10 matches
-
fost trimis să creeze lumea 204. O opinie similară avea și Cerint, iar alți gnostici Îl identificau pe Demiurg cu un Înger 205. Mai recent, Jarl E. Fossum a căutat originea Demiurgului gnostic În tradițiile samaritene, În special la grupurile antinomiste marginale din secta lui Dositeu 206. Fossum a identificat un număr de idei care, În opinia sa, par să conducă progresiv către apariția unui Creator inferior și adesea rău al acestei lumi. Reconstrucția efectuată este evoluționistă, fără să fie nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bani cu Împrumut nu aduce suferințe Crucii de Lumină”. În realitate, după cum a remarcat P. Alfaric, deși e mai bună decît agricultura, cămătăria este socotită un fel de furt, contravenind În mod absolut „Peceții MÎinii”131. Aceeași Pecete ia atitudini antinomiste, cum ar fi respingerea războiului, a vînătorii și a cultivării pămîntului: Mai Înainte de a trece În ierburi și În copaci, substanța divină răpită de demoni zace pretutindeni pe pămînt. Se află Împrăștiată și În aer, și chiar În adîncul pămîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În acest climat, atît adopționiștii cît și paulicienii dualiști au trăsături comune, cum ar fi negarea nașterii feciorelnice a lui Isus Cristos sau respingerea crucii și a sacramentelor. Putem considera Însă că, În ciuda puternicelor analogii dintre o serie de premise antinomiste ale ambelor secte, ele trebuie să fi ajuns la aceste credințe pe căi complet separate. Un adopționist dintre cei simpli (cum n-au fost, nici nu mai e nevoie s-o spunem, teologii din Antiohia și, cu siguranță, n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
morții lui Cristos, În care cred creștinii vulgari („Romanii”). Adopționiștii pot să respingă toate sacramentele În consecința atitudinii lor logice de respingere a botezulului pruncilor, mai ales dacă persecuțiile statornice Îi fac să se Îndrepte spre o stare de spirit antinomistă. Atît adopționismul cît și dualismul sînt sisteme. Posibilele comunicări dintre ele nu sînt În măsură să explice ocurențele istorice ale dualismului ca derivate din adopționism, ori viceversa. Dualismul continuă să străbată istoria numai pentru că el continuă să existe ca sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu Îmbrățișau opțiunea eroică, supraumană a marcioniților care Își ajutaseră efectiv persecutorii să-i extermine. Ei Își desfășurau existența sub ochiul vigilent al unei Biserici puternice. Singura alegere pe care au făcut-o a fost să pună În practică opțiunea antinomistă și să se lupte cu Biserica În așa fel, Încît să nu devină victimele acesteia. Docetismul lor, care presupune trecerea lui Cristos prin trupul Mariei sicut per fistulam și realitatea pătimirii pe cruce a corpului-fantasmă al MÎntuitorului, nu Însă și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și nu Îi recunoșteau pe sfinții ortodocși 41. În definitiv, nu degeaba considerau ei că „romanii” se află pe o cale greșită. Toate acestea ne arată că paulicienii erau niște marcioniți populari, tîrzii, care au știut să ajungă la concluzii antinomiste proprii cu privire la autoritatea Bisericii ortodoxe. NOTE 1. Majoritatea izvoarelor privind istoria paulicianismului se află acum adunate, editate și traduse În vol. Les Sources grecques pour l’histoire des pauliciens d’Asie Mineure: Texte critique et traduction de Ch. Astruc, W
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mitului bogomilic Trăind În manieră encratită pentru a imita viața Îngerilor, abținîndu-se de la tot ceea ce derivă ex coitu și de la lucruri care, precum vinul, au fost inventate de Diavol pentru a stimula procreația 52, bogomilii dovedesc și o atitudine clar antinomistă față de doctrina, sacramentele și etica Bisericii. Cosma Preotul le atribuie credința că autorul minunilor făptuite de Isus ar fi Diavolul Însuși 53. După H.-Ch. Puech, aceasta Înseamnă că ei dau miracolelor o interpretare simbolică, nu literală. Celelalte date oferite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
edificiile materiale ale bisericilor sînt ascunzișuri ale lui Satan. Disprețuiesc bogăția și autoritatea și incită la nesupunere civică. Cu toate acestea, se prefac a fi creștini exemplari 54. Eftimie de la Mânăstirea Maicii Domnului mai adaugă acestui și așa impresionant repertoriu antinomist respingerea dogmelor Învierii din morți și a Judecății de Apoi55. Zigabenos, sursa cea mai completă de care dispunem În privința bogomilismului bizantin, furnizează și alte informații asupra practicilor și riturilor comunității bogomilice - care Însă nu Își au locul În capitolul de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
drepte (daksinacara), de calea mîinii stîngi (vamanacara). Tantrismul mîinii drepte sublimează, cerebralizează pasiunea sexuală sau amoroasă, se Întemeiază pe Învățătura unui maestru, care face magie simbolică. Tantrismul mîinii stîngi adoptă practicile sexuale certe inițiatice, dar Întemeiate pe corp, pe pasiune, antinomiste, apără credințele și ritualurile legate de demoni și de divinități fioroase. Pajul este un personaj apotropaic, el este un protector, un apărător al fetei. Citesc despre brațul (stîng) În Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri. „Brațul este simbolul forței
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
dezvoltarea și cultivarea capacității vizionare umane nu este un fenomen excentric, ci prelungirea firească a unor tendințe mistice care se fac simțite în Anglia contemporană poetului. După ce arată că numeroși cercetători au încercat să lege gândirea lui Blake de tradiția antinomista a secolului al XVII-lea93, curent care se face simțit în Anglia până în secolul al XIX-lea94, Robert Ryan susține că, "după standardul epocii sale, Blake pare a fi fost destul de ortodox în raport cu miezul esențial al credinței umanitatea divină a lui Isus
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]