32 matches
-
profilează reinițierea naturii umane destul de accentuat deviată în lumea modernă. La un consult medical, doctorița Mihaela Colbeanu reașează omul în umanul din care are ființă, în umanul din sine, în umanul în care se regăsește și se reconstituie, convins că antiumanismul se declanșează din om, împotriva omului, iar biruința în lupta cu el se repurtează vindecând omul. Bolnavul i se predă doctoriței chiar dacă va fi crezut până atunci că deține monopolul cunoașterii și sănătății de fier. Doctorița Mihaela Colbeanu, cu mâinile
DR. MIHAELA COLBEANU. ŞTIINŢĂ, ŞTIINŢĂ ŞI OMENIE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_mihaela_colbeanu_stiint_aurel_v_zgheran_1386862467.html [Corola-blog/BlogPost/363254_a_364583]
-
negata și combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de primă. Artistul plastic aflat în slujba construirii noii societăți trebuie să combată antirealismul, antiumanismul, iraționalismul, individualismul, naționalismul, pesimismul artei contemporane burgheze. (Kemenov, 10) și trebuie să trateze tema ”om” fără să ucidă în el tot ce e omenesc, adică să nu folosească reprezentarea artistică într-un scop strict estetic. Formalismul trebuie combătut nu doar
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
felul acesta, „natura, lăsată liberă, Își realizează scopurile În funcție de dezvoltarea sa imanentă, iar dreptul (natural) nu este altceva decât instrumentul de care se servește natura pentru a-și atinge scopurile” (ibidem, p. 66). Am avea dreptate astfel să afirmăm că „antiumanismul radical nu restaurează decât În mod fictiv ideea de drept” (ibidem, p. 68). Această constatare trebuie adăugată faptului că, de acum, funcția de reglementare a drepturilor omului nu mai este decât prea puțin contestată. Ceea ce nu Înseamnă Însă că dezbaterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la clasa VIII-a de liceu. 6. Creșterea copiilor fără țâță, fără biberon, fără lapte, prin sugere de aer, poate că pe gaura ușii." Forma-pastișă a platformei program apare ca o organizare coerentă a unui conținut absurd; nu e rizibil antiumanismul, în sine, ci atitudinea și circumstanța ridicolă în care e rostit. Pentru ca o utopie să devină comică, nu e suficient să aibă configurația unei fantasmagorii, ea trebuie inclusă într-un context emoțional, unde contrastele sunt evidente, iar personajul ridigizat perseverează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a obiectului lor, omul (evident, ca obiect de cunoaștere). Concluzia lui a părut, în momentul apariției cărții, deosebit de tragică și simptomatică și a făcut să curgă multă cerneală în jurul 72 73 f ir acuzațiilor ce i s-au adus, de "antiumanism teoretic". Pentru că el anunță că, o dată cu structuralismul, a venit epoca unei episteme pentru care omul dispare așa cum se șterge sub noul val o imagine desenată pe nisipul plăjii. Desigur, Foucault nu vorbește despre om ca ființă, ci despre om ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
comunicării, limbajul își reface unitatea, când structuraliștii pot spune că nu "omul vorbește limbajul, ci că omul este vorbit de către limbaj", este timpul ca omul, ca obiect al științelor umane, să se dizolve, să dispară, împotriva interminabilelor discuții pe tema antiumanismului structuralist, este astăzi evident că Foucault a avut dreptate. Dizolvarea imaginii clasice a omului ca subiect conștient și autonom este fapt împlinit în filosofiile și teoriile modernității târzii. II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii Cea de-a treia tematizare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
din moment ce celor mai mulți oameni li se pare că ei greșesc când alții au dreptate - susținea reprezentantul umanismului psihologic mai jos prezentat. 8.1. Viața și opera lui Carl Rogerstc "8.1. Viața și opera lui Carl Rogers" Prima mare revoltă împotriva „antiumanismului psihologic” a fost declanșată de un enfant terrible care părea să producă o revoluție de amploare în „știința sufletului”. Dar acest presupus geniu nu și-a putut realiza decât parțial ambițioasele intenții. Născut în 1902 la Oak Park, Illinois, Carl
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a adus gloria, ideile rogersiene au fost repede uitate și autorul lor s-a stins din viață ca un patriarh al unei epoci deja apuse. Dar ele, după cum se va vedea, merită resuscitate într-o epocă mult mai copleșită de antiumanism tehnologizant decât cea în care a trăit Rogers. 8.2. Teoria libertății de a învățatc "8.2. Teoria libertății de a învăța" Rogers a decretat în manieră fenomenologică că nu există decât două tipuri de învățare: cognitivă și empirică (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care se traduce prin mai multe valuri de demisii și de excluderi. în Franța, Roger Garaudy, care din 1960, conducea Centrul de Studii și de Cercetări Marxiste, apare ca noul far al intelectualității comuniste, purtător al unui umanism contestat de antiumanismul teoretic al lui Louis Althusser. Acesta încearcă, a rândul său, să combine marxism* și structuralism într-un bricolaj paradoxal, care seduce un mare număr de tineri intelectuali ai momentului (între alții, pe Bernard-Henri Lîvy). Dacă Gauraudy este exclus în 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
context de reprezentări i-a oferit mediul atitudinal și de așteptare favorabil. Criză umanismului a fost echivalata cu disoluția civilizației europene moderne, receptata fie că declin al Occidentului (Oswald Spengler), fie că început al unui nou ev mediu (Nikolai Berdiaev). Antiumanismul a cunoscut inclusiv o ipostază tehnicista, sub influența lui Filippo Tommaso Marinetti, care păstra din modernitate vocația mecanizării dar în detrimentul individualității singulare, anulată astfel prin reificare 15. Cu toate acestea, procesul s-a dovedit reversibil, în sensul că modernitatea s-
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
restrâns (ca în gândirea curriculară modernă) la „scopuri”, „abilități” etc. definite pragmatic și tehnicist. Postmodernismul este în esență un neoumanism, și orice încercare de a-i contesta necritic valoarea este nu doar o eroare științifică, ci și o dovadă de antiumanism. Nu-i mai puțin adevărat că gândirea postmodernistă s-a exprimat adesea în manieră „nondirectivistă” și mulți au confundat-o cu neorousseauismul și nondirectivismul de la începutul secolului XX. Dar gândirea lui Habermans, Foucault și Derrida nu au nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care se confruntă ca într-o sală de judecată. Dialogul pe care-l reține stenograma acestei întâlniri, cu excepția intervențiilor lui A. Tvardovski și, în parte, a lui K. Simonov, ține de domeniul absurdului. Absurdă este reacția "juriului" de a amenda "antiumanismul" și "duritatea" textului soljenițian, intențiile lui de "ofensă", "amenințare" și "răzbunare", absurdă este obsesia raportării cuvântului lui Soljenițîn la o presupusă incitare a "dușmanului din afară". Nu mai puțin, absurdă este consecința directă pe care o are o întâlnire între
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un trup, așa cum o demonstrează Domnul nostru Iisus Hristos. Multe erezii creștine au rezistat gîndirii combinației, așa cum e montanismul, acest ascetism care mortifică trupul pentru a lăsa loc darurilor miraculoase ale spiritului. Monoteismul este un intelectualism, și ca atare, un antiumanism virtual. Există ceva în el care nu tolerează decît perfecțiunea. Împinge la dezumanizare. Ceva ce îl înfățișează drept sec, colțuros, viril. Terorizant, inhibant. Opresiv. Îi lipsește respirația, avîntul. Dualismul absolut dă naștere religiilor tragice care îl confruntă pe păcătos direct
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
În ciuda unei structuri profund democratice a țării lor, mulți scriitori și ziariști germani mai vârstnici, dar și unii din generațiile mai tinere, poartă această „povară” a unui trecut oribil nazismul, lagărele de concentrare, care au fost egalate În barbarie și antiumanism primar doar de lagărele staliniste, ca și războiul dus cu o jumătate de planetă. În primele decenii de după război, Americanii și aliații lor au inițiat un larg program de „denazificare” În R.F.G., care s-a Întins mai ales asupra rețelelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Supraom 123. Nietzsche simbolizează renunțarea de sine a individului și a umanismului, în timp ce Marx demonstrează dezintegrarea colectivă a umanismului și a imaginii omului. Doctrinele lor reprezintă două căi de ieșire din criza umanismului, două căi de a transforma umanismul în antiumanism și, în cele din urmă, în două forme de autodistrugere a omului. "Nietzsche și Marx, conchide Berdiaev, marchează sfârșitul umanismului și transformarea sa în antiumanism"124. Pentru Nietzsche nu există fapte în sine, ci este necesar să apelezi întotdeauna la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
reprezintă două căi de ieșire din criza umanismului, două căi de a transforma umanismul în antiumanism și, în cele din urmă, în două forme de autodistrugere a omului. "Nietzsche și Marx, conchide Berdiaev, marchează sfârșitul umanismului și transformarea sa în antiumanism"124. Pentru Nietzsche nu există fapte în sine, ci este necesar să apelezi întotdeauna la o interpretare pentru a ajunge la un fapt. Pe scurt, nu exist fapte, ci numai interpretări. Această abandonare a perspectivei ontologice în favoarea celei axiologice va
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trebuie să-l urmeze artiștii.“ (Scînteia, 8 iulie 1978) VLĂDUȚESCU Gh. „În condițiile izbânzii practice a politicii revoluționare și, prin ea, și a filozofiei revoluționare, atacul însă echivalează cu constatarea omului care își împlinește umanitatea. În mod evident, anticomunismul este antiumanism. Și ce este mai trist decât să te împotrivești omului? Din toate punctele de vedere, «noua filozofie» este de fapt o veche și demonizată filozofie.“ (Tomis, decembrie 1978) VODĂ CĂPUȘAN Maria „Omul politic și omul de aleasă știință, pilduitoare, activistul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
autoarei Rădăcinilor. Mai întîi este, ca neîndoielnic fundal, acea demonie baudelairiană, ruptură epocală cu umanul, răzvrătire împotriva tuturor valorilor pozitive, implicînd o despărțire de sacral, corespunzătoare ipostazei de damnare. Avem a face cu o dezideralizare crîncenă a existenței, cu un antiumanism programatic, întemeiat pe un spațiu vid (devalorizat) în care înfloresc succedaneele elementelor vitale abolite, artificiile care sînt conveniențele, mondenitatea, dandysmul. Monotonia, rutina, stereotipiile golului moral duc la un plictis greu de îndurat, la spleen-ul care nu poate fi învins
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
Derivație a motivului "omului-masină", a homunculului, care a evoluat de la Golem la personajele hoffmannesti și la cinematograficul Frankenstein, cunoscînd un moment notabil în Secolul luminilor, aceasta făptura făcută prin excelență, parodie a naturii prin mijloacele antinaturii, e o culminație a antiumanismului. Poezia în discuție include frecvent asemenea pseudooameni: "Tatăl Dostoievski avea creier albastru,/ era o dihanie căreia nu-i plăcea orice sînge,/ ci numai cel al sufletului cu steluțe de primăvară și toamnă.(...) Tatăl Dostoievski mereu posedat de barba-i că
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
fundamentale și istorice între două lumi, dintre care una (Occidentul) are nevoie de certitudini, iar cealaltă (Islamul) nu duce lipsă de ele? Este oare sensul profund al celor întîmplate acela că frica de libertate e pe cale să dea naștere unui antiumanism universal? La data de 20 septembrie 2001, președintele american George W. Bush afirma într-un discurs în fața Congresului: "Libertatea și frica sunt în război. Dar America va continua să definească vremurile pe care le trăim și nu se va lăsa
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și falsul tradiționalism al semănăto-riștilor" (p. 118). Avem aici o mostră a gândirii proletcultiste, un dogmatism încordat într-o frază musculoasă ca un boa constrictor împotriva pradei sale multiple, devorată cu o mânie lentă
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
metafizica cu "zămbete ironice", substituind bucuria prin distracție, homo occidentalis a pierdut dimensiunea escatologică a existenței, adică sensul său lăuntric. în felul acesta scriitorul ia distanță categorică față de "morala fără transcendență" a lui Camus ca și față de morala atee, de "antiumanismul modern" al "noilor filosofi" ai deceniului opt, de la J.-M. Benoît la André Glucksmann. Restaurarea morală și spirituală a ființei nu se poate produce, conform viziunii sale, în orizontul ontologic extrem de deficitar al prezentului decît printr-o revenire la metafizic
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
condițiile în care Cain este etern activ? Cu alte cuvinte: cum poate Abel să se apere? Aceasta este "încurcătura" din care umanismul nu poate ieși: el trebuie să se apere așa zicând "cu arma în mînă" de agresiunea permanentă a antiumanismului și astfel, la limită, el trebuie să recurgă ― în această apărare ― la lucrul care îi repugnă cel mai tare: crima. El trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei, a balaurului, pe scurt, a întruchipării Răului. Toți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hegel și simțind În ea sfîrșitul artei, cu tot atîta Înfrigurare cu cît (pre)simțeau apocalipsul În fiecare dintre operele lor. Pentru cultura franceză, istoria ultimelor decenii, cele de după Victoria aliaților În războiul mondial, este istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a amîna impactul dintre intelectual/scriitor și o societate (fie ea culturală) democratică, fatal primului. Așa se poate explica deconstrucția subiectului practicată de scriitori și teoreticieni deopotrivă, despre care se spune
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorba aici de Sfîntul Augustin. Dar și de un șocant dezgheț al unor percepții ancestrale cirumscrise de atîta vreme vinovăției. Antiamerican și antipuritan este acest fragmentarium și pentru că face ecou la ceea ce se numea În anii ’70 gîndirea absenței (asimilată antiumanismului de Luc Ferry și Alain Renaut, și chiar de promotorii ei: Gilles Deleuze, În 1972 de pildă, numește structuralismul ateu și antiumanist). Umbra Înseamnă uitarea Ființei, dacă vreți, umbra Înseamnă promiscuitate, nici noapte nici zi, tertium datur. Umbra ascunde cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]