32 matches
-
autoarei Rădăcinilor. Mai întîi este, ca neîndoielnic fundal, acea demonie baudelairiană, ruptură epocală cu umanul, răzvrătire împotriva tuturor valorilor pozitive, implicînd o despărțire de sacral, corespunzătoare ipostazei de damnare. Avem a face cu o dezideralizare crîncenă a existenței, cu un antiumanism programatic, întemeiat pe un spațiu vid (devalorizat) în care înfloresc succedaneele elementelor vitale abolite, artificiile care sînt conveniențele, mondenitatea, dandysmul. Monotonia, rutina, stereotipiile golului moral duc la un plictis greu de îndurat, la spleen-ul care nu poate fi învins
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și falsul tradiționalism al semănăto-riștilor" (p. 118). Avem aici o mostră a gândirii proletcultiste, un dogmatism încordat într-o frază musculoasă ca un boa constrictor împotriva pradei sale multiple, devorată cu o mânie lentă
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
fundamentale și istorice între două lumi, dintre care una (Occidentul) are nevoie de certitudini, iar cealaltă (Islamul) nu duce lipsă de ele? Este oare sensul profund al celor întîmplate acela că frica de libertate e pe cale să dea naștere unui antiumanism universal? La data de 20 septembrie 2001, președintele american George W. Bush afirma într-un discurs în fața Congresului: "Libertatea și frica sunt în război. Dar America va continua să definească vremurile pe care le trăim și nu se va lăsa
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
context de reprezentări i-a oferit mediul atitudinal și de așteptare favorabil. Criză umanismului a fost echivalata cu disoluția civilizației europene moderne, receptata fie că declin al Occidentului (Oswald Spengler), fie că început al unui nou ev mediu (Nikolai Berdiaev). Antiumanismul a cunoscut inclusiv o ipostază tehnicista, sub influența lui Filippo Tommaso Marinetti, care păstra din modernitate vocația mecanizării dar în detrimentul individualității singulare, anulată astfel prin reificare 15. Cu toate acestea, procesul s-a dovedit reversibil, în sensul că modernitatea s-
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
metafizica cu "zămbete ironice", substituind bucuria prin distracție, homo occidentalis a pierdut dimensiunea escatologică a existenței, adică sensul său lăuntric. în felul acesta scriitorul ia distanță categorică față de "morala fără transcendență" a lui Camus ca și față de morala atee, de "antiumanismul modern" al "noilor filosofi" ai deceniului opt, de la J.-M. Benoît la André Glucksmann. Restaurarea morală și spirituală a ființei nu se poate produce, conform viziunii sale, în orizontul ontologic extrem de deficitar al prezentului decît printr-o revenire la metafizic
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
profilează reinițierea naturii umane destul de accentuat deviată în lumea modernă. La un consult medical, doctorița Mihaela Colbeanu reașează omul în umanul din care are ființă, în umanul din sine, în umanul în care se regăsește și se reconstituie, convins că antiumanismul se declanșează din om, împotriva omului, iar biruința în lupta cu el se repurtează vindecând omul. Bolnavul i se predă doctoriței chiar dacă va fi crezut până atunci că deține monopolul cunoașterii și sănătății de fier. Doctorița Mihaela Colbeanu, cu mâinile
DR. MIHAELA COLBEANU. ŞTIINŢĂ, ŞTIINŢĂ ŞI OMENIE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363254_a_364583]
-
un trup, așa cum o demonstrează Domnul nostru Iisus Hristos. Multe erezii creștine au rezistat gîndirii combinației, așa cum e montanismul, acest ascetism care mortifică trupul pentru a lăsa loc darurilor miraculoase ale spiritului. Monoteismul este un intelectualism, și ca atare, un antiumanism virtual. Există ceva în el care nu tolerează decît perfecțiunea. Împinge la dezumanizare. Ceva ce îl înfățișează drept sec, colțuros, viril. Terorizant, inhibant. Opresiv. Îi lipsește respirația, avîntul. Dualismul absolut dă naștere religiilor tragice care îl confruntă pe păcătos direct
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
restrâns (ca în gândirea curriculară modernă) la „scopuri”, „abilități” etc. definite pragmatic și tehnicist. Postmodernismul este în esență un neoumanism, și orice încercare de a-i contesta necritic valoarea este nu doar o eroare științifică, ci și o dovadă de antiumanism. Nu-i mai puțin adevărat că gândirea postmodernistă s-a exprimat adesea în manieră „nondirectivistă” și mulți au confundat-o cu neorousseauismul și nondirectivismul de la începutul secolului XX. Dar gândirea lui Habermans, Foucault și Derrida nu au nimic de-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
condițiile în care Cain este etern activ? Cu alte cuvinte: cum poate Abel să se apere? Aceasta este "încurcătura" din care umanismul nu poate ieși: el trebuie să se apere așa zicând "cu arma în mînă" de agresiunea permanentă a antiumanismului și astfel, la limită, el trebuie să recurgă ― în această apărare ― la lucrul care îi repugnă cel mai tare: crima. El trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei, a balaurului, pe scurt, a întruchipării Răului. Toți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și actualizarea sa în afiș, reclamă sau caricatură etc.) oferă pe de o parte căile intrării în textul concret, iar pe de altă parte modalitatea ameliorării instrumentelor analitice (evident provizorii și amendabile). Parafrazînd motto-ul parabolă al celebrului eseu asupra antiumanismului contemporan (La pensée '68 de Luc Ferry și Alain Renaut) în care este prezentată istoria a trei savanți însărcinați cu studiul cămilei (un francez care, după o scurtă vizită la Jardin des Plantes și conversații cu paznicul, scrie un articol
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care basculează de la o "vîrstă de aur" a marilor paradigme (marxismul, structuralismul) la "era vidului", considerăm că analiza codurilor și mesajelor complementată de o perspectivă hermeneutică nu poate decît să continue mutația spectaculoasă inițiată de structuralism: "De la umanismul postbelic la antiumanismul postcolonial, paradigma filosofică s-a schimbat radical, dar inspirația morală a rămas aceeași: trebuia să i se provoce individului o comoție salutară și omul să devină neliniștit pentru a putea fi mai bine umanizat" (Alain Finkielkraut, 1996:55). Pledoarie pentru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aruncă o privire impasibilă asupra lumii contemporane în care vede reproducîndu-se vechi structuri. Semiotica vede o multitudine de practici, de stiluri, de subculturi etc. Lumea semiotică e infinit mai bogată decît lumea structurală" (P.Attalah, 1991:294). Chiar dacă radicalismul scientizant, antiumanismul teoretic al structuralismului nu mai sînt demult viabile, recunoașterea principiului imanenței materiale a textului continuă să fie un dat fundamental în abordarea semiotică, cu condiția să nu fie considerat exclusiv (cf. și J.J. Nattiez, 1987:50); de fapt, semiotica și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care se confruntă ca într-o sală de judecată. Dialogul pe care-l reține stenograma acestei întâlniri, cu excepția intervențiilor lui A. Tvardovski și, în parte, a lui K. Simonov, ține de domeniul absurdului. Absurdă este reacția "juriului" de a amenda "antiumanismul" și "duritatea" textului soljenițian, intențiile lui de "ofensă", "amenințare" și "răzbunare", absurdă este obsesia raportării cuvântului lui Soljenițîn la o presupusă incitare a "dușmanului din afară". Nu mai puțin, absurdă este consecința directă pe care o are o întâlnire între
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a acestui capitol, nu consemnează transcenderea umanului sau substituirea lui (precum în variantele extreme, filosofice, științifice sau culturaleă, ci se raportează permanent la condiția umană, la corp și conștiință, la dorință și amintire etc. În această perspectivă, postumanismul nu este antiumanism, chiar dacă consemnează „sfârșitul” unei anumite versiuni a umanului, putând provoca, nu doar entuziasm și plăcere, ci și teroare și scepticism sau, în termenii deleuzo-guattarieni (vezi primul capitolă ai „mașinii paranoice” și ai „mașinii miraculante”, atracție și repulsie. Criticând scenariile utopice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
democratice și liberale (vezi Bostrom, 2003 pentru o critică a criticilor aduse transumanismuluiă. Dacă pentru bioconservatori mutațiile genetice sunt potențiale manifestări inumane, pentru transumaniști refuzul acestora (de pildă, în tratarea cancerului, a altor boli sau handicapuriă este o dovadă de antiumanism și de iresponsabilitate. În contraponderea discursului bioconservator critic și contrabalansând temerile acestuia, transumaniștii propun o viziune a viitorului în care oamenii au libertatea de a accepta sau de a refuza intervenția tratamentului genetic, așa cum astăzi există drepturi ale reproducerii artificiale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o instrumentalizare a cunoașterii istorice, așa cum în secolele XVIII-XIX făceau istoricii de Curte. Un singur lucru îl mai pot face elitele: să participe la reconstrucția globală a societăților civile și să creeze un sistem de guvernare pe relația directă civic-politic. Antiumanismul lui Foucault idee lansată de criticii săi continentali este umanismul civic al zilelor de mâine, imposibilitatea lui mâine de a mai fi ca azi, disoluția "frânelor" și a gândirii neoconservatoare, care vrea să pună în conservă ceea ce nu mai poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la clasa VIII-a de liceu. 6. Creșterea copiilor fără țâță, fără biberon, fără lapte, prin sugere de aer, poate că pe gaura ușii." Forma-pastișă a platformei program apare ca o organizare coerentă a unui conținut absurd; nu e rizibil antiumanismul, în sine, ci atitudinea și circumstanța ridicolă în care e rostit. Pentru ca o utopie să devină comică, nu e suficient să aibă configurația unei fantasmagorii, ea trebuie inclusă într-un context emoțional, unde contrastele sunt evidente, iar personajul ridigizat perseverează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care se traduce prin mai multe valuri de demisii și de excluderi. în Franța, Roger Garaudy, care din 1960, conducea Centrul de Studii și de Cercetări Marxiste, apare ca noul far al intelectualității comuniste, purtător al unui umanism contestat de antiumanismul teoretic al lui Louis Althusser. Acesta încearcă, a rândul său, să combine marxism* și structuralism într-un bricolaj paradoxal, care seduce un mare număr de tineri intelectuali ai momentului (între alții, pe Bernard-Henri Lîvy). Dacă Gauraudy este exclus în 1970
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
felul acesta, „natura, lăsată liberă, Își realizează scopurile În funcție de dezvoltarea sa imanentă, iar dreptul (natural) nu este altceva decât instrumentul de care se servește natura pentru a-și atinge scopurile” (ibidem, p. 66). Am avea dreptate astfel să afirmăm că „antiumanismul radical nu restaurează decât În mod fictiv ideea de drept” (ibidem, p. 68). Această constatare trebuie adăugată faptului că, de acum, funcția de reglementare a drepturilor omului nu mai este decât prea puțin contestată. Ceea ce nu Înseamnă Însă că dezbaterea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Supraom 123. Nietzsche simbolizează renunțarea de sine a individului și a umanismului, în timp ce Marx demonstrează dezintegrarea colectivă a umanismului și a imaginii omului. Doctrinele lor reprezintă două căi de ieșire din criza umanismului, două căi de a transforma umanismul în antiumanism și, în cele din urmă, în două forme de autodistrugere a omului. "Nietzsche și Marx, conchide Berdiaev, marchează sfârșitul umanismului și transformarea sa în antiumanism"124. Pentru Nietzsche nu există fapte în sine, ci este necesar să apelezi întotdeauna la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
reprezintă două căi de ieșire din criza umanismului, două căi de a transforma umanismul în antiumanism și, în cele din urmă, în două forme de autodistrugere a omului. "Nietzsche și Marx, conchide Berdiaev, marchează sfârșitul umanismului și transformarea sa în antiumanism"124. Pentru Nietzsche nu există fapte în sine, ci este necesar să apelezi întotdeauna la o interpretare pentru a ajunge la un fapt. Pe scurt, nu exist fapte, ci numai interpretări. Această abandonare a perspectivei ontologice în favoarea celei axiologice va
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
În ciuda unei structuri profund democratice a țării lor, mulți scriitori și ziariști germani mai vârstnici, dar și unii din generațiile mai tinere, poartă această „povară” a unui trecut oribil nazismul, lagărele de concentrare, care au fost egalate În barbarie și antiumanism primar doar de lagărele staliniste, ca și războiul dus cu o jumătate de planetă. În primele decenii de după război, Americanii și aliații lor au inițiat un larg program de „denazificare” În R.F.G., care s-a Întins mai ales asupra rețelelor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sărăcite și izolate de contextul social care le articulează, concepția leninismului romantic asupra drepturilor omului implică plasarea acestora într-un univers comunitar "tangibil" și colectiv determinat. Din acest punct de vedere, propaganda PCR nu ezita să aducă în prim plan "antiumanismul" existent în societățile occidentale, caracterizate de un pragmatism îngust și individualism exacerbat, având efecte atomizante asupra ansamblului social ("Umanismul..." în Probleme ale materialismului dialectic...: 1977, 385-393). "Formarea personalității umane multilateral dezvoltate", pentru a finaliza argumentul, nu era nici inteligibilă și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
trebuie să-l urmeze artiștii.“ (Scînteia, 8 iulie 1978) VLĂDUȚESCU Gh. „În condițiile izbânzii practice a politicii revoluționare și, prin ea, și a filozofiei revoluționare, atacul însă echivalează cu constatarea omului care își împlinește umanitatea. În mod evident, anticomunismul este antiumanism. Și ce este mai trist decât să te împotrivești omului? Din toate punctele de vedere, «noua filozofie» este de fapt o veche și demonizată filozofie.“ (Tomis, decembrie 1978) VODĂ CĂPUȘAN Maria „Omul politic și omul de aleasă știință, pilduitoare, activistul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Hegel și simțind În ea sfîrșitul artei, cu tot atîta Înfrigurare cu cît (pre)simțeau apocalipsul În fiecare dintre operele lor. Pentru cultura franceză, istoria ultimelor decenii, cele de după Victoria aliaților În războiul mondial, este istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a amîna impactul dintre intelectual/scriitor și o societate (fie ea culturală) democratică, fatal primului. Așa se poate explica deconstrucția subiectului practicată de scriitori și teoreticieni deopotrivă, despre care se spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]