23 matches
-
raționa¬ment prin absurd este că se poate demonstra adevărul unei judecăți, prin falsitatea contra¬riului ei. Absurditatea condiției umane nu este o temă nouă. Filosofia contemporană a absurdului, dezvoltând această accep¬țiune a sa, este ultima expresie a crizei antiraționaliste care de mai bine de un secol frământă gândirea filosofică. Scriitori, eseiști, poeți din ultimele decenii ai veacului trecut au proclamat falimentul rațiunii. În opinia lor rațiunea pură nu poate să oglindească viața. Și astfel a apărut tendința iraționa¬listă
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 by http://confluente.ro/Vavila_popovici_1406038816.html [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
față a României" a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide". Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
analizată sistematic. Spengler îi menționează adesea pe G. W. F. Hegel, pe Goethe, pe Nietzsche (numind astfel trei dintre cei mai creativi scriitori germani) dar și pe alții ca predecesori sau surse de influență intelectuală. Autorul își justifică puternica tendință antiraționalistă prin referire la acești trei filosofi. Deși teza centrală a lui Spengler diferă radical de teza lui Hegel (care concepea istoria universală ca o evoluție rațională și graduală a spiritului) asemănarea dintre cei doi scriitori rezidă în tendința de a
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
mesajul lui Mahomed. Piedica, sau "vina", trebuie deci căutată, cel puțin în parte, mai târziu, și nu în epoca sau mesajul inițial, de altfel destul de ambiguu și divers, al Profetului. Istorici ca B. Lewis și D. Sourdel consideră că turnura antiraționalistă pe care a luat-o islamul ca reacție a mișcării mutazilite a fost decisivă în grăbirea falimentului. Tolerată un timp, filozofia a fost treptat respinsă ca un corp străin, iar ortodoxiile și fanatismele fratricide n-au făcut decât să învenineze
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
în raport cu viața" (2001, XI), în termenii lui Isaiah Berlin, care devine o convingere larg răspândită în perioada romantică, atunci când frontierele dintre real și imaginar se șterg și când zestrea luminismului francez este substituita de un nou set de dogme, poate antiraționaliste și idealiste, dar la fel de dure și de implacabile precum precedentele. Dacă rafinații philosophes se străduiesc să predice că universul material este singurul obiect creditabil al cunoașterii, Blake și romanticii își ridică vocea în sprijinul autonomiei imaginației, iar lipsa lor de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mișcării reclamă imaginația materiei. Imaginea psihică concepută ca reprezentare implică un studiu sistematic, în timp ce imaginea poetică apare ca un fenomen al ființei 5. Dintr-o perspectivă strict psihanalitică, Bachelard descrie imaginile pe care încearcă să le ierarhizeze, pornind de la metode antiraționaliste. El remarcă că mecanismul de apariție al imaginilor se explică printr-o organizare în constelații dinamizate, prin anumite mijloace de a regrupa imaginile pe o axă care merge de la organic la spiritual, în vederea decriptării esenței lor. De exemplu, Bachelard vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sunt scene în care socialul "se negociază pe simbolic").303 O importantă contribuție teoretică la mitologia romantic-revoluționară, cu o influență formidabilă în sfera activismului politic a fost cea a lui Sorel, care "adaugă la analiza seacă a lui Marx dinamismul antiraționalist al romantismului radical", și care susține că miturile eroice și violența sunt izvoarele transformărilor sociale, care nu trebuie judecate în funcție de veracitatea lor, ci în funcție de uzul lor ca arme de luptă. Pentru el, miturile sunt "sisteme de imagini" care îi fac
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
impus restricții severe privitoare la experiențele introspecționiste, recunoașterea unei vieți psihice interioare devenind un subiect tabu pentru o perioadă relativ lungă (Cytowic, 2002, p.3). Revenirea în centrul atenției s-a produs începând din anii '80, fiind popularizată prin tendințele antiraționaliste New Age, înainte de a deveni obiect de cercetare științifică în cadrul revoluției cognitiviste. Günter Claus, pentru care sinestezia este "noțiune colectivă pentru existența calităților intermodale și de complexitate diferită a conținuturilor percepției (ca produs al influenței reciproce a sistemelor senzoriale), consideră
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în îngeri păzitori ai fericirii comune. Confruntarea dintre modernism și postmodernism, în ciuda analogiilor cu alegoria de mai sus, nu este o poveste romantică. „Eroii” comuni sunt rațiunea și iraționalul. Gândirea postmodernă nu este - decât în mod nesemnificativ - irațională; ea este antiraționalistă - în sensul că atacă exagerările teoretice și practice ale raționalismului. Tocmai pentru că nu este irațională (cum s-a întâmplat la antimoderniștii începutului de veac XX), gândirea postmodernă a intrat într-un dialog fructuos cu gândirea modernă. Cele două paradigme pot
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dat și construit. Gânditorul român afirm, din acest punct de vedere, rolul esențial al inteligentei creatoare a omului și respinge, fr drept de apel, acuzațiile care s au formulat la adresa ei, notând: în ultimii ani, o serie întreag de filosofi antiraționaliști au disprețuit inteligența, aducându-i diferite critici, printre care aceea c nu poate pricepe decât ceea ce e construit și c nu poate ptrunde secretele vieții. Dar tot ce înconjoar omul, inclusiv concepția despre viaț, e opera constructiv a inteligentei. Aceast
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
domeniile cele mai tari ale cunoașterii, în matematică, fizică și logică. Este privit ca obstacol și motiv de renunțare la rațiune, dar și ca refugiu sau punct de spijin. Prilejuiește rezolvări de probleme, regândiri ale structurilor logice, dar și atitudini antiraționaliste și chiar mistice 695. Lucian Blaga ar putea fi privit în această perspectivă a tematizării iraționalului și așezat într-unul dintre sertarele acestei secțiuni a filosofiei secolului al XX-lea. Probabil că, într-o lucrare rescrisă despre irațional în acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
redacția fiind asigurată de un colectiv condus de Al. Sahia. Principalele rubrici vizează probleme caracteristice ideologiei comuniste („Fabrici-Uzine-Ogoare”, „Situația muncitorimii ceferiste”, „Din bezna închisorilor” etc.). În aceeași direcție, Petru Comarnescu semnează articolul Rațiunea ca soluție creatoare, unde combate curentele filosofice antiraționaliste, iar Al. Sahia publică nuvela Revoltă în port. Publicația cuprinde și rubrici consacrate domeniului literar: „Revista presei” și „Curier literar”. În aceeași zonă se înscriu și traducerile (poezia Piatra de Johannes Becher), precum și articolele Teatrul sintetic de Haig Acterian și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290475_a_291804]
-
asupra Basarabiei, așa cum a făcut-o Eminescu. Explicația vine de acolo că juriștii vremii erau înrobiți conceptului raționalist de justiție, ignorând raționalitatea istorică în favoarea celei instrumentale: "cel ce se plasează pe pozițiile raționalității istorice nu-l va socoti pe Eminescu antiraționalist, ci, dimpotrivă, raționalist de o concepție profundă"123, apreciază autorii invocați. Numai cu idei a priori, spune Eminescu, ignorându-se adevărurile istorice, nu se poate face justiție. Poetul distingea între drept și dreptate, reflex al egalității eurilor. Bilateralitatea eurilor, regăsită
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Botta, G. Călinescu, Mircea Eliade, Petre Pandrea, Tudor Vianu, Victor Papilian, Mateiu I. Caragiale, G. Breazul, Vasile Băncilă, Mihail Ralea, Ionel Teodoreanu etc. Masive defecțiuni se vor înregistra după anul 1930 când devine imperativă noua orientare impusă de Crainic, teologică, antiraționalistă, etnicistă, preconizând o renaștere religios-ortodoxistă de rit bizantin. Revista va fi angajată tot mai mult ideologic dar și politic, atât de un Radu Dragnea, cât mai ales de Crainic însuși, partizan al dictaturii antonesciene. Revenind la autorul acestei cărți, vom
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acest paradox pe seama obsesiei idealului național pe care au avut-o toți marii exponenți ai culturii și artelor românești în Europa, de la Cantemir, Miron Costin și iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității (raționalistă, antiraționalistă, cosmopolită, naționalistă) nu putea să nu-i corespundă multitudinea tradiționalismelor. În cazul autorilor mai sus citați, preluarea și prelucrarea motivelor folclorice nu se face mimetic, tezist, din motive extraartistice sau didactice, așadar opera lor este una modernă, deși nu i
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Botta, G. Călinescu, Mircea Eliade, Petre Pandrea, Tudor Vianu, Victor Papilian, Mateiu I. Caragiale, G. Breazul, Vasile Băncilă, Mihail Ralea, Ionel Teodoreanu etc. Masive defecțiuni se vor înregistra după anul 1930 când devine imperativă noua orientare impusă de Crainic, teologică, antiraționalistă, etnicistă, preconizând o renaștere religios-ortodoxistă de rit bizantin. Revista va fi angajată tot mai mult ideologic dar și politic, atât de un Radu Dragnea, cât mai ales de Crainic însuși, partizan al dictaturii antonesciene. Revenind la autorul acestei cărți, vom
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
din ce în ce mai febrilă, și a diferenței specifice. Întemeierea societății Junimea (1863-1864) și apoi apariția "Convorbirilor literare" (1867) au marcat reluarea dezbaterii privind identitatea culturii și a literaturii române. De această dată, argumentele erau însă de ordin istoric, evoluționist și criticist, net antiraționaliste, drastic opuse celor ale adversarilor latiniști. Deși se declarau deschis europeni, aceștia ignorau una din cerințele esențiale ale axiologiei moderne, anume respectarea specificului valorilor. În replică, axiologia practicată de junimiști pleca nu de la ierarhizarea, ci de la definirea și respectarea granițelor
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
pentru Dl Marino. Culegînd din concluziile lui Pleșu cîteva sintagme care trebuie citite prin antifrază (după cum și-ar da seama și un elev de liceu), A.M. le ia în serios și-l pune la zid pe A.P. pentru poziția lui antiraționalistă și "mistică". Se proceda la fel și înainte de "90, pare că nimic nu s-a schimbat. Spiritul lui A.P., consideră Marino, este de tip "absolutist, potențial sau explicit totalitar" și "autoritar" (sic!) fiindcă "el are nu numai noțiunea Ťinterdicțieiť poziției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
suprarealiști și hermetici” sub zodia „balcanismului” nu e, deși excesivă, chiar o enormitate: poezia pură a lui Ion Barbu și a orficului Dan Botta, cultivate la Contimporanul, erau parțial afine abstractismului constructivist și percepute în epocă drept curente noi, radical antiraționaliste și antimimetice. Alăturarea artei bizantinizante și heraldice a lui Mateiu Caragiale sau a poeziei lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mișcării reclamă imaginația materiei. Imaginea psihică concepută ca reprezentare implică un studiu sistematic, în timp ce imaginea poetică apare ca un fenomen al ființei 5. Dintr-o perspectivă strict psihanalitică, Bachelard descrie imaginile pe care încearcă să le ierarhizeze, pornind de la metode antiraționaliste. El remarcă că mecanismul de apariție al imaginilor se explică printr-o organizare în constelații dinamizate, prin anumite mijloace de a regrupa imaginile pe o axă care merge de la organic la spiritual, în vederea decriptării esenței lor. De exemplu, Bachelard vorbește
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de altă parte, care închide existența în Idee și Universul în Sistem, pentru a le suprima în cele din urmă pe amîndouă. De aceea, critica pertinentă a acestei raționalizări vine din partea gîndirii socotite iraționale a lui Kierkegaard. În realitate, tradiția antiraționalistă oferă cel mai adesea critica rațională a delirului raționalizator. Unda Luminilor a fost urmată de unda romantică. Ele se înfruntă, se întrepătrund, se transformă reciproc în cursul veacului al XIX-lea. La sfîrșitul secolului, progresele științei și civilizației tehnice readuc
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
În primul rînd, modelul actorului rațional propus de Allison a fost conceput ca o alternativă la asumpția realistă a raționalității, și nu la teoria alegerii raționale ca atare. Într-adevăr, al treilea model al său, departe de a fi total antiraționalist, include multe elemente ale unei abordări interacționiste a negocierilor. De asemenea, critica este înșelătoare, deoarece ea lasă de înțeles că modelele lui Allison nu sînt concepute ca mecanisme euristice ale înțelegerii, ci ca teorii verificabile. Allison scria: "Argumentînd că explicațiile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care s-a dezvoltat ca o dimensiune principală a modernității; dimpotrivă, îl încorporează în propriul program socio-economic, dar înlocuiește în același timp valorile moderne cu valori premoderne sau, mai bine spus, antimoderne (ierarhie, disciplină, control, tradiție etc.). Preia deci orientarea antiraționalistă a romantismului, transpunând-o pe noi coordonate ideologice (vezi Heywood: 1993, 175). În același timp, utilizează numai mijloace dictatoriale pentru a își atinge scopurile. Astfel, fascismul mimează anti-modernitatea în timp ce încearcă să o obțină la nivel material, schimbându-i însă cadrul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]