9 matches
-
Principiile mișcării dadaiste converg în ideea de „revoluționare” totală a vechilor principii ce guvernau omenirea. Dacă piesele de teatru a lui Eugen Ionescu, ieșind din convențional, au fost catalogate ca fiind „antipiese” și deci și teatrul său un fel de „antiteatru”, Tristan Tzară este un total „antiartă existentă”, atacând-o în toate formele ei de existență, până și în logica ei lingvistică. Mișcare lui Tristan considera totul, absolut totul, ca fiind convențional, nimic fix sau neschimbător și ca atare totul se
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_toms_cervesy_cronica_penta_alexandru_toma_1357019919.html [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
se folosește de elementele teatrului absurdului pentru a exprima ideea de experiență estetică asumată mitic și pentru a retrăi astfel momentele esențiale ale umanității. Academicianul Eugen Simion afirma că nuvela „Adio!...” este „un proiect de teatru în stil voit absurd (antiteatru)”, având ca temă misterul descoperirii Spiritului. Cercetătorii literari au evidențiat valoarea literar-artistică a acestei nuvele, definind-o ca „o artă poetică, ca formă a metadiscursului, a comment faire-ului eliadesc”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
1978, considera că au rămas valabile mai puțin de jumătate, și, în fața reînnoirii dramaturgiei, înfăptuită de Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu ș.a., afirma într-o profesiune de credință ambiguă, realist-clasică și artificial-estetică: „Acum, când în întreaga lume se practică un antiteatru furios, nutresc ambiția să realizez un pro-teatru alcătuit din limpezimi, dintr-o geometrie exemplară a relațiilor omenești, scris în respectul tuturor canoanelor, înfrângând dificultăți, superiorul dispreț al unora, surâsul satisfăcut al altora. Ce înduri în viață nu poți îndura în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
al mișcării paradoxiste este anunțat sub forma inedită a unui interviu. Cultivând bizareria și nonsensul, autorul amintește uneori, ca în Autobiografie mică, de Grigore Cugler cu a sa Autobiografie. Volumul este o antologie de versuri - între care ciclurile Seară de antiteatru, Lăsați-mă eu însumi și „teatru”: „Teatrul liric Florentin prezintă în premieră absolută spectacolul de versuri în versuri Aventurile dragostei, piesă într-un act - de conștiință - și cinci tablouri - diferit colorate având «roluri mici, interpreți mari»”. „Interpreții” sunt Geo Dumitrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
1955-1958) și „România de azi”, unde este șef de secție pentru versiunea în limba franceză, redactor, apoi șef de secție la Televiziunea Română (1967-1985). A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1978). M. compune în anii studenției Teatru și antiteatru pentru scene mici (textele sunt publicate postum în „Manuscriptum”, 1996), pe care îl citește unor colegi de generație (Modest Morariu, Dan Grigorescu, Petre Stoica și Florea Oprescu). Este un teatru scris de „un stilist desăvârșit”, „ale cărui personaje erau nimicurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
Flaubert, Ispitirea Sfântului Anton, București, 1977; Pierre Chenal, Ultima furtună, București, 1979; Tzvetan Todorov, Teorii ale simbolului, București, 1982; André Gide, Falsificatorii de bani, București, 1980. Repere bibliografice: Irina Mavrodin, Despre fidelitatea traducerii, RL, 1978, 2; Irina Mavrodin, „Teatru și antiteatru pentru scene mici”, MS, 1996, 3-4; Dan Grigorescu, O recuperare necesară, MS, 1996, 3-4, 1997, 1. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
Atena, unde le era locul, cu patru zile mai devreme. în paranteză fie zis, miracolul grec e un exemplu de antifotbal care îi dă uitării pe Helenio Herrera, pe Lippi, pe Trapattoni și pe toți moderniștii iubitori de antiliteratură și antiteatru. în plin postmodernism, Rekhagel e un dinozaur modernist care a reușit să facă din niște meridionali sută la sută niște nemți sută la sută. Nu mă gîndesc la nemții lui Völler, care alcătuiau mai degrabă o salată decît o echipă
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
temele clasice ale kitschului românesc actual. Aș îndrăzni să-l apropii și să-l îndepărtez în același timp pe Adrian Lustig de Eugen Ionescu. Faptul e mai evident în a doua piesă, intitulată Clinica, în realitate o mise-en-scene pentru un antiteatru tot la scară postrevoluționară, dar nu cu miza subminării tehnice a procedeelor teatralității, ci cu o folosire a teatrului pentru dinamitarea Poliției române. Unui actor i se fură valiza ce conține craniul lui Yorrik, hoțul se sperie de craniu, reclamă
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
Beckett, Arthur Adamov, Friedrich Dürrenmatt, Max Frisch, Eduard Albee, Fernando Arrabal, Jean Genet considerați deja "clasici" ai avangardei, au reușit să inoveze nu doar tematica dramaturgiei, ci și forma tradițională, aristotelică a acesteia. În mod paradoxal 8, acești promotori ai antiteatrului sfârșesc prin a regenera forma dramatică, deoarece constituienții de bază ai morfologiei sale tradiționale acțiune, personaj, dialog nu sunt aboliți, ci modificați esențial. Acțiunea neunitară, logic nemotivată sau statică este, deci, substituită printr-o "nonacțiune", personajul, oglindire a individului "fără
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]