61 matches
-
Forța viziunii lupasciene asupra antagonismului energetic se revelează de o manieră spectaculoasă în descoperirea experimentală a antiparticulelor ce conduc la conceptul de antiunivers sau de antimaterie. Trebuie precizat imediat că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de antiunivers sau de antimaterie. Trebuie precizat imediat că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă. Reciproc, atunci cînd o particulă întîlnește o antiparticulă, se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă. Reciproc, atunci cînd o particulă întîlnește o antiparticulă, se produce o dispariție a acestor entități, o anihilare însoțită de producerea unei anumite cantități de energie. Cînd un fragment de materie se află în prezența unui fragment de antimaterie, ele se anihilează reciproc, degajînd o imensă cantitate de energie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pentru care, chiar dacă există undeva în univers stele sau galaxii făcute din antimaterie, nu le vom putea niciodată vizita. Antimateria este materia cea mai explozivă pe care o putem concepe acum. Este interesant de subliniat faptul că acest concept de antiparticulă, care este prezent în mod natural în logica antagonismului energetic, a întîlnit, la apariția sa, o rezistență fermă din partea fizicienilor. Cazul primei antiparticule descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai explozivă pe care o putem concepe acum. Este interesant de subliniat faptul că acest concept de antiparticulă, care este prezent în mod natural în logica antagonismului energetic, a întîlnit, la apariția sa, o rezistență fermă din partea fizicienilor. Cazul primei antiparticule descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui Dirac 36, care a prevăzut teoretic existența pozitronului, mult timp înainte ca acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a electronului și că, prin urmare, trebuie să corespundă unei noi particule. Cîțiva ani mai tîrziu, această nouă particulă, pozitronul, a fost descoperită experimental. După descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste 20 de ani pentru a întrevedea o altă antiparticulă, antiprotonul, observată în 1955 la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute în laborator, s-a putut pune apoi în evidență un mare număr de antiparticule. S-au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste 20 de ani pentru a întrevedea o altă antiparticulă, antiprotonul, observată în 1955 la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute în laborator, s-a putut pune apoi în evidență un mare număr de antiparticule. S-au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină) își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute în laborator, s-a putut pune apoi în evidență un mare număr de antiparticule. S-au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină) își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și mai fascinante ale filosofiei lui Lupasco este prezența stării T. Echilibrul riguros dintre actualizare și potențializare, care antrenează o densificare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei relații, ci sunt ei înșiși relații, mereu"11. Supercorzile 12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces spre "logica concretă care domnește adesea în adîncimile "sufletului", logica "psihică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]