398 matches
-
accetta la morte per salvare se stesso nel mondo facendosi proprietario proclamato da se medesimo e signore immaginifico del suo mondo, comunque ridotto a prigione di un'inaccessibile e tetra "cultură ideologică", nuovo avvenimento di realtà illuministica, ottenebrata dalla dialettica antitetica e conflittuale, prigione nella quale comunque îl guardiano potrà "sperare" di rinchiudere per sorvegliare, quale aguzzino, molti suoi simili 20. La circolarità și è cosi realizzata, egli ha autoprodotto se stesso risolvendo quel dilemma che non lo voleva în realtà
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
română... parcă asta era chiar mesajul postingului de față, nu? știu că nu mai e de actualitate, dar aici e ceva interesant: http://securisti.ro/index.php?option=com content&task=view&id=134&Itemid=62 Senzațională este situația în sine, (antitetica, de fel): trei băieți deștepți, care folosesc cuvinte mari și înțelepte (de neînțeles pentru “plebe”), disecând “o mană” de versuri, izvorâte probabil nu dintr-un puț de inteligență. :)) Ei, asta chiar că m-a făcut să uit de faptul că
Versurile noastre toante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82975_a_84300]
-
disecând “o mană” de versuri, izvorâte probabil nu dintr-un puț de inteligență. :)) Ei, asta chiar că m-a făcut să uit de faptul că RADET ne lasă fără apă caldă timp de o lună! =)) Senzațională este situația în sine, (antitetica, de fel): trei băieți deștepți, care folosesc cuvinte mari și înțelepte (de neînțeles pentru “plebe”), disecând “o mană” de versuri, izvorâte probabil nu dintr-un puț de inteligență. :)) Ei, asta chiar că m-a făcut să uit de faptul că
Versurile noastre toante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82975_a_84300]
-
care estompa experiența comună, stereotipă, a despărțirii individului de toposul originar. El revine în ultimii ani, odată cu "reoccidentalizarea" societății românești, cu participarea ei la așa-zisa globalizare. Numai că se produce o mult mai largă deschidere a compasului geografic. Termenii antitetici nu mai sînt cutare sat transilvan și Bucureștii, rolul metropolei autohtone fiind preluat de cele din Europa de Vest ori din Statele Unite. Centrifugarea e astfel mai dramatică. Un exponent caracteristic al acestui filon regăsit și recondiționat este Gellu Dorian, ca autor al
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
Tudorel Urian Spuneam, cu referire la precedentul volum de versuri al lui Dinu Flamând, Tags (Editura Dacia Internațional, 2002), că poezia sa este una intens existențială, fundamentată ideatic pe o serie de binoame antitetice. Cel definitoriu pentru volumul Tags este prezență vs. absență. Dilemele legate de propria existență, de locul său în lume, sunt pe deplin legitime în cazul unui scriitor de certă notorietate care, în urmă cu șaptesprezece ani, trecut binișor de vârsta
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
Mârzea în fața puterii nevăzute, al înfrângerii versatului manipulator de oameni în confruntarea cu un adversar ciudat. Ajungem astfel la celălalt personaj-pereche al lui Mârzea, care nu mai este, cum era Dumitrașcu în Voința de putere, un personaj complementar, ci unul antitetic. Să-l vedem mai de aproape. Aristide Bizoniu este numele omului care l-a intrigat pe Mârzea din clipa în care l-a văzut în redacția ziarului ,Ardealul", așteptând tăcut în anticamera directorială să fie primit în audiență, un individ
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
factor de timorare a oricărei guvernări. Teama de a nu greși ar putea să ducă la o permisivitate în exces, la un model contraproductiv. Cum se poate evita un scenariu de acest tip - la fel de primejdios pentru democrație ca și cel antitetic? Simplu: prin respectarea în orice împrejurări a legii. Micile armate particulare care există în România (firme de bodyguarzi, echipaje particulare de pază etc.) reprezintă tot atâtea surse de violență și infracționalitate greu de dovedit. Granița fragilă dintre legal și ilegal
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
de o simplitate savanta, folosește un sever filtru cultural, poetul-receptacol impunînd tocmai prin forță originalității. Sub cupola acestei lirici, amestecînd mulți afluenți și folosind tipare de Împrumut, răsună doar o coardă, forînd Încăpățînat cîteva teme, Întoarse obsesiv spre tensiunea conceptelor antitetice: iubirea și extincția. Cezar Ivănescu nu este un colonist, anexînd universului sau liric noi teritorii; nu este, În pofida virtuozității formale, un poet-orchestră, dar cîntecul sau suav și terifiant, de rafinament filigranatic trădează grijă și superbia celui ce nu-și expune
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
care sunt scrise cu rimă și metru, poezia și cântările din Vechiul Testament erau bazate pe un paralelism al gândirii, în care al doilea (sau următoarele) vers (versuri) al(e) poeziei reia(u) (paralelismul sinonimic), se află în contrast (paralelism sau antitetic) sau completează în mod progresiv (paralelism sintetic) ideea spusă în primul. Toate cele trei forme de paralelism caracterizează Psaltirea. Titlul ebraic pentru Psalmi este Tehilim, care înseamnă Laude; în Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament făcută în anul 200 î
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
este chipul unirii. Există un singur limbaj duhovnicesc, activ în mintea oricărui om, indiferent de limba prin care îl exprimă. Deschiderea societății și deschiderea Bisericii sînt două lucruri diferite, așa cum se găsesc ele acum, nu trebuie confundate și nici interpretate antitetic. Indiferent de etnie sau de națiune, societatea primește cetățeni, muncitori și cumpărători, Biserica primește credincioși, postitori și milostivi; societatea cere pașaport, Biserica cere mărturisire de credință (botez). Hristos spune: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
muntele, care simbolizează "stabilitatea", are un efect tămăduitor asupra bolii mintale a lui Pașadia, putem afirma că înmulțirea plecărilor către munte este în legătură cu înrăutățirea stărilor Craiului, datorate evident prezenței dușmancei. Femeia și muntele sunt așadar legați, dar într-o dinamică antitetică: prima se hrănește cu energiile Craiului, iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea finală a femeii: "Vrednică de marea sa străbună Iudita, Rașelica nu-și pierduse firea, își desprinsese
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
neutralizeze, prin acțiunea instituțiilor sale dedicate apărării binelui public. Evocarea "urgiei unor timpuri vitrege sub care era amenințat să piară acest popor" delegitimează orice tentativă de a colora nostalgic o epocă căreia îi sunt rezervate tonurile cele mai întunecate. Mecanismul antitetic marchează imaginarul realist socialist și, de la Cezar Petrescu la Camil Petrescu, fresca istorică este instrumentalizată în acord cu canonul rollerian. Indiferent de decorul concret, de mutațiile vestimentare sau de rafinarea strategiilor, cei o sută de ani care despart momentul apoteozei
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
exprimată prin metafora întunecimii. Din moment ce păcatul și tentația pândesc întotdeauna în apropierea creației originare a lui Dumnezeu, urâțenia trebuie să aibă, în ultimă instanță, o origine demonică, deși acest postulat ridică problema originii diavolului. Oricum, întunecimea, pentru Sfântul Grigorie, este antitetică frumuseții. Mai mult, autorul sfânt consideră această calitate a negrului nenaturală, din moment ce sufletele, la origine, au fost „aurite” sau strălucitoare, iar mântuirea lor constă în întoarcerea la această stare. În esență, pasajul vorbește de natura păcatului și mântuirii: „Cântarea Cântărilor
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Naiv te-ai născut, naiv ai să mori. Așa o fi ... Oricum, deși nu sînt ceea ce îndeobște se cheamă un credincios, am rugat un Părinte Iezuit de aici să țină o slujbă pentru sufletul prietenului meu Curzio Malaparte care, deși antitetic față de mine, a încercat să mă ajute la nenorocire. Umberto Saba Prezentare și traducere de Doina Condrea Derer
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
Altă clasificare în diagonală: «poem fenomen (al naturii) », «poem stare sufletească», «poem obiect/lucru». În pictură, sculptura analog - toate existau în natură, de-a gata. Deci, un protest mut am făcut! “ - concluzionează Florentin. Distihul paradoxist este format din două versuri, antitetice unul altuia, dar care împreună se contopesc în-tr-un întreg definind (sau făcând legătură cu) titlul. Dar iată și câteva distihuri paradoxiste cu semnătura lui Florentin Smarandache: Soluție S-a rezolvat/„Nu se poate“; Bir De unde n-ai/De-acolo să
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
est; ipsa holera olla legit - p. 5). Dacă la Cantemir desenul nu mai vorbește „despre Curan (sic)”, ci despre o veritabilă refutatio Corani, la Eminescu, măreția copacului din visul sultanului nu apare deloc diminuată, ci augmentată pentru a pregăti efectul antitetic de mai târziu: „Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește,/ An cu an împărăția tot mai largă se sporește,/ .../ Astfel, țară după țară drum de glorie-i deschid.../ Până-n Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...”. Ironia se naște tocmai din punerea
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă,/ despre sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei./ Au chipuri tăcute, imemoriale// Mai mulți șobolani se adună brusc/ în jurul statuii,/ într-un cerc conspirativ./ Încep să cînte
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
cea multă, banală, inconștiență și pasivă?". În fond, firele tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea de literatură, Cezar Petrescu nu contenește a face literatura, implicîndu-si declarațiile dur-expiatoare în structurile acesteia: "Ce odios îți voi fi părînd
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
conservate ale Levantului și de dulceața erotică a Indiei". Așadar avem a face cu o ambivalență: pe de o parte, o sinonimie a inocenței și simplității, pe de alta, imaginea unei inflorescențe somptuoase a iubirii. O ambiguitate ce ilustrează pornirile antitetice ale ființei omenești, porniri prezente și în creația poetului de care ne ocupăm. Deoarece Nicolae Ionel este, vădit, un poet dual. E bine marcată năzuința sa de homo religiosus, nu lipsit însă de orgoliu, care voiește a propune o Carte
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Magistratul, Filosoful, Ermitul, Caravella, Romancierul ș.a. Numeroși alienați de la raționalitate pleacă la drum într-un scenariu pe mai multe planuri. Sunt părtași la o aventură cu adversari ireconciliabili, corespunzătoare demoniei totalitare. Chiar și fișele, ambiguu repulsive, placate pe o strategie antitetică, participă la denaturarea generală. În memoria naratorului, un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în abjecție, abuz sistematic, dublat de
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
în cazul nostru: inflație a autorilor), din acea exagerare febrilă a propriilor puteri în stare să compromită ideea, atunci volumul al II-lea al cărții lui Bogdan Mihai Mandache Filosofia - aventura unui discurs și-ar găsi o foarte bună utilizare antitetică. în cazul acestei cărți, proiectul este perfect congruent cu realizarea și rămâne citeț și frapant și în paginile finale. Simplitatea filigranată a ideii - radiografierea preocupărilor unor filosofi francezi (ori de limbă franceză) ai momentului - și cea a mijlocului de concretizare
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
comune, a sintagmelor tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși să fi știut că marii
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
în anul 2000 unei cărți din 1984 sau un �după douăzeci de ani" al Manualului întîmplărilor, în care, deși totul a rămas la fel, totul s-a schimbat. Construcția pe două planuri concomitente - Ioan și Zadic versus Spionul - respectă schema antitetică din Revoluția pe eșafod și Drumul, care în teatrul autorului lui Tache de catifea pare să fie element esențial. Iar la cele două (iarăși) faimoase �liste ale lui Agopian" - meseriile Armeanului Zadic și �cei ce au zis că", se adaugă
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
pe o tarabă/ Sau pe un raft din Magazinul Universal.// Doar trecem, lichid vîscos, fără grabă/ Și cumva indiferent,/ Dintr-un recipient în alt recipient" (În loc de postfață). Optînd pentru acest stil ambiguu, în "două ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
cu locurile, pentru cumpănirea între idei, fapte, aspecte opuse ș.a.m.d. Un singur exemplu, detronarea tiraniei gîndirii în linie dreaptă: "dihotomia aceasta a realului, operată pas cu pas și cu de-a-măruntul, separă pentru a uni, căci distingînd fețele lui antitetice vede în el un singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo, într-un mers ce contrazice axioma cum că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă, căci
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]