4 matches
-
procese de intenție virtuale sau reale (scandalul Kravcenko 1). Războiul rece a radicalizat și a rigidizat pentru multă vreme dezbaterile, și totuși, Începând cu anii ’50 și ’60, În special o dată cu lucrările scrise de Hannah Arendt, vede lumina zilei un antitotalitarism de stânga. O dată cu lupta „disidenților” Însă (Vaclav Havel, Soljenițîn, Alexander Zinoviev), critica prin fapte a totalitarismului stalinist Începe să zguduie edificiul din interior. Duse mai departe, În Europa de Vest, de o generație de după război care trecuse de la marxismul de opoziție la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de remarcat în materie de caricatură ideologică se remarcă destul devreme. N-ar strica să constat și un amănunt mai puțin evident. Scriind despre extremismul de dreapta, Dinu Pillat nu are în minte, putem fi siguri de asta, numai dreapta. Antitotalitarismul său e funciar și neconcesiv. Legionarii din Așteptând ceasul de apoi sunt totodată niște reprezentări alegorice, pe cale de-a se constitui, ale comuniștilor. Oricum, pe baza acelorași documente, aflăm că foștii legionari care au citit manuscrisul nu s-au arătat
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
mult, testamentară, prin urmare imposibil de relativizat. Invocînd proximitatea morții, ne aduce pe un teren unde nuanțele și interpretările sînt interzise, sub jurisdicția cuvîntului din urmă." (17) Și în ceea ce privește mesajul politic al operei sîrbiene, autoarea își păstrează o necruțătoare luciditate: "Antitotalitarismul lui Sîrbu nu este o critică politică, ci o critică a prezentului, ca rezultat al unei deveniri falsificatoare. Prin antiteză cu valorile omologate ale prezentului, scriitorul își inventează un adevăr invers, adevărul tragic al veteranilor marxismului, sacrificați de fauna birocratică
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
folosiți în funcție de competențele lor în probleme de importanță strategică sau altminteri națională. Paradoxalele salturi ale lui Arthur Koestler dintr-o extremă în cealaltă, determinate în bună măsură și de o structură psihică atipică nu l-au scos totuși în afara perimetrului antitotalitarismului: a fost alături de comuniști câtă vreme nu și-a dat seama că practica lor politică este asemănătoare cu aceea a fasciștilor și a naziștilor; a devenit un proamerican necondiționat până când a început să se îndoiască de motivația zelului anticomunist al
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]