72 matches
-
ne-au prins de glezne/ trăgîndu-ne-n jos, în strînsoare de clește/ să ne sature cu pămînt” (Flămînzii). Însă natura intimă a lui Tonegaru nu e adecvată opoziției vehemente, acesta preferînd a-și practica fronda cu ajutorul praștiei din care azvîrle subtilități antipoetice. De cele mai multe ori poetul își toarnă decepția într-o manieră ironică, deci într-o indirectitate care e o (involuntară) protecție. Dispoziția insurgentă se proiectează pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
grotesc peisajul bucolic din prima parte. De altfel, finalurile neașteptate sînt o marcă inconfundabilă a poeziei lui Ioan Morar. Versurile lui Ioan Morar sînt presărate cu un cinism fin, precum cele din Sangria, poem inspirat de o lume prin definiție antipoetică: cea a donatorilor de sînge. Să scrii un poem despre donatorii de sînge este, la prima vedere un pariu de nesusținut. Iar rezultatul ține de domeniul miracolului: "Să te-nmulțești altfel:// sub pavăza carnetului de donator/ în încăperi albe/ sîngele
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
este demonstrată în teze de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea regim de vizibilitate al literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională - "superficială" - care se vinde bine și trădează literatura "pură". Ne- sau antipoetică, nu pentru că ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură, ca și cum n-ar avea "conștiiță de sine". Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
un poem care recuperează prozodii istoricizate, sau romanul care pastișează policier-uri? Este momentul în care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după Ťsfîrșitul transcendențeiť cititorul caută semne pe care să le consume: Ťpoeziať din poezia modernă, antipoetică, Ťromanul polițistť dintr-un roman echenozian, de pildă, sau compunerea școlară în ultimul roman al lui T. O. Bobe. În privința statutului social al literaturii trebuie spus doar atît: literatura poate fi aparatul imunitar al societății de consum atîta vreme cît
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
negru, ambiguu-mistificator. Căci în substratul acelor înscenări erau strecurate și mine anti-literare, iar o conștiință de veghe, spectatoare, punea adesea distanța față de evenimentul "montat", reținea calitatea recuzitei, dezvăluia convenția literar-teatrală. Îndrăznelilor teribiliste, afișate cu aplomb, li se asocia organic fronda antipoetică, astfel încât poetul ajungea să invite la "spargerea vitrinelor" de pe marile bulevarde, cerea scuze, într-un loc, pentru cutare "comparație cu steaua", declara că va renunța de atunci încolo să mai evoce gîtul alb al iubitei înlocuindu-l cu hamalul și
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
negru, ambiguu-mistificator. Căci în substratul acelor înscenări erau strecurate și mine anti-literare, iar o conștiință de veghe, spectatoare, punea adesea distanța față de evenimentul "montat", reținea calitatea recuzitei, dezvăluia convenția literar-teatrală. Îndrăznelilor teribiliste, afișate cu aplomb, li se asocia organic fronda antipoetică, astfel încât poetul ajungea să invite la "spargerea vitrinelor" de pe marile bulevarde, cerea scuze, într-un loc, pentru cutare "comparație cu steaua", declara că va renunța de atunci încolo să mai evoce gîtul alb al iubitei înlocuindu-l cu hamalul și
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
și geme-n sine universul beția stearpă de hașiș Mă doare surd, mă taie versul cum simți nevoia să te piși." Rostul (de)scrierii "antilirice", cu ecouri din Arghezi și Fundoianu, a unor priveliști coborîte în real, banale și net antipoetice ("La Sița-n curte moare un porc: horc, horc", Strada Berzelor), realizată cu mijloacele directe ale limbajului cotidian din elemente prozaice, comune, sordide chiar, ca în cîrciuma lui Malastropu sau fals naive ca în Bilet ("Auzi tu, nu știu încotro/s-
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
ori se instaurează de-a binelea golul. Astfel lirismul pare a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei Mavrodin își îngăduie a urma un
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
marilor întrebări filozofice care obsedează omenirea de cîteva milenii încoace. Poezia sa este una a vieții adevărate, care se recompune în jurul unor obiecte tradițional nepoetice. Într-un fel în aceasta stă originalitatea liricii lui Petre Stoica. Poezia sa este una antipoetică. Poetul face totul pentru a fugi de căile bătătorite ale "Poeziei". El ajunge astfel în zone aparent periferice ale existenței. Universul său poetic se compune din parantezele mici ale vieții, care ascund însă chiar esența vieții adevărate. În volumul Iepuri
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
excitant. Sistemul categoriilor estetice la Evanghelos Moutsopoulos despică stilurile muzicale în domenii a căror haturi sunt plantate nu numai din rațiuni logice, ci și emoționale. Astfel, frumosul, urâtul, sublimul, nostimul, fermecătorul, grațiosul, elegantul, simplicitatea sunt considerate categorii tradiționale, în timp ce poeticul, antipoeticul, liricul, elegiacul, idilicul, funebrul și macabrul sunt adunate în buchetul categoriilor eidologice statice, iar epicul, comicul, caricaturalul, spiritualul, umoristicul, satiricul, grotescul, ironicul dramaticul și tragicul în cel al categoriilor eidologice dinamice. Prelegerile de estetică muzicală semnate de Ștefan Angi sunt
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
orchestrație stilistică de care filmul nu duce lipsă, ele conferă acea priză sensibilă la realitate care nu trădează niciodată. Moartea domnului Lăzărescu (2005) al lui Cristi Puiu cu plonjeul kafkian în labirintul instituțional al sistemului medical românesc ilustra prin revers antipoetic substanța dramatică a faptului cotidian exorbitat de un absurdism caragialesc al lui "simt enorm și văd monstruos"; din filmul lui Schnabel se desprinde, mai degrabă, o imagine idilizată a unui loc în care caritatea și devoțiunea fac corp comun - vezi
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
lipsit de manifeste, dar nu și de campanii publicitare, și-a repropus poziția prin culegerea lui A. Porta, La poesia italiana degli anni ‘70. Schematizînd, se poate susține că, pînă să-și piardă contururile, distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian Blaga desigur fiecare poet asumând metaforismul la modul propriu. Dar, (sub influență freudiană) lirica autorului Elegiilor duineze este vădit impregnată de un erotism dus până la obsesii antipoetice. Așa cum remarcă și Blaga, poezia Hölderlin este lipsită de metafore, în schimb, este cea mai pură. La noi, cel care și-a trăit viața la cea mai înaltă tensiune poetică și intuiție ideatică a fost Eminescu. A fost prin excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bucurau de o neîntrecută știință privind diversitatea metrică, era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile transfiguratoare ale melosului. Dincolo de aceste criterii încep "culbecii care înoată în mlaștină" de care vorbea Eminescu. Începe proza antipoetică fragmentată pe verticală, se dezlănțuie delirul cuvintelor prețioase care sună a gol, iese în piața mare o puzderie de împărați ai lui Andersen, care practică manelizarea până la pornografia versificată. Amintesc că Eminescu a vorbit de mult profetic, cel dintâi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
descoperiți singuri), și aici întâlnim temele tari ale identității, și aici teoria și ideologia fac - să zicem în treacăt - cu un pas mai mult decât istoria literară. Nici complet livresc, nici de-a dreptul multilingv, nici strident anacronic, nici voit antipoetic, nici integral subsumat unei doctrine ușor popularizabile, scrisul lui Gabriel H. Decuble se arată a fi greu de încadrat într-un context literar gata definit. Probabil că sursele cele mai apropiate și mediatorii cei mai creditabili - dar nu dominatori sau
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
lui par să fi fost purtate de timp, actualitatea lor ține de perenitate. Scrierile sale în limba română sunt opera unui demoralizator și a unui decolonizator a cărui impietate nu cruță nici natura, nici cultura. Dacă poezia sa românească este antipoetică ("priveliștile" lui sunt, de fapt, antipeisaje) într-un sens care nu rămâne mai puțin estetic, poezia sa franceză este antipoetică într-un sens mai profund, căci, între timp, și concepția sa artistică s-a schimbat radical. Mărturia acestei schimbări o
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
unui demoralizator și a unui decolonizator a cărui impietate nu cruță nici natura, nici cultura. Dacă poezia sa românească este antipoetică ("priveliștile" lui sunt, de fapt, antipeisaje) într-un sens care nu rămâne mai puțin estetic, poezia sa franceză este antipoetică într-un sens mai profund, căci, între timp, și concepția sa artistică s-a schimbat radical. Mărturia acestei schimbări o găsim chiar în textul pe care îl trimite de la Paris, după 7 ani de la plecarea din țară, spre a servi
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
adevărate. Iar poezia e demnă, uneori, de soarta ei, a țesătoarei en attendant. Desfăcînd cu un rînd ce scrisese cu altul. Gînduri, nu străine de-o noimă a dus-întorsului, cu sau fără cîștig, spre care mă poartă un titlu: Poezii antipoetice, de George Magheru. Volumul, cu o gravură a lui Steriadi, a apărut în... '33, la Cartea Românească. Merită un bob zăbavă memoria acestui poet neprețuit la vreme. Martor al unei lumi în care medicina nu se dezisese, cel puțin la
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
Mistral și ale lui Pablo Neruda, pentru ca în cele din urmă să se parodieze pe sine. E o scindare a eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și se deschide experimentelor îndrăzneț e, pentru a deveni o expresie a vieții înseși, o poezie-viață. O poezievorbită ce uzează
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
pictorița Letiția Stamatiad. Ovidiu Cotruș a debutat în „Tribuna Română”2 cu o cronică la volumul Poeme de război de Radu Gyr. Tot în „Tribuna Română” publică în acea perioadă articole de estetică și teorie literară: La porțile misterului, Războiul antipoetic, Iarăși... războiul antipoetic, Note despre spiritul contemporan. Când Ovidiu Cotruș ajunge student al universității clujene, refugiată la Sibiu, momentul incendiar al manifestului cerchist se consumase. El este primit, însă, în Cercul Literar ca un tânăr scriitor a cărui atitudine demult
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
Ovidiu Cotruș a debutat în „Tribuna Română”2 cu o cronică la volumul Poeme de război de Radu Gyr. Tot în „Tribuna Română” publică în acea perioadă articole de estetică și teorie literară: La porțile misterului, Războiul antipoetic, Iarăși... războiul antipoetic, Note despre spiritul contemporan. Când Ovidiu Cotruș ajunge student al universității clujene, refugiată la Sibiu, momentul incendiar al manifestului cerchist se consumase. El este primit, însă, în Cercul Literar ca un tânăr scriitor a cărui atitudine demult era în consens
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
mai tânăr dintre toți poeții cunoscuți (aproape fiiul lor) lărgește ca nimeni altul orizonturile poeziei din acea vreme. în scurta lui carieră poetică, printre putinii, precum și marele poet Mihai Eminescu, a arătat că pentru un mare artist nu există teme antipoetice. Chiar și temele politice - care, după părerea multor teoreticeni, unii iluștri, dăunează artei tânărul poet a demonstrat prin propria sa operă că aceste teme pot constitui subiect de artă și de adevărată măreție, când poetul posedă mijloacele necesare. Mai mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
anumit gen al limbii). Această înscriere a unei părți a evenimentului în chiar specialitatea sintaxei este suficient din punctul de vedere al enunțării lirice. Orice comentare, în textul însuși al poeziei, ar fi o procedare școlară, oratorică, în orice caz antipoetică. În matematice de exemplu, fizionomia unei pagini ar fi sălbatecă și respingătoare, dacă s-ar restabili, în vederea unei clarități totale, încheieturile cele mai mici ale raționamentului. E adevărat însă că în matematice cheia se poate găsi oricând, pe cale de gnoză
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dibaci, astfel încât să lumineze aproape feeric. Se pare că nu e deplin conștient de impactul pe care-l are asupra cititorului, acesta părându-i-se firesc, normal, necesar, aproape obligatoriu. Uneori găsește sintagme uluitoare, alteori, face din cuvintele cele mai antipoetice, mici rezervații de emoție. Problema lui nu este ca aceste cuvinte să sune frumos, muzical, să creeze eufonii fără cusur, ci mai degrabă să-și desfășoare ideile în mod frust, neșovăielnic, fără consecințe, dintr-o dorință legitimă de a se
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
Zang și Yin”. Fiind monorimă, poemul e un fel de cântec în spirit dada. Ion Pachia Tatomirescu este un poet post modernist care folosește un bagaj de cuvinte bogat ilustrativ și foarte sugestiv pentru a servi ideea, chiar și cuvinte antipoetice, cum sunt, sintagmele: “ultim răcnet tehnic”; “mă calcă pe circumvoluțiuni”; “cauciucuri grațioase”; “îmi programează somnul”; “segment temporal”; “cineva aruncă mucuri de țigări”; “inexpugnabil container-cosmos”, “Cometă glonțuitoare de vid”; “autoturismul meu Diesel”, “pietricelele ― pătrățeluite” ș.a. Iată și un poem în care
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]