40 matches
-
ntrați în contact cu inamicul, asumați-vă riscuri”. Nu știu dacă este responsabilitatea noastră ca politicieni să le spunem acest lucru oamenilor noștri. Nu subestimez complexitatea situației. Știu că războiul este crud, însă cred că trebuie să punem capăt acestui antimilitarism, acestui antiamericanism simplist, acestei autoflagelări a forțelor occidentale din cauza cărora aceste forțe sunt considerate sursa necazurilor din Afganistan. Eu cred, doamnelor și domnilor, că lucrurile sunt mult mai simple. Inamicii sunt talibanii, nu americanii și nici forțele occidentale. Situația este
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
dar strâns în chingile unui clasicism și o metrica scrupuloasa, gustul de vechi, prieteni culți și nevoia de singurătate, o cultură literară și muzicală ascuțită, un fond liberal vechi, fără nici o doctrină stabilită, dar sprijinită de un individualism puternic, un antimilitarism visceral, un anticlericism adânc și dispreț total față de confort, bani și cinste. Aceasta nu se va schimba. În 1951, Brassens l-a cunoscut pe Jacques Grello, compozitor și susținător al Caveau de la Republique, care, după ce l-a ascultat, i-a
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
concert). Alcătuite din militanți Încrâncenați, aceste grupuri devin „purtătoare de cuvânt” ale unei anumite culturi. Între două cântece, transmit „mesaje”, luptă Împotriva sexismului și a supunerii femeii, Împotriva nedreptății, a abuzurilor și a exceselor de zel ale poliției. Sunt pentru antimilitarism și Împotriva războiului, a imperialismului, a represiunii sociale și a oricărei forme de putere, pentru respectarea naturii și a mediului. Participă la lupta antifascistă, militează Împotriva capitalismului și megalomaniei, critică cultul personalității și multiplele ierarhizări și acționează pentru recunoașterea egalității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să vezi picturi decât să înțelegi doctrine și să dai formă pietrelor după imaginea omului decât să-l reformezi pe om după imaginea lui Dumnezeu" (Du Moulin). În cele din urmă, cu antiestetismul originilor s-a întâmplat ca și cu antimilitarismul. Ele intră într-un puternic declin după "luarea puterii". Un creștin din primele două secole nu trebuia nici să verse sânge, nici să privească imagini: pe la 220, Tertulian îi proscrie atât pe cei care îmbrățișează viața militară, cât și pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
colective la care pot lua parte membrii unei națiuni. Ca efect al diferențelor dintre caracterele naționale, guvernele german și rus, de pildă, s-au lansat în politici externe pe care americanii și britanicii erau incapabili să le urmărească, și viceversa. Antimilitarismul și aversiunea față de armatele permanente și de serviciul militar obligatoriu sunt trăsături permanente ale caracterului național american și britanic. Însă aceleași instituții și activități au fost situate sus pe scara ierarhiei valorilor Prusiei, de unde prestigiul s-a răspândit în întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Guvernele națiunilor pacifiste, al căror exemplu elocvent îl constituie până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial Statele Unite, se află, din acest punct de vedere, într-o situație mult mai dificilă, având o libertate de acțiune mai redusă. Limitate de antimilitarismul înnăscut al populației lor, ele trebuie să implementeze o politică externă mai prudentă. Frecvent, puterea miliară aflată în mod real la dispoziția lor nu se va compara cu angajamentele politice pe care le impune preocuparea pentru interesele lor naționale. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parlamentar, după ce SUA intraseră în război: „Americanii nu pot înota și nu pot zbura, americanii nu vor veni niciodată”. În ambele cazuri, liderii germani au subestimat puterea americană, fiind atenți exclusiv la calitatea efectivelor militare la un moment dat, la antimilitarismul american și la distanța geografică. Ei au ignorat însă complet calitățile temperamentului american, cum ar fi inițiativa individuală, capacitatea de autoperfecționare și competențele tehnice, care, împreună cu alți factori materiali, în condiții favorabile, ar putea depăși dezavantajele îndepărtării geografice și armatei
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
privind controlul muncitoresc asupra uzinelor. Anarhiștii iau parte la răsturnarea țarismului și apoi a guvernului lui Kerenski, și văd în emergența sovietelor* schița unei societăți anarhiste. Numeroase din valorile promovate de ei corespund în acel moment cu cele ale bolșevicilor*: antimilitarism, pacifism, anticlericalism, precum și gustul pentru acțiunea imediată și recursul la violență. Figura lor tutelară, Piotr Kropotkin, salută Revoluția din Octombrie* iar, în Ucraina, anarhistul Nestor Mahno conduce o puternică mișcare țărănească - mahnovșcina - care confiscă pământurile marilor proprietari și încheie o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scurt regim de teroare, ar fi putut permite, îngreunînd acțiunea lui Thiers prin anarhie și dezordine, justificarea prezenței unei armate germane de ocupație, pentru mult timp. În Franța, perioada atentatelor anarhiste precedă războiul din 1914, însoțind, în contrapartidă, un vag antimilitarism activ; de asemenea, revoltele din Irlanda și din Europa centrală, mișcările naționaliste. Deoarece chiar din acest moment apar semnele ripostei Rusiei, neliniștită de amestecul prusac în afacerile sale interne, prin revoluționari infiltrați. Istoria nu mai este țesută atunci decît dintr-
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
câte cordoane de jandarmi am rupt până la Ministerul Lucrărilor Publice, unde am fost opriți definitiv de numărul tot mai mare al paturilor de pușcă, ce se îndreptau împotriva piepturilor noastre tinerești. Știu însă că atunci am avut întâia tresărire de antimilitarism, accentuat apoi treptat în cursul anilor, ajungând a fi acum una dintre cele mai temeinice convingeri ale mele, chiar dacă aceasta ar părea curios pentru un naționalist. Desigur, sentimentul care a făcut loc acestei convingeri nu s-a datorat faptului că
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
înarmare (Bebel), refuzînd însă orice formă de dezertare care, după cum spun ei, aduce cu sine represiunea guvernului împotriva Partidului și incapacitatea acestuia de a interveni într-un moment crucial. O a treia moțiune, apărînd prin vocea lui Gustave Hervé un antimilitarism exacerbat se află încă în minoritate. Acordul se va încheia cu un text de compromis, care respinge atît greva generală, cît și dezertarea. Totuși "în cazul în care războiul s-ar declanșa", datoria socialismului internațional este "de a interveni prompt
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de cărți de Tolstoievschi, care-i place foarte mult, etc. etc., etc. În ajunul răscoalelor. O școală de agricultură și un spital de pelagroși. Greu de închipuit. Pe hotarul țării Funcționari români Dincolo de fortificații Chestiune bisericească Puterea noastră de asimilare Antimilitarism Pe urmele răscoalelor. Focul, cea dintău mare născocire a omului, a produs viața socială. A doua mare descoperire, cartea, foc spiritual, a desăvârșit și asigurat legătura dintre generații, adică depozitul de civilizație. Bianu Bârsanu Brătescu Bogdan-Duică Densușianu, Goga Negruzzi Philippide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
preferă a se rosti a contrario. Face parte din specia nemulțumiților, a cîrtitorilor cronici, ca o veritabilă incarnare a atitudinii anti. Propunînd, pînă la un punct, o paralelă a autorului Cuvintelor potrivite cu Louis Ferdinand Caline, Nicolae Balotă scrie: "Anticlericalism, antimilitarism, antiburghezie, anticonformism, pe lîngă multe alte antipatii ale lor, fac din ei modele exemplare ale opoziționistului. Și, totuși, nu erau oameni ai resentimentului, în sensul nietzscheian al cuvîntului. Nu urau din bovarism ceea ce ar fi dorit să devină, să facă
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
în două Bine primit de critici, Waltz With Bashir de Ari Folman este un documentar de animație, deși i se spune documentar pentru că e inspirat din evenimente reale. E frumos desenat, cu unele cadre într-adevăr deosebite, are intenții bune - antimilitarismul (autorul face un fel de psihanaliză a participării sale la războiul din Liban, în anii ’80), dar ideile sale sunt mult prea evidente. Nu-l depășește pe Persepolis. Three Monkees de Nuri Bilge Ceylan mi s-a părut sub Uzak
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
împotrivea prestării serviciului militar refuzând sacramentum militiae și aducând pentru aceasta motivații etico-religioase. Acest episod poate fi luat ca, un simbol al unei atitudini mult mai generale a creștinilor față de structura militară. Uciderea tânărului recrut ne arată amploarea sugestivă a antimilitarismului creștin, exprimată în termeni politico-religioși. Nici un document anterior creștinismului, nu ne spune că cineva ar fi pătimit vreodată pedeapsa cu moartea, pentru refuzul împlinirii serviciului militar din motive de conștiință. În anul 297, Galerius dobândea o mai mare popularitate în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
astfel la cele legate de riturile religioase păgâne. Pentru montaniști judecata de pe urmă a lui Cristos era iminentă, fapt pentru care își trăiau penitența într-un rigorism excesiv și într-o atitudine de sfidare a lumii pe care o disprețuiau. Antimilitarismul era foarte viu între ei, proclamându-și credința printr-o dorință fanatică de martiriu, provocând o și mai mare duritate din partea păgânilor care, dincolo de toate acestea, se aflau în imposibilitatea distingerii lămurite a diferențelor dintre concepțiile acestor secte și cele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului (2Tim 2, 3-5). Proslăvirea soldatului desăvârșit și dezinteresat în limbajul paulin și apelativul de bun, atribuit soldatului, elimina orice presupunere a vreunui antimilitarism în sânul comunităților creștine din Biserica primară. Apostolul tresălta de bucurie auzind vorbindu-se despre războaie iminente și bătălii preamărind arta militară, deoarece creștinismul, prin natura sa, este o luptă continuă împotriva răului, iar creștinul, un războinic peren. Necesitatea de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
individului, ci și societății în genere. În Stromata (Miscelaneea), IV, 8, 61, 2-61, 1, propune reevaluarea femeii într-o epocă în care aceasta se afla într-o poziție de subordonare față de bărbat. Mai mult chiar, este evident și un anumit antimilitarism: nu femeia este inferioară bărbatului pentru că nu știe să lupte, ci acesta care trebuie să se poarte asemenea ei în actualizarea păcii; el trebuie să uite să lupte. În fragmentele citate ne este prezentă vestirea unei păci escatologice așteptate din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe pământ, abandonând atitudinile care îi pot condiționa negativ în relația cu aproapele. Chiar dacă nu intenționează să dea o elaborare normativă a comportamentelor etice pe care trebuie să le respecte orice creștin fără nici o deosebire, Clement, poate fi considerat apărătorul antimilitarismului. Dacă în Paedagogus II-III ne-a fost prezentată o dezbatere a problemelor de caracter moral, analiza care ne rezultă este destul de diferită față de cea plină de severitate a unor scriitori latini, precum Tertulian sau Ciprian. Spiritul creștin al alexandrinului este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condiționează destul de mult atitudinea speculativă a teologilor alexandrini înclinați, îndeosebi Origene, să dea proeminență aspectelor doctrinare în detrimentul celor disciplinare sau morale, considerând că deprinderea etică este mult mai apropiată de cea a lui Cristos, dacă creștinul se desăvârșește în gnoză. Antimilitarismul lui Clement trebuie încadrat în această optică. 2.2.2. Origene Deși interesul speculativ al lui Origene din Alexandria (185-254) viza în chip deosebit problemele interne ale teologiei creștine, versatilitatea-i caracteristică l-a făcut și apologet în Contra Celsum. Această
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că apăruseră discuții (nunc de isto quaeritur) între creștini în jurul acestui subiect; se dezvolta ideea unei posibile coexistențe dintre a-l mărturisi pe Cristos și prestarea serviciului militar. Asemenea discuții erau rodul reflexiei ierarhiei ecleziastice, dată fiind convergența textelor despre antimilitarismul constant (Tradiția Apostolică a lui Hipolit poate fi văzută tocmai în această lumină), și al unor creștini care nu au reușit ori nu s-au implicat să aprofundeze corespunzător etica evanghelică din punct de vedere spiritual, fiind înclinați să accepte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-l continuu. Acceptarea serviciului militar aspru combătută de gnostici, montaniști și manihei (erezii ostile chiar și Bisericii), era susținută sau cel puțin necombătută de creștini. Dacă această problemă nu ar fi existat, Tertulian nu ar fi adus-o în discuție; antimilitarismul său este și anticreștin, fapt evidențiat de cuvintele de dispreț ale acestuia față de episcopii creștini. Opinia unor istorici potrivit căreia soldații martiri aparțineau doar obiectorilor de conștiință, fără a aparține credinței pur creștine, este considerată neîntemeiată alții, în ciuda apartenenței lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
membrii adunării provinciale, a refuzat să ducă potrivit îndatoririi sale steagul legiunii, iar pentru alții, buna credință a acestora nu poate fi pusă nicicum la îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman și ulterior la apariția obiecției de conștiință, se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman și ulterior la apariția obiecției de conștiință, se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza reformei religioase a acestor erezii se afla o inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor Scripturi și validitatea singulară a moralei subiective. Aceste trei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu privire la existența binelui și a răului, în cazul disputelor cu gânditorii creștini. Pentru manihei serviciul militar și războiul aparțineau dumnezeului rău, motiv pentru care au respins ambele variante, din respect față de religiozitatea lor, considerându-le dăunătoare societății civile. 4.1. Antimilitarismul gnosticilor Gnosticismul a apărut în Siria la jumătatea secolului II p.Chr., și s-a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]