72 matches
-
Zodia cacialmalei, vol. II: Praznicul pușlamalelor, Ploiești, 2002. Ediții: Cristian Sârbu, Pași spre lumină, pref. Ion Bănuță, București, 1963; William Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard al III-lea, tr. Ion Barbu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; George Magheru, Poezii antipoetice, pref. Perpessicius, București, 1966; Ion Barbu, Poezii, București, 1970, Joc secund, București, 1986; Ion Horea, Versuri (1956-1972), București, 1973; G. Bacovia, Plumb, București, 1981; Romulus Guga, Poezii, introd. Ștefan Aug. Doinaș, Cluj-Napoca, 1986. Antologii: Antologia poeziei chineze clasice, pref. N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
imposibil de atins și de cercetat (...). Ei au lărgit necontenit sferele cunoașterii lirice, au îmbogățit imens, în lungul veacurilor, împărăția de minuni a poeziei, aducând în cuprinsul ei noi și noi lucruri, fenomene, fapte și gânduri, până atunci "nepoetice" sau "antipoetice""180. Legăturile cu politica de stânga le sintetizează chiar Geo Dumitrescu într-o scrisoare trimisă revistei Totuși iubirea în 1992. Poetul și-a păstrat încă spiritul de frondă căci discursul său pleacă de la un pretext: nu și-a ars carnetul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ei n-au acceptat niciodată, teoretic și practic, ideea unor zone imposibil de atins și de cercetat (...). Ei au lărgit necontenit sferele cunoașterii lirice (...), aducând în cuprinsul ei noi și noi lucruri, fenomene, fapte și gânduri, până atunci "nepoetice" sau "antipoetice" (...). De fapt, în ultimă instanță, nu e vorba de poetic și nepoetic, ci de obișnuit și neobișnuit, nou și vechi.", Geo Dumitrescu, Poetic și nepoetic, op. cit., p. 236. 250 Al. Mușina, Poezia cotidianului, Astra, nr. 4/ 1981, apud Andrei Bodiu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iar astăzi ne apare ca un scriitor desuet", un creator care, de la infraliteratură, a traversat un spațiu liric "de o banalitate sufocantă", cu o "verbozitate vîscoasă și nesemnificantă". Sau, comentînd versurile lui Marin Sorescu, constata un manierism "ludic, hazos, antisentimental, antipoetic prin raportarea la creația lirică tradițională", iar dizarmonia dintre fond și formă, dezacordul dintre cuvint și idee, dintre sentiment și expresie ar fi alcătuit un dispozitiv al instalării antipoeziei. Cînd judeca literatura română la confluența ei cu valorile universale, critica
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
o etapă de intensă emulație. Dintre volumele poeților, de reținut: Destin de V. Voiculescu, Scutul Minervei de Ion Pillat, La cumpăna apelor de Lucian Blaga, Patmos și alte poeme de Ilarie Voronca, Printre oameni în mers de Aron Cotruș, Poezii antipoetice de George Magheru, Punct vernal de Simion Stolnicu; altele, mai puțin relevante, li se alătură. Să observăm că între Hortensia Papadat-Bengescu (născută în 1876) și Mircea Eliade (născut în 1907) e diferență de peste trei decenii, iar între V. Voiculescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mută în plan celest: „Carul Mare a desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un lan - cu florile,/ A lăsat boii să pască/ Pân’ s-or sparge zorile” (Recolta nouă). Antropomorfizarea și animismul au adesea efecte antipoetice: zăpada primăverii pare „așternutul murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora și, în genere, figurile bazate pe asociații și analogie suferă de o prea strânsă logică și efectele (sugestiile) scapă uneori intenției lirice, de unde și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
în regim prin excelență interogativ. Suntem departe, în acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și ea nici n-a însemnat la Voronca decât un scurt popas, cu urme în textele antipoetice tipărite în 75 H.P. Ceea ce rămâne din negația inițială este însă, în continuare, fundamentalul refuz al tuturor limitelor impuse de „codul de maniere sau legi” al societății burgheze și al limbajelor corespondente ei. „Poemul” nu trebuie să le urmeze și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stadiu preparator: textele publicate aici de poet țin să marcheze, înainte de orice altceva, ruptura, atitudinea anticonvențională „destructurarea gramaticii” și „logicii” discursurilor tradiționale; ilustrare, în fond, a unor teze futuriste („cuvintele în libertate”) și, mai ales, dadaiste, într-un demers ostentativ antipoetic, - cum o atestă cele două Strofe parodice, dintre care a doua nu e decât reproducerea răsturnată a versurilor celei dintâi; mod ludic de a vorbi, ca Urmuz, despre vidul Literaturii, nu înainte de a fi subminat, la nivel microtextual, clișeele mitice
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
despre Stânci fulgerate de Al. A. Philippide, poate și pentru că autorul făcea parte din cercul „Vieții românești”, și tot atunci, amintindu-l tangențial pe Ion Barbu, îi consideră pe cei doi ca singurii poeți de mare talent afirmați în atmosfera antipoetică de după război. Articolul despre G. Topîrceanu conține observații rezonabile despre râs, văzut ca sentiment și chiar ca atitudine filosofică, dar supralicitează valoarea celui analizat. Prozatorii care au intrat în sfera de interes a lui R. sunt în general tot cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
descoperiți singuri), și aici întâlnim temele tari ale identității, și aici teoria și ideologia fac - să zicem în treacăt - cu un pas mai mult decât istoria literară. Nici complet livresc, nici de-a dreptul multilingv, nici strident anacronic, nici voit antipoetic, nici integral subsumat unei doctrine ușor popularizabile, scrisul lui Gabriel H. Decuble se arată a fi greu de încadrat într-un context literar gata definit. Probabil că sursele cele mai apropiate și mediatorii cei mai creditabili - dar nu dominatori sau
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
lipsit de manifeste, dar nu și de campanii publicitare, și-a repropus poziția prin culegerea lui A. Porta, La poesia italiana degli anni ‘70. Schematizînd, se poate susține că, pînă să-și piardă contururile, distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
orchestrație stilistică de care filmul nu duce lipsă, ele conferă acea priză sensibilă la realitate care nu trădează niciodată. Moartea domnului Lăzărescu (2005) al lui Cristi Puiu cu plonjeul kafkian în labirintul instituțional al sistemului medical românesc ilustra prin revers antipoetic substanța dramatică a faptului cotidian exorbitat de un absurdism caragialesc al lui "simt enorm și văd monstruos"; din filmul lui Schnabel se desprinde, mai degrabă, o imagine idilizată a unui loc în care caritatea și devoțiunea fac corp comun - vezi
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
ne-au prins de glezne/ trăgîndu-ne-n jos, în strînsoare de clește/ să ne sature cu pămînt” (Flămînzii). Însă natura intimă a lui Tonegaru nu e adecvată opoziției vehemente, acesta preferînd a-și practica fronda cu ajutorul praștiei din care azvîrle subtilități antipoetice. De cele mai multe ori poetul își toarnă decepția într-o manieră ironică, deci într-o indirectitate care e o (involuntară) protecție. Dispoziția insurgentă se proiectează pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
remarcat sensibilitatea pîcloasă, vîscoasă, "impură" a poetului care luptă instinctiv cu rigorile transmutației în text, cu condiția impusă (regulă a jocului) a "femeii de hîrtie", presupunînd și un bărbat așijderea, cel aflat în postură auctorială. Notațiile d-sale predilecte sînt antipoetice, de un naturalism sufocant (le omitem pe cele ce frizează obscenitatea): "decorul se mută./ e cald./ pășesc cu bunicul peste șina încinsă,/ prin aer adie-un miros de cocs,/ de cărbune,/ de ulei și uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
este demonstrată în teze de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea regim de vizibilitate al literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională - "superficială" - care se vinde bine și trădează literatura "pură". Ne- sau antipoetică, nu pentru că ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură, ca și cum n-ar avea "conștiiță de sine". Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
un poem care recuperează prozodii istoricizate, sau romanul care pastișează policier-uri? Este momentul în care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după Ťsfîrșitul transcendențeiť cititorul caută semne pe care să le consume: Ťpoeziať din poezia modernă, antipoetică, Ťromanul polițistť dintr-un roman echenozian, de pildă, sau compunerea școlară în ultimul roman al lui T. O. Bobe. În privința statutului social al literaturii trebuie spus doar atît: literatura poate fi aparatul imunitar al societății de consum atîta vreme cît
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
excitant. Sistemul categoriilor estetice la Evanghelos Moutsopoulos despică stilurile muzicale în domenii a căror haturi sunt plantate nu numai din rațiuni logice, ci și emoționale. Astfel, frumosul, urâtul, sublimul, nostimul, fermecătorul, grațiosul, elegantul, simplicitatea sunt considerate categorii tradiționale, în timp ce poeticul, antipoeticul, liricul, elegiacul, idilicul, funebrul și macabrul sunt adunate în buchetul categoriilor eidologice statice, iar epicul, comicul, caricaturalul, spiritualul, umoristicul, satiricul, grotescul, ironicul dramaticul și tragicul în cel al categoriilor eidologice dinamice. Prelegerile de estetică muzicală semnate de Ștefan Angi sunt
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata, de imagistică absurdului, fertilizează atît existența estetică, cît și cea etică a individului, pregătind, grație negativității sale, plonjarea în pozitivitatea axiologica. Prin desișul corespondentelor antipoetice, prin inextricabilele notații ale sarcasmului, prin opacitatea grotescului suveran, înaintează o conștiință care, notificîndu-si deziluzia, isi comunica, subiacent, speranța: "Ziua străbate în viața mea că printr-o strecurătoare/ zdrențuita; la vîrsta această poți fi proclamat în ovații/ împărat, scuipat, în
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
negru, ambiguu-mistificator. Căci în substratul acelor înscenări erau strecurate și mine anti-literare, iar o conștiință de veghe, spectatoare, punea adesea distanța față de evenimentul "montat", reținea calitatea recuzitei, dezvăluia convenția literar-teatrală. Îndrăznelilor teribiliste, afișate cu aplomb, li se asocia organic fronda antipoetică, astfel încât poetul ajungea să invite la "spargerea vitrinelor" de pe marile bulevarde, cerea scuze, într-un loc, pentru cutare "comparație cu steaua", declara că va renunța de atunci încolo să mai evoce gîtul alb al iubitei înlocuindu-l cu hamalul și
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
negru, ambiguu-mistificator. Căci în substratul acelor înscenări erau strecurate și mine anti-literare, iar o conștiință de veghe, spectatoare, punea adesea distanța față de evenimentul "montat", reținea calitatea recuzitei, dezvăluia convenția literar-teatrală. Îndrăznelilor teribiliste, afișate cu aplomb, li se asocia organic fronda antipoetică, astfel încât poetul ajungea să invite la "spargerea vitrinelor" de pe marile bulevarde, cerea scuze, într-un loc, pentru cutare "comparație cu steaua", declara că va renunța de atunci încolo să mai evoce gîtul alb al iubitei înlocuindu-l cu hamalul și
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
pictorița Letiția Stamatiad. Ovidiu Cotruș a debutat în „Tribuna Română”2 cu o cronică la volumul Poeme de război de Radu Gyr. Tot în „Tribuna Română” publică în acea perioadă articole de estetică și teorie literară: La porțile misterului, Războiul antipoetic, Iarăși... războiul antipoetic, Note despre spiritul contemporan. Când Ovidiu Cotruș ajunge student al universității clujene, refugiată la Sibiu, momentul incendiar al manifestului cerchist se consumase. El este primit, însă, în Cercul Literar ca un tânăr scriitor a cărui atitudine demult
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
Ovidiu Cotruș a debutat în „Tribuna Română”2 cu o cronică la volumul Poeme de război de Radu Gyr. Tot în „Tribuna Română” publică în acea perioadă articole de estetică și teorie literară: La porțile misterului, Războiul antipoetic, Iarăși... războiul antipoetic, Note despre spiritul contemporan. Când Ovidiu Cotruș ajunge student al universității clujene, refugiată la Sibiu, momentul incendiar al manifestului cerchist se consumase. El este primit, însă, în Cercul Literar ca un tânăr scriitor a cărui atitudine demult era în consens
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
adevărate. Iar poezia e demnă, uneori, de soarta ei, a țesătoarei en attendant. Desfăcînd cu un rînd ce scrisese cu altul. Gînduri, nu străine de-o noimă a dus-întorsului, cu sau fără cîștig, spre care mă poartă un titlu: Poezii antipoetice, de George Magheru. Volumul, cu o gravură a lui Steriadi, a apărut în... '33, la Cartea Românească. Merită un bob zăbavă memoria acestui poet neprețuit la vreme. Martor al unei lumi în care medicina nu se dezisese, cel puțin la
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
Mistral și ale lui Pablo Neruda, pentru ca în cele din urmă să se parodieze pe sine. E o scindare a eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și se deschide experimentelor îndrăzneț e, pentru a deveni o expresie a vieții înseși, o poezie-viață. O poezievorbită ce uzează
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]