrăileanu și Iorga, debitoare pe jumătate lui Gherea și criticilor antijunimiști de la sfârșitul secolului XIX. Lucru cu atât mai greu de explicat, cu cât Lovinescu, Călinescu, Cioculescu sau Streinu, protagoniștii canonului interbelic, au lipsit până târziu la apel, criticii generației mele descoperindu-i, și nu complet, abia după încheierea studiilor universitare
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
la adresa tînărului Eminescu aparținea lui Petre Grădișteanu care, cu doi ani în urmă, în articolul Convorbiri literare și Revista contimporană, apărut în aceeași publicație bucureșteană, continuă de fapt atacul din 1873. La această mistificare a contribuit B. P. Hasdeu, cunoscut antijunimist și adversar al Convorbirilor literare, care consimte, la 15 februarie 1876, să fie pus în fruntea efemerei Revista literară și sciințifică, în calitate de director pentru partea literară, semnînd în loc de program al revistei Al doilea rămășag, acrostihul intitulat La noi e putred
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
igore) Gellianu. La sumarul numerelor din anul 1875 (Tabla materiilor) George devine Grigore Gellianu, prenume și nume atestat și în comitetul de redacție al primului număr al Revistei literare și șciințifice din 15 februarie, 1876, avînd ca director literar pe antijunimistul B. P. Hasdeu, care semnează în loc de program. Al doilea rămășag, acrostihul La noi e putred mărul. La Conv(f)orbiri literare. Credea oare Gellianu (P. Grădișteanu) că Revista contimporană, prin cele două farse ale lui Hasdeu, putea să determine ,nu
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
CONVENȚIUNEA, periodic politic și literar care apare la Iași, mai întâi săptămânal, apoi bisăptămânal, de la 18 iulie 1867 la 4 august 1868. Gazeta are o orientare politică antijunimistă și cvasiseparatistă. Aici se publică una din primele încercări de contestare a „noii direcții” junimiste. Autorul ei, Constantin Skeletti, vedea o flagrantă discrepanță între rigoarea critică aplicată de Titu Maiorescu scriitorilor români din epocă și înțelegerea arătată literaturii junimiștilor și
CONVENŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286399_a_287728]
-
martie 1894. Primele două din cele șase numere continuau numerotarea cotidianului „Independentul”. Articolul-program, scris de G. Russe-Admirescu (Opiniunea publică), prea puțin susținut de conținutul revistei, militează pentru autoritatea criticii, pentru autonomia și obiectivitatea ei. Unele articole polemice indică o orientare antijunimistă (se republică fragmente din satira lui M. Zamphirescu, Muza de la Borta-Rece) și antisocialistă. Ținta atacurilor este îndeosebi Anton Bacalbașa, contestat de Toma Florescu și acuzat de plagiat de G. Russe-Admirescu. În sprijinul acuzației se traduce Le Colonel Ramollot de Charles
INDEPENDENTUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
Stoenescu. În 1890 redactori sunt Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Carol Scrob, I. S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
și opunea pozitivismului junimist atașamentul față de religie. Acuzând Junimea de „germanism” și de „pesimism schopenhauerian”, poetul susținea apartenența noastră la spiritualitatea tonică a lumii latine. Criteriul latinității, ferment al spiritului național, va deveni argumentul cel mai utilizat și mai specific antijunimist. În virtutea lui, Macedonski reabilita lirica de influență franceză (D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Al. Depărățeanu, Al. Sihleanu), iar colaborării unor scriitori francezi (St. Le Métayer, L. Chardon, Fr. Nizet ș.a.) i se dădea semnificația de adeziune la universul latin (odată cu iluzia
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
al plasei Sulina (1879), funcții pe care nu le socotea pe măsura posibilităților sale. Prin revista satirică „Tarara” (1880) continuă să lovească în liberali și în rege. Pornit să cucerească gloria literară, concepe „Literatorul” - apărut în ianuarie 1880 - ca publicație antijunimistă. Citește în decembrie 1881 Noaptea de noiembrie la Junimea, dar cum pentru junimiști rămâne o figură ciudată, un iremediabil ratat, el se dezlănțuie în atacuri pline de venin împotriva lui V. Alecsandri (acesta primea Premiul Academiei Române, în timp ce M. concurase fără
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
literară, căreia îi va imprima „nu o direcție nouă, ci o direcție sănătoasă”. Sub titlul În loc de prefață. Al doilea rămășag, Hasdeu reia aceleași idei și republică celebrul acrostih îndreptat contra Junimii. Revista păstrează în cele patru luni de apariție orientarea antijunimistă, dar, ca și la „Revista contimporană”, junimismul va fi combătut nu atât în planul principiilor politice și literare, cât în chestiuni de amănunt, privindu-i mai ales pe membrii societății ieșene. Polemica se cobora astfel de la idei la persoane, pierzându
REVISTA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
R.j. s-a aflat sub influența ideologiei literare a Junimii, datorită mai ales prezenței lui Eminescu și a lui Slavici. La sfârșitul anului 1871 primul comitet va fi înlocuit cu altul, în fruntea căruia se află Ion I. Bumbac, antijunimist înfocat. Discuțiile din interiorul societății au loc mai ales în chestiuni de limbă și ortografie. Ele sfârșesc în cele din urmă cu victoria partidei favorabile Junimii, fapt consfințit de sărbătorirea care, în 1882, este organizată în onoarea societății ieșene și
ROMANIA JUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
cuprinzătoare, interesul lui îndreptându-se deopotrivă spre istoria românilor (inclusiv a celor din Basarabia, Transnistria, Pind și Macedonia) și spre limba și literatura lor. De la micromonografii - Umorismo romeno (1939), Damian Stănoiu (1940), Mihail Eminescu (1943), La Junimea e le correnti antijunimiste (1943), Alecsandri (1946) va trece la lucrări ample, ca Grammatica della lingua romena (I-III, 1949), Storia della letteratura romena (1955) și Novecento letterario romeno (1966). Receptarea scrierilor sale în România a cunoscut atât contestarea, ba chiar negația, îndeosebi prin
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
comentariul său cuprinde progresiv elementele de substanță ale tabloului general, nu numai pe cele superficiale, încifrate în manifestări trecătoare sau puțin semnificative”. SCRIERI: Umorismo romeno, Milano, 1939; Damian Stănoiu, Milano, 1940; Mihail Eminescu, Romă, 1943; La Junimea e le correnti antijunimiste, Romă, 1943; Alecsandri, Brescia, 1946; Storia della letteratura romena, Florența, 1955; ed. (La letteratura romena), Milano, 1968; Novecento letterario romeno, Milano, 1966; România antică e modernă, îngr. Luminița Fassel și Rudolf Windisch, Würzburg, 1994. Traduceri: N. Iorga, L’ultima delle
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
V. Valmont, iar din poezia franceză transpune G. Dem. Teodorescu (V. Hugo, André Chénier, Alphonse de Lamartine și Alfred de Musset). Revista are o rubrică de bibliografie susținută de Laurian, cuprinzând scurte prezentări de cărți sau notițe polemice, de obicei antijunimiste. Un N. F. Bădescu recenzează romanul Fulga de Gr. H. Grandea, iar Anghel Demetriescu scrie despre o dramă a lui Antonin Roques, Constantin Brâncoveanu. G. Dem. Teodorescu publică un studiu despre literatura latină și altul despre André Chénier. Un cuprinzător
TRANZACŢIUNI LITERARE SI STIINŢIFICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290243_a_291572]
-
grila de interpretare sunt deturnante: folosește citate false din junimistul George Panu pentru a-l transforma într-un polemist contradictoriu, nu totdeauna sigur de temeinicia preferințelor sale, și într-un precursor al literaturii sociale; își pune întrebări ucronice (de ce un antijunimist ca Al. Macedonski nu se întâlnește cu „Contemporanul”?), vorbește de „constante ale literaturii socialiste românești” (care sunt, în opinia lui, folclorul, tradiția revoluționară de la 1848, respectul față de marile valori din a doua jumătate a secolului al XIX-lea), încercând să
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
poetul Conachi) revista inițiază studiul scriitorilor din trecut, în dorința de a consolida o tradiție literară. Polemica, iscată chiar după primele numere, cu „Convorbiri literare”, în urma articolului lui Titu Maiorescu Beția de cuvinte la „Revista contemporană” (1873), a determinat orientarea antijunimistă a publicației, care a încercat să opună „noii direcții” ieșene o orientare proprie, promovată de „școala de la București”, în frunte cu B.P. Hasdeu. Riposta R.c. la atacul lui Maiorescu, susținută de P. Grădișteanu, V.A. Urechia, D. Aug. Laurian
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
februarie și 20 martie 1888 și între 14 mai 1892 și 25 ianuarie 1893. Din noiembrie 1876 până în octombrie 1877 revista a apărut sub titlul „Figaro”. Redactor, în primii ani de apariție, a fost Mihai Negrutz, un anticonservator și un antijunimist convins, iar în ultimii ani (1885-1893) Vasile Negrutz. Diversitatea de procedee satirice întrebuințate, precum și menținerea satirei și a umorului la un nivel literar mai întotdeauna acceptabil fac din P. o gazetă interesantă. Se criticau în primul rând politica junimistă, mai
PERDAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288755_a_290084]
-
Radu Năsturaș (Nicolae Densușianu). Aron Densușianu dă versuri originale și tălmăciri din Leopardi și Petrarca, nuvele istorice și articole de critică literară. El continuă aici și controversa cu Titu Maiorescu (articolul Regenerarea literaturii române), care îl va împinge spre atitudinea antijunimistă și antieminesciană de mai târziu. În paginile O. l. s-a afirmat ca o personalitate culturală și literară cu mari disponibilități tânărul profesor brașovean I. Al. Lapedatu. Autor de înflăcărate și argumentate articole politice, poet încă neexperimentat, dar sincer și
ORIENTUL LATIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
1900 - când se unește cu „Evenimentul”, cotidian conservator -, 15 noiembrie 1906 și 5 noiembrie 1940, 17 septembrie 1946 și 31 iulie 1951. Reprezentând inițial punctele de vedere politice ale conservatorilor ieșeni grupați în jurul lui G.Gr. Cantacuzino, ceea ce implică unele atitudini antijunimiste, din 1906, sub influența lui Al. A. Bădărău, O. îl va sprijini pe Take Ionescu. După primul război mondial va deveni purtător de cuvânt al „centrului” democratic, păstrând unele nuanțe conservatoare, pentru a se transforma apoi într-un „cotidian popular
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
memorialistul îi privește cu oarecare antipatie, din cauza deosebirilor de orientare politică. Paginile dedicate lui Mihai Eminescu și lui Ion Creangă dovedesc neînțelegerea însemnătății lor în literatura română. Date inexacte sau fapte relatate denaturat îi servesc adesea autorului să vehiculeze atitudini antijunimiste curente în epocă. Temperament de luptător, P. a acordat o importanță deosebită activității jurnalistice, conducând, înființând sau fiind redactor la numeroase ziare. După ce în 1883 a colaborat susținut la „Liberalul”, în 1884 scoate ziarul „Lupta”, pe care îl conduce efectiv
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]