69 matches
-
în însăși România o politică antiromânească prin cenzură, prin înăbușirea intelectuală a părții mai educate din populație, prin obligativitatea proletcultismului și a realismului socialist, precum și prin promovarea unui „național-comunism” de fațadă în locul valorilor culturale anterioare. Acești autori au afirmat că antiromânismul comunist s-a impus în Republica Populară Romînă promovând cultura sovietică în dauna culturii românești, și în Republica Socialistă România promovând chiciurile erei Ceaușescu. Pe planul urbanistic, s-a concretizat prin distrugerea patrimoniului istoric, arhitectonic și monumental românesc, și prin
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
politice din cadrul constituirii identității naționale din sec. XIX și al revendicărilor și contestărilor teritoriale din sec. XX, asupra cercetării și predării istoriei și geografiei, a produs, și mai produce în numeroase lucrări inclusiv universitare din străinătate, minimalizarea sau ocultarea existenței : Antiromânismul nu începe cu greșelile cartografice, care pot proveni din simpla necunoaștere a istoriei Românilor. El începe cu refuzul cartografilor de a își corecta greșelile, atunci când corecturile le sunt aduse la cunoștință și argumentate prin surse. Această minimalizare sau ocultare este
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
celebrului "Manifest" al Cercului Literar: Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism. a fost redactor al revistei Cercului literar pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie 1945. În 1947 a obținut Premiul scriitorilor tineri al Fundațiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris "Poeți români". În perioada 1948-1952 a fost bibliotecar la
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
baladei». Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, aflat la sfârșitul vieții, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism („trebuie să li se înscrie patriotismul cu biciul pe coșul pieptului”, scria ziarul "Țara"). Ion Negoițescu a fost redactor al "Revistei Cercului Literar" pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie/august 1945.
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
o țară a libertății ca aceasta. Con form opiniei lui Corneliu Florea de la Winnipeg, “la Câmpul Românesc nu se poartă cămașa verde, nici cea roșie, ci a fost și rămâne doar o rampă de lansare a rachetelor Împotriva comunismului și antiromânismului.“ Am salutat la intrarea pe alee steagul tricolor care gardează pe o placă metalică inscripția prea modestă prin laconismul ei “Romanian Park”. Te oprești apoi la câte o troiță, care aici, atât de departe de țară, nu are o simplă
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
asemenea anomalii și că, în această perioadă, crucială pentru destinul Republicii Moldova, prevalența acestor chestiuni în dezvoltarea relațiilor bilaterale, prin transformarea lor în elemente de condiționalitate, ar fi în primul rând dăunătoare Republicii Moldova. În acest context, aș remarca un singur lucru: antiromânismul, manifest în unele perioade din ultimii 14 ani, nu a adus nici cel mai mic beneficiu Republicii Moldova. Dimpotrivă, a rămas mai singură în fața realilor adversari ai statalității, suveranității și independenței sale. Cei care urmăresc îndepărtarea Republicii Moldova de România urmăresc, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
istoric din 1948 până prin anii 1980, când s-au pensionat și au emigrat în număr mare. Schimbările din 1989 au găsit o populație evreiască rarefiată. Antisemitismul fusese interzis prin lege de vechiul regim, iar după 1989 a apărut mai curând "antiromânismul" unor aspiranți la rolurile unei "noi burghezii" sau cum s-o mai fi numind clasa conducătoare în societatea postdecembristă. Cele câteva mii de evrei au astăzi condiții de afirmare superioare românilor dimprejurul României. Cei din Transnistria și Găgăuzia din Republica Moldova
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
numeroase dovezi multe dintre ele fiind invocate și de către autorul cărții Dubla sacrificare a lui Eminescu potrivit cărora fără o identitate națională nu se poate intra în Europa și, în general, în lume. Replica nu poate veni decât din partea unui antiromânism stăruitor și feroce. Unul din argumentele forte ale desconsiderării ziaristicii lui Eminescu este comparația (ipocrită) cu poezia: publicistica nu a avut și nu are nici o însemnătate, comparativ cu poezia, deoarece ea, ziaristica, este produsul unei minți pândite de boală. Incriminările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
putut veni cu foarte multe date, unele inedite, care susțin ipotezele avansate. Relația dintre cei doi scriitori este tratată din perspectiva complexității fenomenului. Întrebarea retorică "A fost Caragiale român?" se justifică dacă ne gândim la discuțiile purtate pe seama românismului și antiromânismului lui Eminescu și Caragiale. Problema nu este cea a naționalității scriitorului, ci a apartenenței operei lui la tezaurul românesc. Marele scriitor a fost român, a scris într-o limba română întrecându-i pe mulți la acest capitol, dar dacă opera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
direcția discreditării marelui scriitor este lipsită de logică. Cititorul poate afla amănunte mergând direct la sursă. Opusă întrebării din capitolul citat, este titlul celui de-al doilea intitulat Naționalismul lui Caragiale. Se face o apropiere dintre Caragiale și Cioran, pe seama antiromânismului, argumentându-se cu exilul celor doi. Susținând naționalismul caragialian, eseistul argumentează ideea cu apartenența scriitorului la limba română și la credința strămoșească. Cât privește opera, autorul eseului se întreabă dacă ea ar fi putut fi creată oriunde în lume și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rușine națională de care ar trebui feriți școlarii și cu care nu se poate ieși în lume. "Dilematicii", în această privință, nu sunt deloc originali, constată Theodor Codreanu pe bază de citate. Într-o singură privință se deosebesc: Grama enunță antiromânismul lui Eminescu, ponegritorii mai noi naționalismul exacerbat. Încriminările de "lipsă de logică", de nerespectarea normelor sintactice, de îmbinări incompatibile ale cuvintelor, de "aberații" cromatice sunt, de fapt, laude fără voie ale modernității poetului. Lucian Blaga deslușea traseul complotist de la "Cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demonstrația crește coerent. Surprinzător, exegetul ne anunță o ciudată rocadă a criteriilor amuzându-se (amar, firește) "cum evoluează denigratorii". Dacă părintele Grama, cel care publica la doi ani de la moartea poetului o primă carte defăimătoare despre Eminescu acuzându-l de antiromânism, fiind în plus și "stricător de morală publică", cohorta demitizanților de ultimă oră (o "armată de articleri", scrie criticul) îi blamează tocmai românismul. În numele ideologiei paneuropene, sub flamura demitizărilor (o adevărată modă!) și a autodisprețului care definește caragializarea societății noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
strălucite cad în deriziune ca, de exemplu, ideea lui Noica a "culturii de performanță" și a celor 22 de intelectuali (unul la un milion) antrenați "în vederea realizării unor cercetări de anvergură", care a eșuat în "lăutărism", spirit sectar, parvenitism și antiromânism. O altă ciudată inconsecvență ține de năvala falșilor, a falșilor disidenți ("autocronicii"), a lichelelor erijându-se în rol de profeți ai moralității, a "istoricilor" improvizați, fără o calificare profesională, chemați să facă "istoria comunismului românesc", a ideologilor de "dreapta", care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comuniste și a securiștilor, responsabilitatea eșecurilor tranziției este lăsată frecvent în seama caracteristicilor negative ale poporului român. Tranziția a fost însoțită de o adevărată explozie, probabil cea mai accentuată din istoria modernă a României, de autodenigrare colectivă, mergând până la un antiromânism violent, a cărui manifestare cea mai pregnantă poate fi găsită în expresia „îmi este rușine că sunt român”. Un asemenea factor de natură metafizică, presupusul caracter național negativ al poporului român - lipsa de seriozitate și responsabilitate, deficitul de disciplină, lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
incapacitate de a se angaja în procesul de elaborare a programelor practice de acțiune și de obținere a unui suport popular. În mod special, acest grup elitist s-a dovedit a fi orientat obsedant spre o critică violentă a „românismului”. Antiromânismul genera un paradox a cărui depășire s-a încercat printr-o soluție fragilă: românii, cu toate defectele lor, reprezintă masa populației; elitele critice au reușit, prin calitatea lor de elite, să se ridice deasupra condiției lor de români. Dacă ipoteza
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
reiterează pe cea din anii 30 fixată de Mircea Eliade în eseul A nu mai fi român, antieminescianismul care se înfățișează demonic sub chipul reconsiderării, relecturării critice și despărțirii de un Eminescu denaturat de ideologiile oficiale, este, în esență, un antiromânism, stimulat, printre altele, de pornirile de «urinare pe bisericiă (Tudor Arghezi) și de complexele europenizării. Volens-nolens, acțiunile demolatoare ale dilematorilor (care nu pot fi confundate cu o relectură) au ceva din agresivitatea primitivă și sociologist-vulgară a proletcultismului, nutrindu-se, în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a stabili ortografia. Pe lîngă aceasta, Academia nu este for legislativ și, în acest caz, hotărîrile ei nu pot deveni în mod automat legi pentru societate dacă nu sînt integrate ca atare într-o dispoziție a puterii legiuitoare. Prin urmare, antiromânism stalinist fundamentat pe incultură, falsitate și ilegalitate reprezintă tot șirul de trăsături al acțiunilor care au însoțit schimbările silnice din limba literară de după 1991. 133 Este exprimarea unui campion al cacografiei. 134 Desigur, nu se pune aici problema condamnării vreunui
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
veleități altruiste. Și pentru a înțelege că astfel de manifestări nu sunt izolate, sunt aduse și alte argumente: Nu comentăm nimic pentru a nu cădea în antisemitism. Nu interesează pe nimeni nici de la noi, nici de aiurea, dacă cineva practică antiromânismul chiar la noi acasă. Redăm mai departe cele prezentate de Grigore Antipa: Și sfera se lărgește. Acțiunile par a fi concertate: Grigore Antipa nu ne prezintă doar o situație reală pentru a-și avertiza neamul și a-l scoate din
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și apoi purcedeți la acțiune. Savantul a tras de clopotul redeșteptării naționale la 5 aprilie 1940. Cele prefigurate s-au abătut asupra noastră asemenea unui uragan, la foarte puțin timp. Nici astăzi rănile Țării nu s-au închis. Nici astăzi antiromânismul nu a încetat să se manifeste. Este însă cu atât mai dureros, cu cât mai mulți dintre românii noștri nu-și mai recunosc nici limba, nici Țara, nici neamul. Ecoul de care vorbeam, ar trebui să fie auzit măcar acum
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
precădere în sudul țării, la Freiburg, Munchen, Offenbach. Prof. Viorel Roman consilier academic la Bremen mărturisește cu regret o particularitate a unor conaționali. Deoarece permisul de ședere în Germania se legitima prin declarația de anticomunist aceasta, cu timpul, echivala cu antiromânismul ceea ce a contribuit la deteriorarea imaginii României. După părerea sa pentru a accede în Comunitatea Europeană este necesară apropierea Bisericii Ortodoxe Române de Sfântul Scaun de la Roma. La Viena se află un frumos locaș de închinăciune vizitat și sprijinit de
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
românității, făcând din aceasta chiar norma ei de dezvoltare". Ne-nțelegerea acestui fapt induce azi multora "transferuri ilicite" de idei și atitudini, în mintea atâtor "defăimători de azi, seduși de moda demitizării și stimulați de un ciudat, reprobabil și profitabil "antiromânism românesc"". Adrian Dinu Rachieru nu este însă doar un combatant polemist. El are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere prin tocmai receptarea ei critică. "O discuție pe această temă susține el cu îndreptățire presupune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
noi, naționalismul lui Eminescu le pare condamnabil, prin fermitatea exprimării, pentru românii din afara fruntariilor țării, acest naționalism eminescian a fost însuși argumentul și arma de luptă împotriva deznaționalizării: "Pentru spațiul basarabean eminescianismul a însemnat chiar românismul salvator [...] pentru a rezista antiromânismului, nu exista atunci altă cale". Meritul aparte al studiilor consacrate receptării critice a lui Eminescu, reunite sub genericul Eminescu după Eminescu, este acela al contextualizării temeinice a fiecărui cap de acuzare pe care i-l aduc azi angajații unor comentarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
plecarea în Australia a soției și copiilor. A dat dovadă de consecvență în studiile și cercetările privind trecutul Moldovei. A fost un om de mare curaj, combătând pe mulți istorici sovietici care organizau sesiuni științifice susținând originea slavă a moldovenilor, antiromânismul cercetătorilor sovietici. A fost un mare patriot cum rezultă și din refuzul categoric de a evita încorporarea în unitățile ce plecau pe câmpul de luptă spunând: „dacă nu vom lupta noi pentru Țara Românească, atunci cine să lupte? Chiar dacă vom
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
precădere În sudul țării, la Freiburg, Munchen, Offenbach. Prof. Viorel Roman consilier academic la Bremen mărturisește cu regret o particularitate a unor conaționali. Deoarece permisul de ședere În Germania se legitima prin declarația de anticomunist aceasta, cu timpul, echivala cu antiromânismul ceea ce a contribuit la deteriorarea imaginii României. După părerea sa pentru a accede În Comunitatea Europeană este necesară apropierea Bisericii Ortodoxe Române de Sfântul Scaun de la Roma. La Viena se află un frumos locaș de Închinăciune vizitat și sprijinit de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Marko Bela e izolată într-un cor secuio-maghiar, care nu mai poate de România și de unitatea națională. Dimpotrivă, Marko Bela spune ce crede și ce vrea să audă oricare dintre minoritarii secuiomaghiari, agitând steagul pierdut: iredentismul, naționalismul feroce și antiromânismul. Ideea cu idila de pe pajiște cu Ion și Ildiko trebuie înțeleasă în felul următor: Ildiko, încălecată de Ion, va face unguri! Ei, ungurii, ca și secuii, au suferit dintotdeauna din cauza numărului! Oricine dintre locuitorii acestei țări se poate întreba cum
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]