17 matches
-
făcut cunoscută pentru propaganda sa de succes, inclusiv o utilizare bună a spectacolului. Prin marșuri, procesiuni religioase, miracole, imnuri patriotice , muncă voluntară și campanii cu caracter obștesc în zonele rurale, Legiunea își făcea cunoscută filosofia, care includea anticomunismul, antisemitismul, antiliberalismul, antiparlamentarismul și se prezenta ca alternativă la celelalte partide, disprețuite ca formațiuni politice corupte și clientelare. Aidoma altor mișcări europene fascistoide contemporane, ML era antisemită și susținea teza existenței unei „agresiuni rabinice împotriva lumii creștine”, care ar fi luat forme precum
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Un_personaj_de_legenda.html [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
anual plătit de 15 zile. Însă Guvernul Blum a întâmpinat opoziția multiplă. Crucile de Foc au devenit Partidul Social Francez cu 600 000 de membri. Au apărut Comitete Secrete ale Acțiunii revoluționare care îl acuză pe evreul Blum, antisemitismul și antiparlamentarismul amplificandu-se. Blum nu și-a putut respectă angajamentele, reușind doar să mărească controlul statului asupra Băncii Franței și naționalizând uzineel de armament și căile ferate franceze. Patronatul nemulțumit de intervenția guvernului, capitalul iese din țară, se produce astfel o
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
pentru majoritatea populației cu drept de vot. Léon Blum, pe vremea când era încă în închisoare, sublinia că partidele sunt esențiale pentru democrație și orice încercare de a le descalifica și a le înlocui putea să ducă la autoritarism și antiparlamentarism, caracteristici ale regimului-marionetă de la Vichy din deceniul al patrulea. Pe de altă parte, în ciuda faptului că luptătorii Rezistenței au avut o influență politică remarcabilă, iar mulți dintre ei au avut cariere publice strălucite în perioada postbelică, Rezistența ca un tot
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
anual plătit de 15 zile. Însă Guvernul Blum a întâmpinat opoziția multiplă. Crucile de Foc au devenit Partidul Social Francez cu 600 000 de membri. Au apărut Comitete Secrete ale Acțiunii revoluționare care îl acuză pe evreul Blum, antisemitismul și antiparlamentarismul amplificandu-se. Blum nu și-a putut respectă angajamentele, reușind doar să mărească controlul statului asupra Băncii Franței și naționalizând uzineel de armament și căile ferate franceze. Patronatul nemulțumit de intervenția guvernului, capitalul iese din țară, se produce astfel o
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
făcut cunoscută pentru propaganda sa de succes, inclusiv o bună utilizare a spectacolului. Prin marșuri, procesiuni religioase, miracole, imnuri patriotice, muncă voluntară și campanii cu caracter obștesc în zonele rurale, ML își făcea cunoscută filosofia, care includea antisemitismul, antiliberalismul, anticomunismul, antiparlamentarismul și se prezenta ca alternativă la celelalte partide, prezentate cu dispreț ca formațiuni politice corupte și clientelare. Până și nunta lui Codreanu a fost regizată ca un act în acest spectacol propagandistic. O altă trăsătură fundamentală a Legiunii a fost
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
la Universitatea din Roma. Este considerat, alături de Robert Michels și Vilfredo Pareto, drept unul dintre clasicii școlii italiene de sociologie politică. Este autorul noțiunii de formulă politică, prin care clasa conducătoare își legitimează puterea. După ce a furnizat unele argumente în privința antiparlamentarismului, a sfârșit prin a respinge fascismul, considerând că echilibrul puterilor, asigurat de regimurile democratice, oferea cea mai bună dintre garanțiile libertății personale. Lucrări principale: Sulla teoria dei governi e sul governo parlamentare (1884), Elementi di scienza politica (1896, 1923), Lezioni
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
asupra evoluției capitalismului, s-a dezvoltat un curent de repunere în discuție a regimului parlamentar. În decursul anilor ’30, această dublă evoluție a căpătat adesea o tentă fascizantă. În Franța, sub regimul de la Vichy, s-au făcut eforturi pe „temele antiparlamentarismului, a anticapitalismului și anticolectivismului”, pentru a constitui „o elită tehnicistă în sânul aparatului de stat” (Birnbaum, 1978, p. 84). Imediat după cel de-al doilea război mondial, într-un context economic profund modificat, au reapărut concepții „organizatoare” ce vizau subordonarea
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
toți cititorii. Gaston Calmette îl repune pe direcția conservatoare tradițională, regăsindu-și astfel vechea influență. Asasinarea lui Calmette din martie 1914 de către d-na Caillaux a avut în rîndul opiniei publice un ecou considerabil. D) Ziarele de dreapta. Naționalismul și antiparlamentarismul au servit drept program pentru numeroase publicații ca L'Intransigeant a lui Rochefort, care a fost reluat în 1908 de Léon Bailby, sau ca La Liberté, La Patrie sau La Presse, vechi publicații căzute în mîna grupurilor financiare. L'Eclair
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
și au izbucnit mișcările studențești antisemite de la Iași (în 1923), s-au născut organizații protolegionare și partide de extremă dreaptă. În plină liberalizare economică prin contribuția lui Ionel Brătianu și a PNL, fondul presa asupra formei dinspre corporatismul economic și antiparlamentarismul politic de tip fascist. După 1989 nu s-a întîmplat altfel. Noile forme pe care le-au promovat guvernele succesive, fie social-democrate, fie țărăniste sau liberale, s-au izbit de creșterea fondului autohton, intolerant, extremist și naționalist. "Noi nu ne
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
lucru explică motivele pentru care partidul e sprijinit și de alte grupuri, ideologia și succesul acestuia. Ideologia este una naționalistă, mai curând pan-naționalistă, ceea ce sugerează o politică externă agresivă (chiar imperialistă) a regimului. De asemenea, la fel de pregnante sunt antiliberalismul, antiparlamentarismul și anticomunismul. Ideologia fascistă se vrea un răspuns de masă la ideologiile liberale și comuniste; ea are componente anticlericale și anticapitaliste, favorizând solidaritatea națională, folosirea violenței, supremația statului, "principiile" de disciplină, ordine și autoritate, atitudinile "retorice" și "romantice" [Zunino, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
culegeri în totală contradicție de altfel cu dilatarea verbală descusută și adesea literaturizarea ideologică actuală am făcut din nou o serie de confruntări și sondaje. Ceea ce m-a surprins acum mai mult decât altădată a fost nu atât antidemocratismul și antiparlamentarismul declarat, cât dogmatismul agresiv și intolerant, utopia și contradicția flagrantă dintre premise și concluzii. Oricât ar fi elogiat Nae Ionescu contrazicerea și lipsa de sistem, unele incongruențe mi se par destul de grave. Chiar foarte grave pentru un filozof. Să luăm
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în mișcare: astfel Millerand sau Jaurès (document, p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze cu stînga
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
clientelă, și André Tardieu, conservator în manieră anglo-saxonă, preocupat de modernizare economică și de reforme sociale (el pune în practică asigurările sociale). Dar criza economică și socială, care atinge Franța începînd din 1931, îi afectează politica. Criza anilor '30 Ascensiunea antiparlamentarismului. Alegerile din 1932 sînt un succes al stîngii. Dar, socialiștii refuzînd să participe, guvernele radicale sînt fără autoritate în fața dificultăților financiare întețite de criză și în fața antiparlamentarismului. O parte a claselor mijlocii, susținătoare obișnuite ale regimului, se îndepărtează de acesta
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care atinge Franța începînd din 1931, îi afectează politica. Criza anilor '30 Ascensiunea antiparlamentarismului. Alegerile din 1932 sînt un succes al stîngii. Dar, socialiștii refuzînd să participe, guvernele radicale sînt fără autoritate în fața dificultăților financiare întețite de criză și în fața antiparlamentarismului. O parte a claselor mijlocii, susținătoare obișnuite ale regimului, se îndepărtează de acesta. Mulți vor o reformă de stat, care ar conduce la consolidarea executivului: astfel, Liga Crucilor-de-Foc, asociație de foști combatanți condusă de colonelul de La Rocque. Dacă neo-monarhismul Acțiunii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
are susțineri diverse: extrema dreaptă contrarevoluționară, reprezentată prin Acțiunea franceză, dar și medii moderate, de la dreapta liberală la radicali, pentru care Pétain este singurul susceptibil de a garanta șansele Franței după înfrîngere, oameni de stînga conduși de pacifismul și de antiparlamentarismul lor, tehnocrați, oameni de afaceri, înalți funcționari care găsesc în noul regim ocazia de a duce la bun sfîrșit proiecte pînă atunci nerealizate. De aceea, prin unele dintre inițiativele sale, Vichy anunță modernizarea celei de-a IV-a Republici. Iluzia
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fără să aibă o majoritate. MRP își continuă refluxul, foștii gaulliști se prăbușesc, în timp ce mișcarea poujadistă, numită astfel după numele fondatorului său, Pierre Poujade, papetier la Saint-Céré, obține 12% din sufragiile exprimate: plecat de la un protest împotriva fiscului, el vehiculează antiparlamentarismul și naționalismul xenofob. Socialistul Guy Mollet, secretar general al SFIO, formează un guvern de minoritate, care obține sprijinul MRP și al unei părți a moderaților, dornici să evite ca susținerea comunistă să conducă la un Front popular. Guy Mollet, în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Războiul din 1914-1918, 335 Intrarea în conflict și războiul de manevră, 335 Încheierea conflictului, 338 Perioada de după război, 339 Dificila întoarcere la pace, 339 Dificila aplicare a tratatelor, 339 Cartelul stîngilor și Uniunea națională, 340 Criza anilor 30, 342 Ascensiunea antiparlamentarismului, 342 Frontul popular, 343 Pericolele externe, 345 Document: Burghezul francez dintre cele două războaie, 347 28. Franța în al Doilea Război Mondial, 349 De la "războiul caraghios" la înfrîngere, 349 "Războiul caraghios", 349 Înfrîngere militară și criză politică, 350 Revoluție națională
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]