39 matches
-
de tip kantian în esența sacră a individului. Numai credința universală se sustrage, spre deosebire de adevărurile ideologice sau stohastice, de la impunerea forțată, transformând ideile nu în instrumente de tortură ci în adevăruri empirice. Din punct de vedere ontologic, Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o infinitate de clasificări iar
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o infinitate de clasificări iar noi, prin limbaj, o selectăm pe cea adecvată propriului nostru uz), pledând explicit pentru antirealism, conform căruia lumea în sine este nediferențiată iar noi creăm obiecte inventând clasificări. Universul este dependent de minte. În ultimii ani reputația sa în cadrul stângii occidentale a scăzut. A colaborat cu prestigioase reviste internaționale: "Temps Modernes, Hinter dem Eisernen Vorhang
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
a demonstra existența unei lumi exterioare, ci să explice de ce existența în lume are tendința de a se anihila în procesul cunoașterii, pentru a se lăsa apoi dovedită". Și Richard Rorty respinge necesitatea unei discuții asupra antagonismului dintre realism și antirealism, între care nu ar exista nicio contradicție. În cele din urmă atât realiștii, cât și antirealiștii acceptă în egală măsură afirmațiile cu privire la fapte sau obiecte, diferența constă doar în modul de formulare.
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
fi negata și combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de primă. Artistul plastic aflat în slujba construirii noii societăți trebuie să combată antirealismul, antiumanismul, iraționalismul, individualismul, naționalismul, pesimismul artei contemporane burgheze. (Kemenov, 10) și trebuie să trateze tema ”om” fără să ucidă în el tot ce e omenesc, adică să nu folosească reprezentarea artistică într-un scop strict estetic. Formalismul trebuie combătut nu
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
modest, a se nominaliza și pe el, au început numaidecît să activeze intens pe linie democratică pentru literatură. În concluzie: "Important pe tărîm literar a fost faptul că partidul a pus în fața scriitorilor imediat după eliberare, cu claritate, problema combaterii antirealismului în artă de pe poziția realismului și i-a îndemnat chiar de la început să stăruie în însușirea realismului socialist, îndeosebi prin studierea literaturii sovietice și prin tot mai temeinica cunoaștere a ideologiei marxist-leniniste". De mare însemnătate îi pare raportorului articolul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
între susținătorii unei forme de realism (viz. realismul structural) care pleacă de la relația dintre teoriile matematico-științifice și lume și antirealiști. Realismul structural apare în urma propunerii lui Worrall de a lua ceea ce e mai bun din cele două lumi: realismul și antirealismul. Ce este considerat a fi "ce e mai bun" în cazul realismului este argumentul lipsei miracolelor. Conform acestui argument, realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru succesul empiric al teoriilor actuale. Pentru ca acest argument să țină, trebuie să existe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
istoria științei. Dar dezvoltarea științei nu este una cumulativă la nivel ontologic și astfel argumentul realistului cade. Acest argument împotriva realismului bazat pe istoria științei este cunoscut ca meta-inducția pesimistă și reprezintă după Worrall "ce e mai bun" în cazul antirealismului. În acest context, Worrall vine cu următoarea idee: în trecerea de la o teorie la alta nu avem de-a face cu o trecere a conținutului empiric în noua teorie, dar avem de-a face cu o continuitate la nivel structural
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
astfel de inferențe poate varia de la o situație epistemică la alta; (ii) deoarece tipul de inferență garantat poate varia în funcție de tipul și gradul de cunoaștere "background" relevant (T. Day și H. Kincaid 1994: 282). Dacă avem în vedere disputa realism / antirealism, factorii contextuali relevanți pentru evaluarea inferenței la cea mai bună explicație sunt, după Day și Kincade, cunoașterea "background", evidența internă vs. evidența externă și scopurile. Aceste dispute asupra realismului sunt adesea confuze deoarece ambele tabere ignoră factorii contextuali și asumpțiile
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a salva argumentul lipsei miracolelor Am vorbit mai sus despre argumentul lipsei miracolelor și despre meta-inducția pesimista (a se vedea 5.1.1.) ca fiind cele mai puternice argumente oferite și de o parte și de alta în disputa realism / antirealism. Într-un articol din 1989, Worrall încearcă să cuprindă ceea ce e mai bun din ambele lumi într-o nouă doctrină: realismul structural. Conform argumentului lipsei miracolelor, putem adopta două atitudini față de succesul predictiv al teoriilor noastre științifice: fie privim acest
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
1989: 103). Ce e mai bun din cele două lumi: să te poți folosi de argumentul lipsei miracolelor fără a te izbi de faptele istorice privitoare la schimbările teoretice. Ce ar asigura succesul acestei poziții de mijloc între realism și antirealism ar fi găsirea unui element de continuitate în trecerea de la o teorie științifică la alta. Worrall considera că acest element este structura. În trecerea de la o teorie la alta nu avem de a face cu o trecere a conținutului empiric
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
succesului științei. Nici Psillos și nici Worrall nu fac acest lucru. 5.1.5. Ladyman și forma ontică de realism structural În fața dificultăților întâmpinate de realismul științific, Worrall propune drept cadru de scăpare o poziție de mijloc între realism și antirealism, care consta în obținerea unei poziții realiste mai modeste prin slăbirea pretențiilor de cunoaștere ale realistului tradițional. Conform aceste poziții noi putem avea o atitudine realista justificata doar față de structuri, acceptarea evidentei furnizate de istoria științei în privința schimbărilor ontologice radicale
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
trăsăturilor paradoxale ale mecanicii cuantice a motivate multe lucrări în filosofia fizicii și a condus câțiva fizicieni remarcabili și filosofi ai științei către viziuni antirealiste ale teoriei. Dar noi suntem preocupați cu cei care îmbină un realism științific cu un antirealism matematic. Mecanica cuantică îi provoacă să explice particulele cuantice în termini fizici necontroversați" (Resnik 1997: 105). 99 Cineva se poate întreba de ce folosesc un astfel de argument, după ce am argumentat că putem respinge argumentele care pleacă de la rolul factorului estetic
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
prisma funcției ei educative și de cunoaștere. Față de manifestări ca individualismul sau pesimismul, intoleranța lui este totală. Nu pune mare preț nici pe moștenirea literară, în timp ce poezia „decadentă” îl irită, ba chiar îl dezgustă. Parnasianismul și simbolismul sunt incriminate pentru antirealismul și imoralitatea lor, prin care comentatorul subînțelege formalismul, egocentrismul, idilismul. Poezia lui Mihai Eminescu e prețuită pentru frumusețea formei, însă criticul se arată sensibil în primul rând la latura ei protestatară, de revoltă și critică socială. Mai puțin înclinat spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
pedagogice alese, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1960. Sartre Jean-Paul, Being and Nothingness, Philosophical Library, New York, 1956. Shoemaker S., Self-Reference and self-awareness, In Brook and De Vidi, 2001. Stein H., "Yes, but... Some skeptical remarks on realism and antirealism", în Dialectica, Griffon, 43. Stere Ernest, Din istoria doctrinelor morale, ed. Polirom, Iași, 1998. Strawson P., Limitele rațiunii, ed. Humanitas, București, 2003. Suppe F., The structure of scientific theories, University of Illinois Press, Urbana, 1977. Vianu Tudor, Estetica, Editura pentru
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
diversului lor într-o singură cunoștință", I. Kant, Critique of Pure Reason, Cambridge University Press, Cambridge, 1997, p. 77. 97 V. Nemoianu, op. cit., pp. 21-22. 98 Ibidem, p. 28. 99 H. Stein, "Yes, but... Some skeptical remarks on realism and antirealism", în Dialectica, Neuchatel, Griffon, 43, p. 59. 100 Th. Adorno, Negative Dialectics, Seabury Press, New York, 1973, p. 405. VLAD-IONUȚ TĂTARU Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare 2 1 6 7 Conștiința de sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lui Lukács, studiul Ceciliei Maticiuc se detașează, însă, de aceasta (care datorează mult criticii marxiste precum și ideii că scrierile lui Soljenițîn sunt o continuare a momentului de vârf al realismului socialist în literatura rusă) prin lectura strict poetică și complet antirealism socialist a operei soljenițiene, prin rigoarea cu care stăpânește problematica artei narative și o aplică operelor scriitorului rus, precum și prin accentul pe care-l pune pe sensul spiritual al acestora. Toate aceste deosebiri, care sunt, de fapt, veritabile contribuții critice
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
numitele post-isme și beyond-isme, foarte numeroase în a doua jumătate a secolului al XX-lea744, care se referă la dualități conceptuale asemănătoare celor din fizică: obiect-subiect, unitate-diversitate, mental-fizical, individual-social, fapt-valoare etc., și care încearcă să depășească dispute doctrinare de tipul realism antirealism, absolutism relativism, empirism pragmatism, mentalism fizicalism, internalism externalism, fundaționism deconstructivism etc. Ele tind să accepte perspectiva deschisă de mecanica cuantică, angajând ideea "că realitatea lumii se manifestă ea însăși dual, cunoașterea ei având sorți de izbândă doar din perspectivă holist-complementaristă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la masă", transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G.
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
sub semnul realismului critic. Gherea, "critic de formație marxistă", și direcția revistei "Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului al XIX-lea de antirealismul unor curente diversioniste, decadente, cum s-au dovedit simbolismul, poporanismul și semănătorismul. Va renaște însă, în confuzia ideologică a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut și exemplificat de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu. Teza întregii
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
pas, il ne saurait y avoir d'images dans la conscience. Mais l'image este un certain type de conscience. L'image este un acte, et non une chose. L'image este conscience de quelque chose..." Din asta derivă și antirealismul curentului existențialist de după cel de al doilea război mondial, mai ales. Desprinderea literaturii de imanentismul realist al conștiinței, în care, între noi și lucrurile din afara conștiinței umane ar fi existat niște intermediari fizici, gen còpii, clișee, ce asigurau legătura dintre
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
ce poate fi considerată, fără nici o exagerare, un eveniment. Prea puțin familiarizat cu teoriile pragmatistului american, publicul din România are acum ocazia să se inițieze în dezbaterile contemporane din domeniul filozofiei analitice, mai exact în disputele privitoare la realism și antirealism (una dintre temele recurente ale primului volum), dezbateri ce antrenează, practic, toate domeniile culturii, critica literară, ca și biologia sau fizica, morala ca și politica. Pe bună dreptate Andrei Marga, autorul prefeței, remarca nonșalanța cu care filozoful traversează frontierele domeniilor
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
aparent estetică, dar în fond idelogizantă și tezist politică, toată istoria literaturii se organizează schematic pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Gheorghe Grigurcu DEMONIA imaginarului cultivată de Șerban Foarță presupune, evident, un antirealism. Să fie cumva la mijloc și un antilirism? Nu cumva combinația dintre erudiția stufoasă și fantezia exaltată indică o aprehensiune a poetului în raport cu propriai figură? Însăși luciditatea acută, concentratul de efort cerebral s-ar putea să semnifice o aplicare masochistă
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
într-un roman cu acțiune vie, palpitantă, cu personaje clasic conturate, de la detectivi la profeți, roman ce nu-și refuză scene de maximă violență, anchete brutale, violuri, crime și, în același timp, prefirat subtil cu elemente suav halucinatorii, urme ale antirealismului vizionar de care se arătase mânat pentru a izbuti să împlânte, cu o vigoare epică puțin obișnuită, în această țesătură un personaj pur halucinatoriu, de o unică identitate în literatura română.” Personajul „halucinatoriu” este tânărul Paul Sucuturdean, care trăiește la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
la schematizări grosolane, la un didacticism anost. Prin extrapolarea dogmei introduse în filosofie, potrivit căreia evoluția istorică a gândirii ar exprima doar confruntarea materialismului cu idealismul, s-a oficializat teza că istoria literaturii se reduce la lupta între realism și antirealism, această confruntare fiind un aspect al luptei de clasă. Cum se afirma că în perioada contemporană lupta de clasă pe plan mondial ia forma confruntării între socialism și capitalism, arta occidentală, considerată pseudoartă, reductibilă la modernism, nu ar reflecta decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]