61 matches
-
lor?" (p. 229) Și asta nu e tot: fizicienilor le-a intrat în cap ideea fixă că, pentru a înțelege corerent setul de conexiuni subatomice ce guvernează lumea cuantică, este nevoie ca, teoretic cel puțin, fiecare particulă să aibă o antiparticulă. Fără existența unei simetrii menite a păstra echilibrul între două părți complementare care se anulează de îndată ce ele intră în contact, inteligibilitatea universului ar rămîne o simplă năzuință. Prin urmare, electronului trebuie să-i corespundă un antielectron, care se numește pozitron
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
ales însinele (l'en-soi), pentru-sinele (le pour-soi), descoperind / „relevând“ un ens (un soi al „dublului“), desemnat - încă din volumul publicat în anul 1966, 11 elegii - prin sintagma Omul-Fantă, adică Fant-Omul, un ens născut dintr-o subtilă lucrare a antimateriei, a antiparticulelor, a non-material-informației, înzestrat cu „simțuri“ / „organe“ simetrice („corespondente“) celor umane: ne-văz, ne-auz etc., iar pentru comunicare / se-comunicare („comunicarea sinelui“) folosind necuvântul (ne-Cuvântul). În Necuvintele, Nichita Stănescu se face primul receptor / „scrib“ de pe planetă al „spunerilor“ Omului-Fantă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
și să gesticulez... Cu voce tare, să acopăr audiența. „Neparticulele” (introduse de profesorul Howard George de la Universitatea Harvard, din orașul Cambridge, statul federal Massachusetts) au proprietăți foarte ciudate, ele reprezintă fracțiuni de câmpuri cuantice și conțin mixturi de particule și antiparticule (deci sunt o formă de „nematerie” [termen introdus de mine în anul 2004]). Bineînțeles c-am primit și pentru această „obrăznicie” fizică porția „necesară” de înjurături! (de exemplu, în părtinitorul site Mad Scientist - Savantul nebun). Cum fac eu, cum nu
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
depind de timp). Acest regim dinamic de „ne-echilibru” sugerează folosirea operatorilor fracționali de diferențiere și de integrare, așa cum am descris în lucrare. Consecințele sunt legate de apariția unor faze „exotice” de materie, în care cuantele de câmp (particule și antiparticule) se amestecă în combinații neobișnuite (mixturi neobișnuite), în numere neîn-tregi și cu spin fracțional (diferit de spinul bosonic 0, 1, 2,... și diferit de spinul fermionic "). Aceste faze au corelații exotice de lungă durată și sunt extrem de instabile. Apoi, legătura
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
succesiunea de operații necesare în rezolvarea unei probleme). Nemateria e formată din materie și antimaterie în stare stabilă sau semistabilă. Cum cele mai elementare blocuri de construcție a universului cunoscute astăzi sunt 6 quarkuri și 6 leptoni, plus cele 12 antiparticule ale lor, nemateria va fi formată din cel puțin un bloc și cel puțin un antibloc. Exemple de nematerie: - mezonii și antimezonii (formați dintr-un quark și un antiquark); - pentaquarkul θ+ (format din patru quarkuri și un antiquark); - pionium (format
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
ecranul conștiinței. Nucleul se mărea mult într-un substantiv care devenea subiect; electronii, care dau ocol nucleului, deveneau verbe. Cuvintele reproduceau în conștiință structura materiei.» (SFiz, 23). Dacă filosofii au lansat conceptul de antimaterie, dacă fizicienii au descoperit particulele și antiparticulele, Nichita Stănescu a făcut să se ivească în orizontul cunoașterii metaforice necuvântul / necuvintele: «necuvintele (ca noțiune) sunt finalitatea scrisă a acestei poezii, superioară ideii de scris» (SRes, 175 / SFiz, 38 sq.); poezia superioară ideii de scris este alcătuită din «versuri
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
decat soarele nostru. Găurile negre cresc în timp absorbind masa și energia din jurul lor. Se credea că nimic nu poate scăpa atracției feroce a unei găuri negre. În 1974 Stephen Hawking a lansat o nouă teorie care contrazice această ipoteza. Antiparticule pot scăpa din anumite găuri negre. Datorită efectului cuantic particule elementare (fotoni, electroni, quarci, gluoni etc) sunt emiși cu o rată de evaporare dependentă de mărimea micro-găurii negre care eventual va exploda în timpul vieții universului. O gaură neagră este formată
MARELE GAMOW 1904 -1968 de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360140_a_361469]
-
cauzând fluorescența tuturor corpurilor. Ca rezultat major, nu va mai exista noapte timp de 2.000 de ani. Despre acest Nor fotonic se spune că are o mare densitate de electroni și pozitroni (antielectroni). În fizică, atunci când o particulă și antiparticula sa intră în coliziune, sunt amândouă anihilate, cu o imensă degajare de energie radiantă-fotoni. Prezența acestor pozitroni liberi va interfera cu electricitatea terestră formată din electroni, ceea ce va duce la acel șoc electric. Oricum, energia fotonică, ca rezultantă a coliziunii
FRUMOASA NOSTRĂ PLANETĂ ALBASTRĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342530_a_343859]
-
pe care îl antrenează intensitatea lor egală..."35. Lumea particulelor apare astfel ca una din manifestările experimentale posibile ale stării T postulate de Lupasco. Forța viziunii lupasciene asupra antagonismului energetic se revelează de o manieră spectaculoasă în descoperirea experimentală a antiparticulelor ce conduc la conceptul de antiunivers sau de antimaterie. Trebuie precizat imediat că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Forța viziunii lupasciene asupra antagonismului energetic se revelează de o manieră spectaculoasă în descoperirea experimentală a antiparticulelor ce conduc la conceptul de antiunivers sau de antimaterie. Trebuie precizat imediat că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de antiunivers sau de antimaterie. Trebuie precizat imediat că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă. Reciproc, atunci cînd o particulă întîlnește o antiparticulă, se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă. Reciproc, atunci cînd o particulă întîlnește o antiparticulă, se produce o dispariție a acestor entități, o anihilare însoțită de producerea unei anumite cantități de energie. Cînd un fragment de materie se află în prezența unui fragment de antimaterie, ele se anihilează reciproc, degajînd o imensă cantitate de energie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pentru care, chiar dacă există undeva în univers stele sau galaxii făcute din antimaterie, nu le vom putea niciodată vizita. Antimateria este materia cea mai explozivă pe care o putem concepe acum. Este interesant de subliniat faptul că acest concept de antiparticulă, care este prezent în mod natural în logica antagonismului energetic, a întîlnit, la apariția sa, o rezistență fermă din partea fizicienilor. Cazul primei antiparticule descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai explozivă pe care o putem concepe acum. Este interesant de subliniat faptul că acest concept de antiparticulă, care este prezent în mod natural în logica antagonismului energetic, a întîlnit, la apariția sa, o rezistență fermă din partea fizicienilor. Cazul primei antiparticule descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui Dirac 36, care a prevăzut teoretic existența pozitronului, mult timp înainte ca acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a electronului și că, prin urmare, trebuie să corespundă unei noi particule. Cîțiva ani mai tîrziu, această nouă particulă, pozitronul, a fost descoperită experimental. După descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste 20 de ani pentru a întrevedea o altă antiparticulă, antiprotonul, observată în 1955 la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute în laborator, s-a putut pune apoi în evidență un mare număr de antiparticule. S-au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste 20 de ani pentru a întrevedea o altă antiparticulă, antiprotonul, observată în 1955 la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute în laborator, s-a putut pune apoi în evidență un mare număr de antiparticule. S-au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină) își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute în laborator, s-a putut pune apoi în evidență un mare număr de antiparticule. S-au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină) își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și mai fascinante ale filosofiei lui Lupasco este prezența stării T. Echilibrul riguros dintre actualizare și potențializare, care antrenează o densificare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei relații, ci sunt ei înșiși relații, mereu"11. Supercorzile 12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces spre "logica concretă care domnește adesea în adîncimile "sufletului", logica "psihică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
al zecelea Corp de la Sfera stelelor fixe mărginita de Focul involucru-periferic spre Pămînt, care era al nouălea Corp). Abia în secolul al XX-lea Paul Dirac avea să prezică existența antimateriei (pozitronul, i.e. electronul pozitiv), iar descoperirea concretă a primei antiparticule aparține lui Carl David Anderson (1932) (Anderson a împărțit în 1936 premiul Nobel cu Victor Hess, pentru descoperirea pozitronului sau a electronului pozitiv). Abia în 1995 o echipă de fizicieni de la European Laboratory for Particle Physics (CERN) a creat primul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
preocupat să-și cultive imaginea unui tip căruia îi place viața în aer liber, ca o compensație pentru ușoară debilitate din copilărie. În anii ’30, contribuțiile științifice ale lui Oppenheimer s-au concretizat în lucrări importante asupra teoriei pozitronului, prima „antiparticula”, a electronului, anticipată în 1930 de Paul Dirac și descoperită experimental în 1932. A avut contribuții importante la dezvoltarea fizicii teoretice, a dezvoltat teoria particulelor elementare, a forțelor nucleare, a razelor cosmice. În general, Oppenheimer s-a dovedit capabil să
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
cele din urmă expresiile de mai jos putem efectua calculul și pornim de la: Dacă . Ambele relații sunt generale aplicându-se într-un mod absolut tuturor particulelor (a se citi: tuturor punctelor, pentru că se pot imagina cel puțin tot atâtea particule/antiparticule, câte au fost inventariate până acum) din Univers, universul Nostru, al oamenilor, Universul π. Aceste demonstrații fizico-matematice permit să considerăm toate calculele de acum și până acum, ce urmează sau anterioare ca pornind de la egalitatea : În mod corespunzător, undele aferente
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
către formarea unor rețele eterofonice în care, însă, antinomiile continuă să persiste - de data aceasta, de ordin afectiv: dramatic-liric, tensionat-exaltat. Însăși scriitura instrumentală e de așa natură, încât sunetele concrete sunt însoțite, simultan, de umbra lor translucidă, precum particulele de antiparticule. Aceasta, până în clipa în care muzica face un salt din stratul astral în cel material, prin câteva măsuri cu inflexiuni doinite, și când instrumentele intră într-o adevărată alertă ritmică. Flageoletele reapar, iar atmosfera e purificată printr-o lovitură discretă
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
undelor în spațiu care „intră” și care „ies” din particulă. Sensul pozitiv, ales convențional, ar fi acela dinspre particulă spre universul exterior. Inversarea sensului undelor ar duce deci la o inversare a timpului sau a entropiei, convertind totodată particula în antiparticulă. Antiparticula ar fi, de fapt, imaginea în oglindă a particulei noastre, având evident și sarcina opusă acesteia. Dacă o particulă s-ar ciocni cu o antiparticulă, cele două unde staționare ar dispărea, apărând în schimb două unde electromagnetice nonstaționară (fotoniă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]