13 matches
-
moarte, RL, 1995, 26; Pericle Martinescu, Sfârșitul amăgirilor, RL, 1995, 26; Irina Mavrodin, Un alt Cioran, RL, 1995, 26; Aurel Rău, Avatar de scriitor, ST, 1995, 7-8; Adrian Popescu, Între apostazie și căutare, ST, 1995, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Despre Cioran, „antipatriotul”, F, 1995, 7-8; Papahagi, Interpretări, 59-65; Ungureanu, La vest, I, 89-102; Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți. E.M. Cioran urmat de Apocalipsa după Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990, București, 1995; George Bălan, În dialog cu Emil Cioran, București, 1996; Nicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
patronului de la Billa... Cîntăresc cele trei kilograme de mere, cumpărate pe șosea, pe la Sîrca, și constat că sînt doar două și aproape jumătate. Totuși, românii noștri...., încerc eu împăciuitor. Ba românii dracului, nu ai noștri, țipă extremistul din mine. Mă antipatriotule, cubanezii sînt mai buni? Aici mă cenzurez!) În fond, de ce să-mi fac sînge rău? De ce aș fi supărat ? În fond toți vor să se căpătuiască, rapid și urgent. Nici unul nu vrea să adune cîte un bănuț, încet și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără a suferi vreun neajuns, pe contracandidate (Dinamo, Rapid sau oricare alta). Dar ia încearcă să „desființezi” naționala. Deși e vorba de aceiași jucători (proști), de aceiași antrenori (incompetenți), de aceleași stadionane (jalnice), vei fi supus unor represalii inimaginabile: ești antipatriot, ne-român, trădător. Acestea sunt câteva din motivele pentru care mi-am propus să nu mă uit la actualul Campionat Mondial - sau, în orice caz, să mă uit cât mai puțin. Pur și simplu, cred că ideea e depășită. Și
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
produs. Iar sub comunism „jignirile morale” s-au prelungit și adîncit preponderent din motive de ordin extraliterar... Curios, Lucian Valea nutrește idealul retrospectiv al unei literaturi patriotarde, neosămănătoriste, care s-ar fi cuvenit a fi girată de criticii ce, defel antipatrioți, mai bine-zis patrioți în fondul axiologic al lucrurilor și nu la nivelul unui limbaj esteticește delegitimat, au ignorat-o pe drept cuvînt: „E mai mult decît firesc să ne întrebăm ce-ar fi trebuit să devină Curentul literar după instalarea
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
o radicală apostazie politică. Astfel că, la eliberarea sa (1912), Hervé a îmbrățișat, cu aceeași fervoare militantistă cu care l-a combătut înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în 1914 a devenit ultra-șovin" (Loughlin, 2001, p. 9). Prefacerea radicală de la socialismul antipatriotic intransigent la șovinismul augmentat de accente fasciste i-a asigurat un loc în compania unor nume precum cele ale lui Benito Mussolini și Georges Sorel
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând conținutul ideilor care s-au ipostaziat doctrinar sub forma hervéismului: antipatriotism socialist, antimilitarism național, sindicalism antipatriot. Două sunt sursele din care vom desprinde concepția antipatriotică a hervéismului: diatriba expusă în paginile cărții Leur Patrie (rom. Patria lor), publicată în 1905 și tradusă în engleză sub titlul My Country, Right or Wrong (1910); și discursul de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în termeni (1910, pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste ale socialismului antipatriot trebuie clar enunțate, ca reacție fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a face jocul Moscovei", care ar fi putut să își impună astfel, din nou, dominația asupra României (Bernard: 1990, 156-159). Mai mult, a fi, din diferite motive, împotriva regimului impus de succesorul lui Dej însemna de acum înainte a fi antipatriot (Cioroianu: 2005, 412-416); confiscarea discursului naționalist și invalidarea apriorică reușită a oricărui potențial contradiscurs naționalist din partea societății i-au asigurat leninismului romantic o rezistență ideologică deosebită, care i-a supraviețuit cu succes după 1989. Paul Niculescu-Mizil nu consideră că "tezele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o radicală apostazie politică. Astfel că, la eliberarea sa (1912), Hervé a îmbrățișat, cu aceeași fervoare militantistă cu care l-a combătut înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în 1914 a devenit ultra-șovin" (Loughlin, 2001, p. 9). Prefacerea radicală de la socialismul antipatriotic intransigent la șovinismul augmentat de accente fasciste i-a asigurat un loc în compania unor nume precum cele ale lui Benito Mussolini și Georges Sorel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând conținutul ideilor care s-au ipostaziat doctrinar sub forma hervéismului: antipatriotism socialist, antimilitarism național, sindicalism antipatriot. Două sunt sursele din care vom desprinde concepția antipatriotică a hervéismului: diatriba expusă în paginile cărții Leur Patrie (rom. Patria lor), publicată în 1905 și tradusă în engleză sub titlul My Country, Right or Wrong (1910); și discursul de apărare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în termeni (1910, pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste ale socialismului antipatriot trebuie clar enunțate, ca reacție fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete. Cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]