86 matches
-
al omogenizării în derizoriu, trivialitate și mascaradă.” Avem aici, în această Republică a termidorienilor chitrofoniți, de-a face (se va vedea) cu o veritabilă noapte a cuțitelor lungi și a paharelor de cristal. E drept că după această fulminantă lovitură antimonarhică pusă la cale de rebeli, riguros cronometrată de iacobinul Caragiale, protagoniștii cad (afirmația aparține lui Mircea Iorgulescu), într-o totală voluptate a lipsei de răspundere. „A fost așadar rebeliunea, va scrie B. Elvin (vezi Modernitatea Clasicismului -I.L. Caragiale, 1967
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
imita la o scară infinit derizorie (și poate că tocmai de aceea cu atât mai comică), pe cea a lui Ludovic al XIV-lea. Paradoxal, dacă am suprima cea de a doua parte a povestirii, am rămâne cu terifianta lovitură antimonarhică, pusă la cale de puterea indivizilor uniți, formată ca și în 18 Brumar a lui Ludovic Bonaparte, scris de un Marx la tinerețe, dintr-o armată de strânsură. Căci a doua oară, cum o spunea în tinerețe inspiratul autor al
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
moment al desăvârșirii Unirii din 1859, dar certitudinea apariției imnului în formă definitivă, ca imn de Stat, datează din 1884. Va dăinui șaizeci și patru de ani, până în anul 1948, când i-a luat locul un imn cu avânturi proletar-bolșevice, antimonarhice, „Zdrobite cătușe”, pe textul lui Aurel Baranga și muzica lui Matei Socor. „Trăiască Regele/ În pace și onor,/ De țară iubitor/ și-apărător de țară!”// sunt versuri ale Imnului Regal. Iar, „Zdrobite cătușe în urmă rămân,/ În frunte-i mereu
IMNUL REGAL, ÎNVEŞMÂNTAT MUZICAL ÎN „POEMA ROMÂNĂ”, DE GEORGE ENESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1438152927.html [Corola-blog/BlogPost/350367_a_351696]
-
7). În decembrie 1990, regele Mihai I încercase să facă o vizită în țară împreună cu Principesa Margareta și fusese expulzat de însuși președintele interimar al României, Ion Iliescu, după încurcături grotești, iar mediile din România se aflau într-o isterie antimonarhică. În acele zile de aprilie, I.P. Culianu primește din nou amenințări cu moartea. În holul lui „Drake Hotel”, unde urma să aibă loc o conferință de presă, un individ ținând, după toate probabilitățile, un pistol sub haină, îi spune că
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_agonia_u_constantin_milea_sandu_1390760155.html [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
rata șansa de a depune mărturie din îngrozitoarea casă a morților, așa cum o va face Dostoievski. Căci, dincolo de plutarhianul paralelism al destinelor celor doi scriitori, o asemănare va exista totuși. Făcând parte din grupul petrașevskiștilor, un astfel de gest (conspirație antimonarhică), va fi cât pe ce să-l coste viața pe Dostoievski. Se știe că autorul Demonilor, aflat la un pas de a fi împușcat de un pluton de execuție, va fi deportat în cele din urmă la patru ani de
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
a fost redactor al revistei între 1869 și 1875, și scriitorul I. L. Caragiale. Gheorghe Dem Teodorescu a debutat în revistă, sub pseudonimul "Ghedem", publicând în numărul din 17 mai 1870 pamfletul "“Animale politice - Maimuța”", care se înscria în linia atacurilor antimonarhice ale revistei. I. L. Caragiale și-a început colaborarea la „Ghimpele” în numărul din 16 decembrie 1873, cu povestea satirică în versuri "“Șarla și ciobanii”". Începând cu numărul din 26 mai 1874, Caragiale publica "„cronica literară”", "„cronica fantastică”" și " „cronica sentimentală
Ghimpele () [Corola-website/Science/320793_a_322122]
-
Avea un salon în care se întâlneau realiștii, partizanii restaurației Bourbonilor și cei care i se opuneau lui Napoleon și era frecventat de intelectali ca Jacques-Louis David, Benjamin Constant sau François-René de Chateaubriand. Din cauza faptului că avea relații cu scriitori antimonarhici, a fost exilată în cele din urmă de Napoleon. Când a fost realizat acest tablou, Juliette Récamier avea vârsta de 23 ani. Comandându-și portretul, i-a scris pictorului: " Dacă este vorba de ședințe, voi fi la dispozița dumneavoastră". Totuși
Portretul doamnei Récamier () [Corola-website/Science/300192_a_301521]
-
M. Sturdza, care după republicările din 1896 și 1897, ar fi ajuns la 13 mii de exemplare vândute, dar nici unul dintre capii literaturii de la acea vreme nu i-au dat însemnătate. Volumul cuprinde și republicarea piesei "Cuza Vodă", cu adaosuri antimonarhice. Motto-ul volumului sunt propriile versuri din poezia "Noaptea de ianuarie": În noiembrie 1895, Caragiale publică o recenzie, plină de ironie, volumului "Excelsior", în articolul "Despre Macedonski": Macedonski fiind în strânse legături cu cercurile conservatoare, se implică în „chestiunea Ghenadie
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
greci. Nu este clar dacă amiralul Canaris, care avea sub comanda sa o rețea de informatori foarte extinsă, a fost dezinformat sau a încercat să saboteze planurile lui Hitler. "Abwehrul" a prezis că populația Cretei, datorită convingerilor puternice republicane și antimonarhice, va întâmpina cu entuziasm sosirea soldaților germani pe care îi va considera ca eliberatori, acceptând condițiile favorabile care le-ar fi fost oferite de ocupant. Era adevărat că ultimul premier republican al Greciei, Eleftherios Venizelos, era originar din Creta, iar
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
evacuații s-au odihnit în satul Therisso. Aici, suita regală a întâlnit un grup de pușcăriași cretani, eliberați din închisoare de germani. Se pare că patriotismul a fost mai puternic decât recunoștința datorată germanilor, care îi eliberaseră, și decât sentimentele antimonarhice. Suita regală a putut astfel să-și continue drumul. În ciuda faptului că oamenii regelui au trebuit să-și abandoneze catârii de povară și că nu erau echipați corespunzător pentru o călătorie în munți, ei au reușit să ajungă în timp
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
î.Hr. - 19 august 14 d. Hr.) au fost de acord că a existat o astfel de femeie, că ea s-a sinucis după ce a fost violată de fiul regelui etrusc și că acest eveniment a fost cauza imediată a revoltei antimonarhice care a răsturnat monarhia. Incidentul a aprins flacăra nemulțumirii față de metodele tiranice ale ultimului rege al Romei, Lucius Tarquinius Superbus. Ca urmare, principalele familii au instituit republica, au alungat familia regală a lui Tarquiniu din Roma și au apărat cu
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
din prefață acestei lucrări răzbat deja inclinațiile promonarhiste și îngrijorarea pentru ceea ce i se părea decadenta societății franceze sub regimul republican. După ce fusese crescut în copilărie într-o tradiție republicana și anticlericala (tatăl său fusese un entuziast cititor al poemelor antimonarhice ale lui Victor Hugo, „Leș Châtiments"),în anul 1879 Drumont s-a decis, sub influența călugărului iezuit Stanislas Du Lac de Fugères (directorul unui colegiu de pe Rue des Postes) să se (re)convertească la religia catolică. O influență marcată asupra
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
comuniști. EAM s-a transformat rapid în cel mai numeros grup de rezistență și cea mai mare mișcare de masă de până atunci din Grecia. Cel de-al treilea grup era „Eliberare Națională și Socială” (EKKA), de orientare liberală și antimonarhică, condus de Georgios Kartalis și colonelul Dimitrios Psarros. Altă organizație controlată de comuniști au fost „Organizația pentru Protecția Luptei Poporului” (OPLA). În regiunea Florina a acționat organizația mecedonenilor slavi „Frontul de Eliberare națională” (NOF, care și-a schimbat numele în
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Ordinul Iluminaților a fost o societate secretă fondată la 1 mai 1776, în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de Adam Weishaupt, care a fost primul profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt . Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali, republicani (deci antimonarhici) și pro-feminini, recrutați din lojile masonice din Germania, și a urmărit să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere. În 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat și suprimat mai întâi de către guvern bavarez pentru un presupus complot și apoi în întregul
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
aspru criticați în primul rând pentru pentru așa-zisa „cotropire” a Basarabiei, act determinat, în opinia istoricilor comuniști,de faptul că familia regală a României devenise „"instrumentul politcii antisovietice a puterilor imperialiste"”. În una din aceste lucrări cu caracter propagandistic antimonarhic, Regina Maria era caracterizată ca fiind „"agentă a capitalismului englez și executantă docilă a directivelor guvernului englez"”. Alexandru Gârneață, un alt așa-zis „istoric”, a publicat prin 1948-1949 o carte despre " Adevărata istorie a unei monarhii. Familia de Hohenzollern", în
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
semnat uneori cu pseudonimul „Fox” sau Un „democrat”. În anul 1891 Hussar s-a alăturat grupului și gazetei evreiești „Asimilarea”, care promova cauza integrării populației evreiești în națiunea română. În 1893 în vremea în care lucra încă la „Adevărul”. ziar antimonarhic și care susținea necesitatea de reforme în societatea românească, printr-un decret al guvernului Lascăr Catargiu Hussar și cumnatul său, Carol Schulder, au fost expulzați din România, sub acuzația că au incitat demonstrații antiguvernamentale la Camera deputaților. În anii de
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
Revoluzion" și "Von dem politischen Zustande von Europa vor und nach der Französischen Revolution" ambele publicate în 1801). Analiza arată că, contrar impresiei generale create de istorici, chiar în perioada revoluției franceze, nu întreaga intelectualitate din Europa avea o atitudine antimonarhică, ci existau numeroși gânditori de valoare care considerau că revoluția sângeroasă din Franța nu era soluția pentru rezolvarea problemelor societății de la sfârșitul secolului al XVII-lea. În continuare, Fărcășanu se ocupă de scrierile din secolul al XIX-lea, oprindu-se
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
că pamfletul îi aparține a rezultat în exmatricularea sa la data de 25 martie 1811, împreună cu prietenul său Hogg. Descoperirea lucrării "Eseu poetic asupra stării lucrurilor" ("Poetical Essay on the Existing State of Things"), în anul 2006, un lung poem antimonarhic și împotriva războiului publicat în 1811 în Londra "de către un gentelman de la Univesitatea din Oxford", a dat o nouă lumină în cazul exmatriculării sale de la Oxford. Ulterior lui Shelley i s-a oferit șansa de a fi reprimit în cadrul universității
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de "tulburările de la Ploiești", evenimente pe care "I.L. Caragiale" le tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela "Boborul" și în comedia "Conu Leonida față cu reacțiunea" numindu-le
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
politic pentru a critica, într-o manieră ironică, ideologia burgheză „retrogradă” a partidelor la putere și orice curent de gândire ce ține de trecut, cum ar fi junimismul. În acest spirit, Tudor Arghezi semnează pamflete anticlericale, iar N.D. Cocea, pamflete antimonarhice, cultivarea acestui gen publicistic reprezentând o trăsătură distinctă a F. Este criticat naționalismul gânditorilor de dreapta, bunăoară ideile lui N. Iorga (8/1911). Singura soluție recomandată de revistă, pentru interesul țării, ar fi votul acordat socialiștilor, care „oricât ar alerga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
cetățeni îngrijorați i-au cerut prințului Charles de Wales (n. 1948), atras de climatul antropo-cultural de la noi, să fie rege al românilor.( 5) Dar președinția, partidul de atunci la guvernare, unele ziare și posturi radio și de televiziune au rămas antimonarhice. Oscilări și ezitări datorate dezechilibrelor dintre drepturile omului și obligațiile sale față de tradițiile familiei și ale comunităților impietează autoritatea statului și a instituțiilor de coordonare și reprezentare. Îndoielile lui S.P. Huntington (1927-2008) față de țările cu religie creștin-ortodoxă, numeroase în Balcanii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și prăbușirea fatală din epilogul romanului. In piesa Danton, considerată de către autorul însuși o reconstituire istorică și demonstrând o dată mai mult apetența pentru autentic, există o scenă în care referirile la Hamlet sunt explicite. Lameth, regalist convins, silit de puseele antimonarhice ale revoluționarilor să stea ascuns în anonimat, riscă totuși o audiență la inflexibilul ministru al justiției. Pe parcusrsul discuțiilor, Danton, abil diplomat și susținător fervent al independenței Franței, devine mult mai maleabil, acceptând tacit o posibilă evadare a familiei regale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și limba română la liceele „Sf. Sava” și „Matei Basarab” din București, iar în 1891 este, câteva luni, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Între 1888 și 1895 a fost, de trei ori, deputat, în politică susținând o vreme atitudinea antimonarhică a lui B. P. Hasdeu. Gazetarul T. a lucrat în redacția periodicelor „Românul” (corector, secretar de redacție și reporter în 1871-1875), „Binele public” (prim-redactor în perioada 1879-1884), „România” (redactor în 1885-1886), „Foaia Societății «Românismul»” (1870-1871), „Ghimpele” (redactor în 1869-1875
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
era numit de regele Ungariei 716 dintre cei mai puternici și fideli nobili din Transilvania sau din afara acesteia, în acest din urmă caz urmărindu-se înlăturarea posibilității de a realiza legături puternice în interiorul țării, care să-i permită coalizarea forțelor antimonarhice. Politica regală s-a materializat însă în suprimarea dreptului de liberă alegere a voievozilor, singurul efect, dar și cea mai gravă atingere adusă libertății Transilvaniei. Voievodul numea dintre slujbașii săi cei mai apropiați familiares vicevoievodul său (vicevoievozii). Se bucura de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în scrierea tratatului 32. Ceea ce Machiavelli a vrut să facă sau să arate în Principele a constituit o temă de dispută imediat ce cartea a început să circule. Unii au spus ca Machiavelli a avansat în Principele, în secret, o teza antimonarhica, "republicana". Alții au spus că această carte oferă sfaturi oneste conducătorilor. Unii au caracterizat Principele că o excepție în ansamblul oeuvre machiavelliene, în timp ce alții cred că este parte integrantă a gândirii sale. Primirea inițială negativă a Princepelui în mai multe
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]