48 matches
-
ca punct de plecare curentul non-conformist numit dadaism. Acesta a fost inițiat la Zurich de Tristian Tzara, originar din România. Scriitorii care scriau în spiritul dadaismului își exprimau disprețul față de o lume incapabilă să stăvilească barbaria și crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, tangențiind cu absurdul. Din acest curent s-au desprins constructivismul și suprarealismul. Constructivismul de la noi s-a grupat în jurul revistei „Contemporanul” la conducerea căruia se afla Ion Vinea. Constructiviștii promovau ideea necesității unei corespondențe între artă și spiritul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_prima_zi.html [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
din perioada interbelică. Manifestarea cea mai puternică a avangardei literare românești se regăsește în mișcarea Dada (curentul se va numi „dadaism”), inițiată în 1916 la Zürich de către studentul român Tristan Tzara, devenit ulterior poet de limbă franceză. Tristan Tzara cultivă antiliteratura, antimuzica, antipictura, inventând tehnici de creație dintre cele mai diverse și bizare iar dadaismul refuză convențiile de orice fel, căutând noul, fiind obsedat de autenticitate. Printre procedeele noi ale avangardismului, se numără și dicteul automat, montajul, colajul, tehnica reportajului, toate
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
br> Eu nu sunt poet și de aceea scriu poezie. Eu sunt un antipoet sau un nonpoet. Astfel, am venit în America pentru a reconstrui Statuia Libertății Versului eliberat de sub tirania clasicismului și a dogmelor sale. Eu autorizez orice îndrăzneala: antiliteratura și literatura să; forme flexibile fixate sau imaginea vie a morții!; stilul nonstilului; poeme fără versuri (pentru că noțiunea de «poem» nu corespunde nici unei definiții din dicționare sau din enciclopedii) - poeme care există prin absența lor; poeme fără cuvinte, fără fraze
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
existențial (1997), ca și Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001) vor relua aproape integral problematica fantasticului, extinzând-o la romanele „existențialiste”, expresii ale unui „pact biografic” al conlucrării dintre autor, narator și personaj. Autenticitatea ca formă de antiliteratură, justificată, după G., printr-o scriitură subiectivă de tipul jurnal, memorii, autobiografie, generează o narațiune indirectă, care prefigurează o direcție fertilă a prozei românești de mai târziu, metaromanul. În Poetica romanului românesc interbelic (1998), „o posibilă tipologie” distinge două modele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
conștiință", această conștiință "autentifică" realitatea, îi certifică existența, o instituie, o percepe în latură esențială adică absolută. Specifică autenticității este și răspândirea și consolidarea unei stări de spirit antiliterare. S-a observat faptul că autenticitatea constituie o formă modernă de antiliteratură iar în acest sens Sartre afirmă: "Să nu te încrezi în literatură. Trebuie să scrii cum îți vine sub condei, fără să cauți cuvintele"101. Invitație pe care, de altfel, o regăsim în Patul lui Procust sub forma " Luând tocul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de spectrul violenței, a unei lumi în derivă, tutelată de anomie. Ca act în sine, demersul scriitorului-publicist nu e singular, se știe, el se individualizează prin felul rostirii. În planul ideologic, vorbim de o pledoarie pacifistă, materializată estetic într-o antiliteratură în sensul dat de curentul modernist termenului, de refuz al ideii de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai dramatică și mai nefirească pagină din istoria literaturii noastre”, în care „nu a existat o literatură reală în sensul consacrat al termenului, ca fenomen de cultură, ci doar un simulacru de literatură și viață literară, echivalent cu nonliteratura și antiliteratura”. Deși interesul cărții se concentrează în special pe latura istoric-documentară (contextul instituțional) și pe aceea teoretică (contextul ideologic), se formulează o serie de observații ingenioase privind dialectica dintre „politizarea literaturii” și „literaturizarea politicului” sau despre esența realismului socialist: „realismul socialist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
spus la epicul tradițional, pe care-l va remodela, obținând noi și noi suite combinatorii. Opunându-se doar aparent modernismului, care, prin mișcările extreme de avangardă, se delimita hotărât de curentele anterioare și chiar dorea să demoleze totul, să facă "antiliteratură", postmodernismul e tributar unui altfel de artist. Celui conștient că face parte dintr-un lanț mult mai lung de semne, "artistul hiper- livresc care știe că noutatea absolută este exclusă și care decide să conviețuiască pașnic cu tradiția. Pierzându-și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care au făcut posibilă existența poeziei sau a prozei digitale nu exclud parodia: în fond, cartea scrisă în comun, interactiv, în fața unui computer și acceptând parteneriatul cu necunoscuți de care te leagă o rețea este tot o formă orgolioasă de antiliteratură care-și conține propriii hibrizi parodici. Altfel, simpla renunțare la fixarea textului între coperțile unui volum nu ni se pare suficientă pentru a garanta susținerea sa, pe mai departe, prin lectură și rezistența lui la perimarea temporală, condiții încă valabile
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
goală, pe conexiuni delirante, pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale și a convențiilor scrierii corecte promovarea unor manifeste literare (model impus de Filippo Tommaso Marinetti, care, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
formate (însă ar fi interesante pentru un studiu despre compunere în limba română actuală). În schimb, am luat în calcul compusele cu prefixe și prefixoide, în care se recunosc substantive mai vechi: aeroambulanță, aerobuz, aerodinamicitate, aeroduct, aerogenerator, aerotermă, antiartă, antifurt, antiliteratură, antiroman, contraargument, contrainformații, contraofertă, contraperformanță, contrasens, contraserviciu; − diverse substantive care sunt evident preexistente primei ediții a DOOM-ului, dar au fost omise din diverse motive 1: afurisit, ales, arcanul, aschimodie, baș, băltărețul, bebeluș, boancă, bonsoar, botoșel, capra, cascadorie, călușul, căpșunică
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
sardine, it. sardina (MDN), tastă < germ. Taste (DEX2), telenovelă < sp. telenovela (MDN), tetieră < fr. têtière (DEX2), yală < n.pr. eng. Yale (DEX2, internet)6. 3.1.2. Tipul flexionar ă-i: am înregistrat 25 de substantive: acvaristică, africanistică, albanistică, americanistică, anglistică, antiliteratură, birotică, brizură, coplată, democratură, ebenistică, indianistică, indo-europenistică, inventică, metalingvistică, microelectronică, ortoptică, robotică, românistică, protetică, pseudoliteratură, relectură, subcultură, subgrindă, tastatură. Dintre acestea, la 15 se recunoaște sufixul -ică, productivitatea (nu foarte mare) a tipului datorându-se și sufixului. Câteva substantive nu
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
asemenea, am introdus în inventar și substantivele formate cu prefixe și prefixoide de la baze preexistente DOOM1, destul de numeroase, după cum se poate observa mai jos: aero-: aeroambulanță, aerobuz, aerodinamicitate, aerogenerator, aerotermă; anti-: antialergic, antiapopleptic, antiartă, antibronșitic, antidepresiv, antidiabetic, antifurt, antigripal, antitinflamator, antiliteratură, antimemorii, antipoluant, antiradar, antiroman, antitusiv, antiviral; auto-: autoacuzație, autocolant, autoeducație, autogreder, autoironie, automedicație, autotaxare, autotren; bio-: biodiversitate, bioenergie, biogaz, bioritm; euro-: eurocent, eurodolar, euroobligațiune; micro-: microanchetă, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microcip, microelectronică, micromoleculă, microparticulă, microprocesor, microproducție, microsistem, microundă, microwatt; mini-: minicar
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
des règles littéraires! Je suis venu en Amérique pour reconstruire la Statue de la Liberté du Vers délivré de la tyrannie du classicisme et de ses dogmes...” etc. Poezia lui S. va fi, prin urmare, de factură avangardistă, supusă propriului sistem estetic: antiliteratură, non-stil, poeme fără poeme (pagini albe), grafopoeme etc. În Exist împotriva mea! (1994) programul- manifest al mișcării paradoxiste este anunțat sub forma inedită a unui interviu. Cultivând bizareria și nonsensul, autorul amintește uneori, ca în Autobiografie mică, de Grigore Cugler
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
și literar. Un scriitor trebuie să scrie despre ceea ce trăiește și simte cu adevărat, oricît de inoportun sau incon venabil ar fi adevărul lui. și cred că Tinerețile lui Daniel Abagiu este o astfel de carte cinstită cu sine însăși. Antiliteratură, gombrowiczism, privire ingenuă asupra epocii ceaușiste : e cu neputință să discuți cartea lui Cezar Paul-Bădescu în afara acestor trăsă turi. Dar nu-mi fac iluzia că prin asta am spus totul. E în această scriere și un - nomen odiosum ! - inefabil, ceva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vorbirea, prozele lui U. parodiază (cum s-a remarcat) și literatura: însemnările de călătorie bunăoară (Plecarea în străinătate), epica aventurilor romanțioase (După furtună), romanul de dragoste (Pâlnia și Stamate), un bildungsroman din sfera artei (Fuchsiada). Ducând la ultima expresie posibilă antiliteratura, aceste proze conțin totuși literatură, în schiță extrem caricaturală, evident, Pompiliu Constantinescu crezând că poate identifica în ele embrioni de teme și tipuri. Decodările criticului sunt discutabile, dar nu se poate nega că aventurosul Stamate, lansat în escapade extraconjugale, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
din cei dintâi scriitori ai secolului XX care au încercat o subversiune a scrisului, aderând (mai mult ori mai puțin conștient) la o estetică a nonexpresiei. Apocalipsa urmuziană afectează nu lumea reală, ci pe aceea fictivă. Literatura sa e o antiliteratură". Autorul care a seismografiat vidul de umanitate și de ontologie, a fost tradus și prezentat încă din 1965 Europei de însuși Eugène Ionesco, posteritatea operei sale în țară și în străinătate fiind una nesperată de grefierul-scriitor. Demetrescu-Buzău s-a cufundat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Emil Brumaru, Sorin Titel ș.a.), suprarealismul românesc a rămas fidel definiției date de părintele său: atotpoternicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, un nou chip de a exista în lume. Nicolae Bârna nu uită să acorde locul ce i se cuvine "antiliteraturii" lui Urmuz, cel de precursor absolut al avangardismului, dar și de anticipator al absurdului, citatul din Eugène Ionesco fiind revelatoriu: "este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
întors la Atena, unde le era locul, cu patru zile mai devreme. în paranteză fie zis, miracolul grec e un exemplu de antifotbal care îi dă uitării pe Helenio Herrera, pe Lippi, pe Trapattoni și pe toți moderniștii iubitori de antiliteratură și antiteatru. în plin postmodernism, Rekhagel e un dinozaur modernist care a reușit să facă din niște meridionali sută la sută niște nemți sută la sută. Nu mă gîndesc la nemții lui Völler, care alcătuiau mai degrabă o salată decît
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
serios, bufonul. Ne putem întreba dacă aceasta este o poziție curat estetică. În ciuda extremei libertăți acordate poeticii în temeiul intenției subversive, deconstructive, demoniace, homo aestheticus cedează pasul unei conștiințe cabrate în programul său de-a răspunde unui antiunivers printr-o antiliteratura. Oircîtă suprafață metafizica a rebours ar posedă o atare postura, ea nu reprezintă decît o tendențiozitate, în simetrie, bunăoară, cu tendențiozitatea religioasă sau cu cea eticistă. Ochiurile negației sînt prea strînse, imaginile prea încrîncenate în năzuința lor de-a invocă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
pildă), dar recuperînd realitatea literală (cum Stockhausen recuperează realitatea sonoră), și o literatură contestatară, antisocială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui model de reprezentare recunoscut - și, deci, vandabilă, recuperată de societatea de consum (ca Hendrix în muzică). Literatura "pură" ca antiliteratură Numărul 1 apare în 1995, numărul 2 în 1996, apoi gata. Se numește Revue de littérature générale, a fost publicată de editura POL și fiecare număr adună cam o mie de pagini, 23,5 cm. X 19,5 cm. Proiectul
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
alienării despre care știm astăzi prea multe pentru a mai insista asupra ei. Pe scurt, dihotomia les mots versus les choses este tradusă de Gleize în termenii expresie versus experiență. O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie, se naște antiliteratura supusă unicului criteriu al autenticității. Expresia se va strădui să devină experiență cu orice preț - al incoerenței, al ilizibilității, al vulgarității. Ce înseamnă asta? Că poezia modernă apare în momentul în care literatura își constituie un corp, primește corpul pe
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională - "superficială" - care se vinde bine și trădează literatura "pură". Ne- sau antipoetică, nu pentru că ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură, ca și cum n-ar avea "conștiiță de sine". Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur și simplu terapeutic sau turistic - este acela al sistemului de consum. Teritoriul acesta este altul decît cel al literaturii pure: nu superior sau
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Tot ceea ce înseamnă modernism extrem și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și antiliteratura - au omologat de fapt plictisul ca materie, scop și stil în proza modernă. Apar cu grămada, și la noi, scriitori foarte talentați și culți care scriu ca să scrie, croșetează, patinează artistic, experimentează. Nu pot să-mi dau seama cât de
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
Ion Vinea se întreba deloc retoric: Dar există oare o literatura de pură imaginație?" Răspunsul vine de la sine: NU. Iar adevărat-asemănătorul rămîne un deziderat în sine creator. Totuși, unii s-au încumetat a spune c-ar fi vorba de o antiliteratura care, în fond, ascunde lipsa de talent a autorilor care practică acest gen controversat, în pofida faptului că, astăzi, pe glob, peste jumătate din producția editorială este dedicată genului pus în discuție. Alții precum Casanova de Seingalt, aventurier și confrate demn
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]