46 matches
-
California. Lui i se datorează și prima Antologie de poezie americană modernă, Buc., 1947 (urmată mult mai târziu de cea a lui Ion Caraion, Antologia poeziei americane, Ed. „Univers”, Buc., 1979). Ca atare, cuvantul lui are greutate: „Nouă poezie americană, antiromantica, antitdidactică, antisentimentală, este o poezie vie, radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
California. Lui i se datorează și prima Antologie de poezie americană modernă, Buc., 1947 (urmată mult mai târziu de cea a lui Ion Caraion, Antologia poeziei americane, Ed. „Univers”, Buc., 1979). Ca atare, cuvantul lui are greutate: „Nouă poezie americană, antiromantica, antitdidactică, antisentimentală, este o poezie vie, radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de a se întrupa în cel puțin un autor excepțional, în Anton Pann. Era cu nouă ani mai tînăr decît Asachi și cu cinci ani mai bătrîn decît Heliade, dar a contrazis frontal pașoptismul. în cadrul unei literaturi romantice, el este antiromanticul prin excelență; într-o epocă a confesiunii, a autobiografiei și a sentimentalismului, adică într-o literatură dominată de persoana întîi singular, Anton Pann adoptă postura moralizatoare, impersonală, și relatarea epică; într-o generație care asimilase cu frenezie literatura occidentală, autorul
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
român în toată viața noastră socială". Cu o atare mentalitate bizuită pe de-o parte pe filoane ancestrale de neconvențională factură și pe de altă parte pe buna ordonare, pe un țărănesc realism al execuției, Rebreanu face dovada unei obiectivități antiromantice. Nedorind a vorbi despre sine, într-o vreme a ardenței confesiunilor, se vrea identificat, nu fără o ușoară iritare a unor obiecții prezumate, cu suprafețele obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
că sîntem români și că avem și noi o limbă, pe cînd ne lipsea cărți și tipografie..."), care dă o idee despre ce va fi însemnat, în secolul națiunilor, românul pentru un elev de azbuche. Pe urmă Zoe, un amor antiromantic, în care lui Negruzzi îi izbutește un personaj care, chit că "părintele" lui nu se abține să-l critice și să-l categorisească - "nesimțitul amorez", scoate o dramă perfect romantică - nepotrivirea de clasă și de zestre, pe tejghea, trecînd peste
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
Într-un fotoliu, nu Înseamnă a fi spectator!”) ș.a.m.d. Mi-au mai plăcut, În carte, subtitlurile, etichetele pe care autorul le aplică celor analizați: Odobescu are, spre exemplu,„critica surîzător erudită”;Maiorescu e „un clarvăzător”; Caragiale rămîne un „antiromantic”; M.Dragomirescu pare „un teoretician dogmatic”; Arghezi ar avea...„o expresivitate În exces”; Camil Petrescu e un „campion al autenticității” ș.a.m.d. În fine, am rămas uimit de cîte nume efemere au traversat scena publicisticii teatrale, În timp (mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Strauss, „sălbatică” (fiindcă expune mereu la aventuri și chinuri), iar Lewis îmi pare un exponent întârziat al acestui mod de a înțelege lucrurile. Accentul său este pe fantastic („Încă se mai poate, chiar și într-o epocă atât de feroce antiromantică precum a noastră, să scrii povești fantastice pentru oameni mari, deși de obicei va trebui să-ți faci un nume întrun alt tip de literatură mai la modă, înainte să fie cineva dispus să ți le publice”- cf. Despre trei
C.S. Lewis și literatura pentru copii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4884_a_6209]
-
Gheorghe Grigurcu În chip izbitor, Nicolae Prelipceanu este un antiromantic. Cultul egoului, frămîntarea interiorității, intonația patetică sunt sub condeiul d-sale întoarse pe revers. Nimic din atitudinile idealizatoare nu scapă unei „deconstrucții” ce se potrivește mai bine avangardei decît așa-zisului postmodernism (de facto, un modernism clasicizat), care caută a
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
aceea, notează mai departe criticul, „petrecerile bolnavilor descrise în romanele blecheriene trebuie văzute ca niște insurecții împotriva autorității”. De maxim interes în elucidarea imaginarului blecherian sunt și observațiile legate de boală, cu atât mai mult cu cât ele explică sensibilitatea antiromantică a scriitorului, deloc dispus la a face din suferință o virtute: „În cărțile sale, Blecher va fi interesat de viața bolnavilor întinși la orizontală nu în deosebirile ei de cea a oamenilor sănătoși, ci mai degrabă prin asemănările lor penibile
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
o altă tensiune, un alt tempo, mai ales în prima parte a spectacolului. Urmărind scenă cu scenă, întreaga construcție, încă o dată și încă o dată, două nume mi-au venit în cap. Primul, Rică Manea. Și el vedea lumea nepoetizată și antiromantică în Pescărușul pe care l-a făcut în 1982-1983, la Teatrul din Reșița, un tip de cinism care îți taie răsuflarea. Al doilea, Michael Haneke. În oricare din filmele acestui regizor estet, filosof, muzician, un intelectual cu rasă pură, poveștile
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
California. Lui i se datorează și prima Antologie de poezie americană modernă, Buc., 1947 (urmată mult mai târziu de cea a lui Ion Caraion, Antologia poeziei americane, Ed. „Univers”, Buc., 1979). Ca atare, cuvantul lui are greutate: „Nouă poezie americană, antiromantica, antitdidactică, antisentimentală, este o poezie vie, radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
viziunea poetei ca niște cadavre disecate cu organele la vedere, nimic din ceea ce oamenii se căznesc îndeobște să ascundă sau despre care evită să vorbesacă nu rămîne neobservat. Viziunea poetică a Elenei Vlădăreanu este, în spiritul generației sale, una fundamental antiromantică, anti-idilică și anticalofilă, de o duritate la limita patologicului, capabilă să-l zgîlțîie pe cititor din comoditatea somnolentă a lecturilor convenționale. Pentru poeții generației ,copiilor fierți în mămăligă", poezia nu mai este spațiul sentimentelor diafane, al jocurilor limbajului, al ironiei
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
de cele trei fericiri: creația, procreația și casa. Numai așa adevărul și iubirea va învinge minciuna și ura dintre familii, clanuri și națiuni. E romantic și c-am întărziat Apelul meu, nu-i așa? Da, știu că e romantic și antiromantic, în același timp. Însă un lucru trebuie acceptat cu certitidine de ambele tabere: în mai puțin de 100 de ani popoarele lumii au facut șase salturi cuantice în universul tehnologic, asumându-și Marea Trecere prin șase lasere biologice în evoluția
JURNAL DE ATELIER. DESPRE LEGEA UNIVERSULUI GALACTIC ŞI ALUNGAREA BESTIILOR TRIUMFĂTOARE DINTRE NOI, DUPĂ EŞECUL COMUNISMULUI ŞI CAPITALISMULUI ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 630 din 21 [Corola-blog/BlogPost/344459_a_345788]
-
și supraviețuire, dintre viață și ceea ce poate oferi ea ca perspectivă ființei umane sărace sau sărăcite din varii motive existențiale - moartea sub toate formele ei firești ori ba. Aidoma tabloului gorkian din azilul de noapte al lui Costîliov, unul total antiromantic, ce alungă din centrul său exact Omul - acel individ dovedit neputincios în lupta lui cu tarele unei societăți dominate de haos și de deziluzii dureroase cu privire la orice, chiar și la un simplu tratament de dezalcoolizare -, imaginea unei bune părți a
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
a pseudobaladei Zburătorul, capodopera poeziei heliadești, învederează o tendință de structurare clasică. Propensiuni în aceeași direcție există și în proza scriitorului, în fiziologii mai ales (Coconul Drăgan, Coconița Drăgana), iar Domnul Sarsailă autorul e considerată de unii comentatori un pamflet antiromantic. Prin „fundamentele teoretice ale artei sale”, afirmă D. Popovici, Heliade e „legat de clasici”, iar în creația poetică „el se plasează [...] sub influența scriitorilor romantici și preromantici”. Asemenea simbioze există la mai toți ceilalți scriitori ai epocii. Reprezentant de frunte
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
fanteziste, secvențe dramatice etc., își află spirite congenere în Al. Mirodan, Radu Cosașu, Ion Băieșu. Glosarea ironică pe marginea miturilor iudaice nu semnifică, plasate în cotidianul israelian, o abjurare. Dimpotrivă, este o formă de adeziune, cenzurată însă de o retorică antiromantică, prin paradox, calambur, joc de cuvinte și frecvent autoironie. Autorul refuză solemnitatea banală, clișeul lozincard, stilul truismelor oficiale. Tristețea unor lumi dispărute sub asaltul necruțătoarei sete de bani a secolului, materialismul plat, impostura îi smulg un oftat deloc jucăuș, iar
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
lui Eminescu”, cât și pe „apologeții de ocazie”, care o transformaseră într-o „poetă de forță și o sfântă”, comentatorul insistă asupra originii proletare, a „îngustărilor materiale” și a „sărăciei din anii copilăriei”, considerate elemente determinante în consolidarea prieteniei cu „antiromanticul umanist” Eminescu. Dincolo de aceste „accidente”, atât de distonante încât își învederează fără dubiu statutul de inserții conjuncturale, ansamblul cercetărilor lui P. furnizează un vast material informativ, biografic și bibliografic, punând în valoare strădaniile acestui cărturar de a completa episoade lacunare
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Biblioteca modernă (1908-1911), probabil prin intermediul influentei colaboratoare Smara: „Manifestul pictorilor futuriști“ (25 martie 1910), „Manifestul autorilor dramatici“ (15 martie 1911), „Manifestul tehnic“ și „Manifestul muzicienilor“ (august 1912), inclusiv violent misoginul „Manifest al femeii“ (mai-iunie 1912); este, apoi, prezentat faimosul discurs antiromantic al lui Marinetti de la Veneția („Uccidiamo il chiaro della luna!”) și este rezumat procesul intentat la Milano în ianuarie 1911 (15 februarie-1 martie 1911), cu o declarație de solidaritate ca din partea „lumii civilizate”, față de poetul italian. În numărul din martie-aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exaltării lor, sau încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi devenit un obstacol de netrecut, versurile n-au fost traduse și Vinea n-a fost astfel integrat noului curent”. Este la fel de posibil însă ca, în pofida autopersiflării sarcastice, a metaforelor iconoclaste, antiromantice, a unui imagism aproape „fauve” și a prezenței unor elemente de civilizație modernă (trenul, sirenele), poemul din scrisoare — un lamento postsimbolist, laforguean, cu elemente de Geigenhumor („zgardă, scutură-te de peron”) — să nu fi fost trimis dadaiștilor în vederea traducerii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prima parte a manifestului, cel de-al doilea palier al său, „afirmativ”, indică intențiile grupării. Ieri - întuneric, azi - și mai ales, mîine - lumină... Citadinism, industrialism, non-figurativism, abstracționism purist și esențialist (ca expresie a unui „nou clasicism”), neo-primitivism, activism antipoliticianist, vitalism antiromantic și antisentimental, artă colectivă — sînt deziderate constructiviste, din care nu lipsesc însă (a observat în studiul său și Ov. S. Crohmălniceanu...) ingredientele expresioniste („economia formelor primitive”, „teatrul de pură emotivitate”). Finalul este tipic futurist („romanescul să rămînă obiectul reporterilor iscusiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plastic: pictorul și decoratorul M.H. Maxy) este el însuși o compoziție avangardistă, cu puneri în pagină tehnico-fanteziste, ludic-schematizante, amintind pe alocuri de „parolibrismul” și eliptismul telegrafic al futuriștilor (ba chiar și de atitudinea lor: vezi, spre exemplu, credo-urile antisentimentaliste, antiromantice și antipaseiste din deschidere, cu taxarea corespunzătoare a lirismului, individualismului, impresionismului). Textul e încadrat între traducerea manifestului marinettian „Cuvinte în libertate“ și un text în limba germană de Hans Arp (Die Blumensphynx). Alte vecinătăți sînt: două ilustrații de Marcel Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
calambururile („Pe iubita mea o cheamă Aliluia. Pe tatăl ei l-a chemat Ali, deși era turc, iar pe mama ei, Luia. (...) Numele acesta e comod căci își găsește aplicația în toate împrejurările”) și celelalte ingrediente sînt subordonate unei „teze” antiromantice și antiacademiste: „Dar poetul tuberculos pe care-l păstra, încă dinaintea căsniciei, în garderoba rochiilor demodate? Sfîrșise prin a se îngrășa din pricina atmosferei de naftalină pe care o respirase cîteva milenii și a cozilor de baga ce constituiseră o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia poetului, ci o reconfigurează la alt diapazon, nietzscheean-vitalist (nicidecum "naturalist", cum s-a afirmat). Asemeni criticului de la Sburătorul, Călinescu vede în Eminescu "un mare erotic" din motive, evident, complet
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându-se "Ce este poezia?", schițează o metaforă iconică dezvoltată, poezia fiind: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Antiromanticul Carducci, contemporanul lui Eminescu, se plasa și el sub steaua melancoliei, găsind că poezia ia naștere: Când melancolia/ Bate la poarta inimii". E vorba, aici, de o melancolie propulsoare, de impactul cu Eul de profunzime, cu reacțiile lui informulabile. Referindu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]